7 reguli filocalice de restabilire a sanatatii

1. Starea de bine, mental grabeste refacerea fizica
Este regula numarul unu, si toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grabeste refacerea fizica… Sanatatea noastra este o functie a psihicului si a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeste. O gândire care selecteaza afecte pozitive, o gândire bazata pe multumire ferma va asigura o sanatate buna sau o recuperare rapida. Aceasta se întâmpla deoarece traim într-o lume în care pierdem adesea conditia sanatatii celei bune. Multumirea launtrica este garantul pastrarii acestei stari.

Cum se poate dobândi multumirea? Muta mintea de la „veacul acesta“ si mintea se va schimba. Întrebati-va: suntem multumiti? Exista o relatie între multumire si inteligenta, între multumire si întelegere. Daca esti tipul cerebral, întâi întelegi lumea si esti multumit ca lumea este ceea ce este. Daca apartii tipului intuitiv, afectiv, întâi îti creezi starea de multumire, si va urma întelegerea. Depinde carui tip mental îi apartii. Daca dominanta este intuitiva, atunci creeaza-ti o stare de multumire; din ea va rezulta inteligenta. Daca dominanta este cerebrala, atunci întelegerea creeaza multumire.

Este un fapt valabil si în relatia dintre doi oameni, doi soti. V-ati pus vreodata întrebarea de ce apar frecvent situatii conflictuale între soti? Pentru ca nici unul nu întelege natura celuilalt. De pilda, femeia trebuie înteleasa din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere si deschidere. Ca sa se refaca afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnita. Barbatul o vede închisa si retrasa, si atunci se gândeste ca sentimentele ei fata de el s-au racit. Dar acel barbat nu întelege ca asa-zisa raceala a femeii este o faza naturala prin care ea trebuie sa treaca pentru a-si reface comportamentul afectiv.

Dinamica masculina este alta, oscilând între fuga si revenire. Ca sa-si refaca afectivitatea, barbatul fuge. Iata de ce, atunci când vede un barbat „fugind“, femeia n-ar trebui sa se teama ca sentimentele lui fata de ea s-au racit; ea ar trebui sa stie ca dinamica lui afectiva se reface prin fuga. Aceasa idee nu trebuie înteleasa eronat, cum ca cei care fug au si dreptate s-o faca. Fuga poate fi exprimata divers — un barbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casa. E si asta o fuga. Sau „fuge“ sa joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la manastire, daca este mai pios. Femeia trebuie sa înteleaga ca barbatul are, la un moment dat, nevoie sa „fuga“. Întelegerea faptului ca asemenea stari sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care genereaza ulterior perturbari de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt, fie cu amprenta de durata asupra copiilor.

Psihologii au explicat deja ca majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii nostri mai târziu sunt cauzate de conflictele din familie, petrecute în perioada copilariei acestora. Aceasta este, deci, prima regula: sanatatea este o consecinta a binelui mental. Iar acest bine mental are la baza întelegerea si starea de multumire. Nu automultumire, ci acea multumire care, la urma urmei, înseamna întelegere.

 

2. Nu considera boala ca o pedeapsa pentru pacate

Unii considera boala ca fiind o pedeapsa pentru pacate: aceasta este o dovada de slabire psihica. Omul bolnav se reface mai greu când considera ca a fost batut de Dumnezeu, si ca Atotputernicul i-a dat boala în chip de pedeapsa. Dar daca boala nu este o pedeapa pentru pacate, ce este atunci? Putem vorbi despre boala ca fiind o oprire de la pacat, o informatie, o atentionare ca am încalcat o lege.

Într-o carte celebra, care se cheama ”Calatorie înspre soare apune”, personajul principal este o maimuta. O maimuta poznasa, nascuta dintr-o piatra. Si ea s-a dus sa caute initierea. Un maestru a ajutat-o sa obtina initierea si, astfel, ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Însa cu toate ca era nemuritoare, maimuta tot facea pozne. Poate e si situatia omului: desi dobândeste atâta stiinta, salbaticia din el nu dispare. Ei bine, ajungând aceasta maimuta, la un moment dat, în cer, face taraboi printre sfinti, rastoarna niste cazane unde se fierbea elixirul vietii, strica niste tocmeli… Sfintii atunci se supara si se plâng lui Dumnezeu ca o maimuta întoarce totul cu susul în jos. Si atunci Dumnezeu îi spune lui Buddha: „Ia tu maimuta asta, ca e din India, e din tara ta. Ia-o si da-i un leac sa se astâmpere!“ Si Buddha a luat atunci un cerculet de fier, l-a pus pe capul maimutei si l-a fixat bine, ca ea sa nu-l poata da jos, spunându-i: „De câte ori vei calca o lege divina, cercul te va strânge!“ Si a venit maimuta pe Pamânt; cum facea o pozna mare, cerculetul o strângea si atunci se cumintea.

Iat deci ca durerea ei de cap nu era o pedeapsa, ci o informatie ca a încalcat o lege sacra, o lege împotriva vietii. Noi nu stim ca în realitate am încalcat o lege daca ne-am corecta atitudinea si n-am mai încalca legea, ne-ar lasa durerea de cap, fara pastila si fara doctor. Iata deci ca boala nu e o pedeapsa pentru pacat, ci o oprire de la pacat.

S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne îmbolnavim?“. Un raspuns ar fi ca ne îmbolnavim ca sa ne amintim de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi ne amintim de Dumnezeu. Putem spune ca de fapt, ne îmbolnavim ca sa ne smerim, ca sa ne aducem aminte ca suntem trecatori. În afara de asta, de ce ne mai îmbolnavim? Ne îmbolnavim ca sa smulgem tandrete. În lumea aceasta în care toti sunt grabiti, nimeni nu vrea, nu are timp ca sa ne dea tandrete. Atunci, inconstient, ce facem? Ne îmbolnavim, ca sa smulgem tandrete, caldura. Le amintim celor din jur ca  ne datoreaza caldura, caci ei uita! Toti datoram ceva semenului.

 

3. Boala nu trebuie privita ca o catastrofa, ci ca un prilej de introspectie, de liniste, de întrerupere a gândurilor

Definitia pacatului o stim. Pacatul sunt grijile si încalcarea celor trei legi universale revelate. Daca pâna acum nu stiati foarte limpede ce înseamna „pacat“, iata o definitie ajutatoare. Pacat înseamna sa ai griji — daca ai griji, ai pacate. Grijile ne împutineaza linistea, împutineaza viata. „Rumegarea“ gândurilor slabeste omul. Boala prilejuieste aceasta întrerupere a grijilor; este o oprire fortata din „mecanica pacatului“, din mecanica vietii pacatoase.  Exista o a 11-a porunca — noi stim doar 10, pe care le-am interiorizat si dupa care ne conducem. Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45, si suna asa: „Opreste-te si cunoaste!“ („Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu“ Ps. 45:10). Consideram aceasta fraza ca porunca a 11-a.

Stiti ca în Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! În afara de cele 10, cele mai importante, în primele 5 Carti ale lui Moise apar deci si multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreste-te si cunoaste!“. Nu poti ajunge la cunoastere din mers. Noi trebuie sa descoperim oprirea spiritual?Opreste-te si citeste Filocalia sau Patericul. Opreste-te si fa un minut de introspectie. Introspectie înseamna linistea interioara. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspectia este doar liniste interioara.

Opreste-te deci si cunoaste înaltimea ta spirituala, precum si dimensiunea ta cea mare. Aceasta a 11-a porunca este încununarea celor 10 porunci cunoscute, dupa ce te-ai civilizat, când începi sa-ti descoperi dimensiunea metafizica. „OPRIREA“ este o practica. Ea a fost dezvoltata în Filocalia, care a propus „exercitiul celor 6 opriri“. Acest „opreste-te“ se poate referi si la controlul celor 6 surse de agitatie si dezorganizare a personalitatii. Prima oprire este stabilitatea fizica: ea atrage dupa sine stabilitatea mintii si lipsa grijilor. A doua oprire este oprirea de la pacat. A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde. A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral — deci un îndemn de a te aduna cu oameni sporiti, cu oameni cu preocupari înalte. Oprirea este stazis. În greceste, stazis înseamna exercitiu spiritual, cum ar fi rugaciunea. Si rugaciunea este tot oprire. Aceasta este deci regula a treia: boala este un prilej de oprire, de introspectie.

Omul se îmbolnaveste nu numai pentru ca încalca o lege, ci sa-si aminteasca de o lege sacra, si sa se schimbe…

 

4. Boala este un prilej de schimbare

Daca vom privi boala din acest punct de vedere si daca nu ne vom mai teme de ea, vom constata ca astfel iesim mai repede din boala. Dupa ce au fost bolnavi, multi oameni si-au schimbat modul de a mânca, de a trai, de a (con)vietui.

 

5. Devii sanatos daca îti doresti cu adevarat acest lucru

Asta înseamna, întrucâtva, ca multi sunt bolnavi pentru ca, în inconstient, ei se lasa sa fie bolnavi. Afirmatia poate parea, la prima vedere, socanta. Si totusi, ei sunt bolnavi, în primul rând, ca sa-si atraga un beneficiu nevrotic: vor sa fie tratati ca niste copii. Când lupta vietii ne copleseste, toti simtim nevoia sa fim tratati precum copiii; atunci subconstientul „cheama“ o boala. Daca vrei cu adevarat sa devii sanatos, devii sanatos.

 

6. Ajuta-ti subconstientul sa grabeasca vindecarea

Acest lucru este posibil: sa-ti ajuti subconstientul. Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o stare destinsa — mai ales daca esti bolnav. Relaxat, cu ochii închisi, repeta-ti formule ale însanatosirii. Cea mai curenta astfel de formula este: „Ma simt din ce în ce mai bine, pe zi ce trece si din toate punctele de vedere“; trebuie rostita la indicativ prezent, pentru ca subconstientul nu cunoaste alte timpuri verbale. Aceasta formula a fost folosita de dr. Emile Coué, care a vindecat, prin ea si prin climat psihic spiritual, sute de cazuri. Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de catre rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul si formatiunile reticulare trimit comenzile de refacere acolo unde este slabita structura noastra. Daca aceasta formula este repetata de trei ori pe zi, în perioadele noastre de slabire, timp de 21 de zile, admitând ca este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine întotdeauna o îmbuntatire.

 

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boala poate sa fie un prag initiatic

Boala nu numai ca îti da o informatie despre viata, dar îti poate crea si conditia unei schimbari mentale profunde, o traire initiatica. Acestea sunt regulile restabilirii sanatatii. Ajungem din nou la regula dintâi: starea de bine mental întretine starea de bine fizic si grabeste refacerea fizica. Cu cât vom supraveghea mai bine mentalul, cu atât vom stapâni starea de sanatate. Omul ar trebui sa  stie nu numai cum poate sa îsi revina, cum sa-si restabileasca sanatatea. El ar trebui sa stie câte ceva despre corelarea dintre greseala si boala — ce tip de greseala naste o categorie de boala — tocmai pentru a evita îmbolnavirea. Asta trebuie retinut: faptul ca, sanatosi fiind, putem sa evitam o eventuala îmbolnavire prin starea de bine mental. Starea aceasta de bine mental poate fi cladita prin autoimpunere si prin purificare.

Predispozitia noastra pentru boala vine din predispozitia pe care o avem de a alege raul. Noi alegem raul. Dumnezeu nu vrea raul omului; omul alege raul. Omul alege raul pentru ca este uneori nestiutor. Nu stie exact ce este bine si ce este rau. Alteori omul alege raul din constrângere. Este constrâns sa îl aleaga. Constrângerea tine de firea omului, de nasterea lui. Originea bolilor depaseste, adesea, puterea noastra de întelegere.

 

Exista 3 origini reperabile:

1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai nascut cu o povara în soarta. Nu esti raspunzator de aceste boli, ele sunt niste poveri. Te-ai nascut cu ele.

2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatala si în copilarie. Daca au existat conflicte puternice sau traume în acea perioada, individul le va resimti în tot timpul vietii. Iata de ce copilaria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grija.

3. Boli cu surse nomice. Nomos, în limba greaca, înseamna lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o încalcare a Legii revelate. Si este palierul actual: cumul cotidian de erori.

Pe lânga toate acestea, la maturitate putem sa observam ca în noi exista o predispozitie la îmbolnavire în functie de anumite coordonate — doua la numar. Adica: (1) ne îmbolnavim pentru ca suntem agresivi si (2) ne îmbolnavim pentru ca ne simtim vinovati.

Agresivul si vinovatul se îmbolnavesc mai usor. Neagresivul si nevinovatul fac fata multor conditii grele fara sa se îmbolnaveasca; fac fata si mediilor contaminate fara sa se îmbolnaveasca. În privinta agresivitatii, trebuie spus ca de multe ori nici nu o constientizam. Va stiti agresivi? Cu siguranta, nu!

Exista printre cunostintele mele un domn care este foarte bisericos; are circa 40 de ani, merge la biserica, este un bun închinator, un practicant al religiei. Cu toate aceste calitati, femeia din preajma lui, prietena lui simtea lânga el un disconfort extraordinar. Cei doi au venit la mine sa ma întrebe de ce se întâmpla acest lucru, de ce ea simte astfel. Daca o priveai pe acea tânara cu un ochi care vede aura, constatai ca în preajma barbatului respectiv aura ei era perforata, zdrentuita parca. Concluzia este ca barbatul avea o agresivitate inconstienta, foarte puternica, care zdrentuia aura partenerei sale. El s-a mirat atunci — de unde agresivitate, când se stia pios, milostiv? Stând un pic de vorba cu el, am aflat ca mai fusese casatorit, divortase si purta o ura înversunata primei sale sotii. E lesne de înteles ca, în preajma lui, orice femeie simte un mare disconfort, pentru ca el se împotriveste femeii în sine. Aflând acestea, barbatul m-a întrebat ce-i de facut. „Trebuie sa-ti rezolvi agresivitatea inconstient.“, i-am spus. În viata sa constienta, el era bun, milostiv, însa inconstient era agresiv. El stia ca este bun ca pâinea lui Dumnezeu — facea si pomeni, punea lumânari la biserica — , nu agresiv.

„Cum sa-mi dizolv agresivitatea inconstienta?“ m-a întrebat.

L-am sfatutit ca în fiecare zi, în rugaciunile sale, sa o pomeneasca pe fosta lui sotie si sa ceara pentru ea putere, sanatate, gândire buna.

„Cum sa cer asa ceva pentru ea? Este o scorpie, cea mai mare scorpie! a ripostat el. Nu pot sa ma rog pentru ea!“

„Acest nu pot trebuie sa-l depasesti! Numai daca te rogi pentru ea o sa-ti dizolvi agresivitatea inconstienta“.

„Dar nu merita…“, mi-a raspuns.

„Tocmai pentru ca nu merita! Cu cât te rogi mai mult pentru ea, cu atât ea va înflori, acolo unde se afla“.

„Dar nu merita sa înfloreasca! Vreau sa piara, sa se usuce!“

„Iata, cred ca ti-ai constientizat destul de bine de ce, când se afla lânga tine, partenera are aura zdrentuita!“, i-am zis eu atunci.

Ce se întâmpla când ai o aura zdrentuita? Esti vulnerabil. Poti sa iei foarte usor o gripa sau o infectie, de exemplu. În acelasi timp, poti resimti influenta negativa ce vine dinspre o anumita persoana, sau pur si simplu din câmpurile din jurul nostru (din care, când suntem sanatosi, selectam numai pozitivitatea). Revenind, pot sa va spun ca acel pacient a reusit pâna la urma sa se vindece, sa se roage cu bucurie pentru acea „scorpie“. În cele din urma a început sa vada ca nu era chiar asa de scorpie cum credea el, si ca numai încarcatura lui de ura o facea pe fosta lui sotie sa para atât de rea.

O doza de agresivitate inconstienta avem cu totii, sa stiti. Ne nastem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconstient, vrei sa-l elimini pe semenul tau. Omul se simte bine daca elimina un om. Subconstientul se simte bine când lichideaza pe cineva, când extermina. Ce înseamna acest lucru? Sa ne gândim la serviciu, de exemplu. Toti colegii îti par rai si urâciosi. Te-ai simti bine daca ai reusi zilnic sa elimini câte unul… Inconstient, deci, purtam în noi complexul Cain — unii mai puternic, altii mai slab. Cert este ca acest complex produce în noi o anumita vulnerabilitate. Cum dispare agresivitatea inconstienta? La modul practic, aceasta agresivitate dispare mâncând mai des verdeturi. E un lucru la îndemâna noastra. Daca manânci verdeturi, descreste agresivitatea inconstienta — foarte simplu. E una dintre cele 6 opriri: oprirea de la hrana care aprinde simturile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dam seama, mâncam asemenea hrana spre împutinarea vietii noastre si spre urâtirea ei.

Dar mai ales terapia iertarii si ofranda remediaza agresivitatea inconstienta. „Împaca-te cu aproapele tau… cu fratele tau, cu pârâtul tau“. (Matei 5:23-25). Daca ai o aversiune fata de cineva, atunci la rugaciune evoca-i fata senina si „daruieste-i“ mental: pace, sanatate si Har. Agresivitatea inconstienta se împarte si ea în 3 categorii: împotriva ta, împotriva semenului tau si împotriva spatiului în care traiesti. Conflictul psihic cu spatiul predispune la boli de piele, dar si la dizarmonii nervoase.

Cei agresivi împotriva lor însisi sunt foarte multi. Poate tu crezi despre tine ca esti blând. Adesea cei blânzi îi iarta pe toti ceilalti si se ataca pe ei însisi. Asta este o agresivitate împotriva ta. Si nu spui niciodata: „Nu merit sa traiesc“. Aceasta agresivitate naste predispozitii maladive în zona bazala, a energiilor ancestrale. Bolile uterului pornesc de la aceasta atitudine, de la aceasta auto-depreciere, de la aceasta auto-ieftinire a femeii. Daca aveti probleme în zona bazala, la aparatul uretral, sa stiti deci, ca prima masura pe care trebuie s-o luati este sa va schimbati atitudinea fata de voi. Orice alta depreciere naste aici vulnerabilitate.

Multumesc, Vasile Andru

Sursa AICI

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *