Alimentatia traditionala japoneza si longevitatea

Japonezii se bucură în prezent de cea mai mare longevitate, raportat la media de vârstă la nivel mondial. Din cercetările întreprinse, mi-am format convingerea că secretul se află în alimentația tradițională japoneză. În 1983, am înaintat un proiect de cercetare Organizației Mondiale a Sănătății, iar din anul 1985 am examinat 61 de regiuni de pe mapamond. Am întocmit o hartă cu zonele în care populația are încă o alimentație sănătoasă, care promovează longevitatea, precum și cu cele în care alimentația de viață lungă s-a deteriorat. În apropierea României, o astfel de regiune este Bulgaria, care în momentul de față, este una din țările est-europene în care oamenii trăiesc puțin. Printre țările cu speranța de viață cea mai mică se numără Scoția, care este reprezentativă pentru alimentația de viață scurtă, și anume: carne, pâine, cartofi prăjiți și foarte puține zarzavaturi și legume. Acest mod de hrănire s-a răspândit ca fast food peste tot în lume, iar aborigenii din Australia, care au fost influențați de ea, au ajuns să aibă viața cea mai scurtă din lume, după africani.
Echipa noastră a început studiul de evaluare a alimentației adunând probe de urină pe parcursul a 24 de ore din toată lumea. Vă dau exemplul unei femei din Tibet. Aceasta trăia la o altitudine de 3.700 m, nu mânca deloc vegetale, asimila multă sare din alimente conservate și avea tensiunea peste 200 mm Hg. La vârsta de 50 de ani, 40% dintre tibetani aveau tensiunea arterială mare. Pe de altă parte, tribul Masai din Africa nu folosea sare și toți membrii lui aveau tensiunea normală. În cadrul studiului, am folosit același tip de tensiometru automat, măsurând tensiunea cu exactitate. Mâncarea principală a tribului Masai era iaurtul, iar adulții beau în medie 3 litri pe zi. În anul 1998, la 12 ani de la cercetarea inițială, tribul Masai începuse deja să folosească sarea și, ca urmare, numărul celor cu tensiune mare crescuse. În urma acestui studiu, am demonstrat că consumul în exces de sare mărește tensiunea arterială, duce la spargerea sau blocarea vaselor de sânge din creier și la înmulțirea atacurilor cerebrale. În anul 2000 am prezentat aceste date în cadrul Summit-ului din Okinawa.
În Japonia, locuitorii din Okinawa sunt foarte longevivi, deoarece, comparativ cu alte regiuni, nu ingerează decât 8-9 grame de sare pe zi, iar atacul cerebral e foarte rar. În urma acestui studiu, se poate afirma că, printr-un consum de sub 6 grame de sare pe zi, se previn atacurile cerebrale, imobilizarea la pat și bolile mintale. Organizația Mondială a Sănătății chiar recomandă acest lucru.
Locuitorii din Caucaz, renumiți pentru longevitatea lor, consumă sare ca și japonezii, dar secretul longevității lor este acela că ei evită efectele negative ale acesteia printr-o asimilare suficientă de potasiu și fibre alimentare. În plus, deși mănâncă de 1,5 ori mai multă carne decât japonezii, pentru că fierb carnea și o usucă, colesterolul sanguin nu este mare, iar cazurile de moarte din cauza bolilor cardiace sunt foarte puține.
O altă concluzie a studiului întreprins a fost aceea că un consum mare de legume crește nivelul potasiului în organism, acesta contracarând efectul sodiului din sare, în acest caz, atacurile cerebrale fiind aproape inexistente. Așa se explică de ce regiunile în care se asimilează mult potasiu din legume și fructe sunt și cele cu cei mai longevivi oameni din lume.
Se spune că oamenii îmbătrânesc odată cu vasele de sânge. Îmbătrânirea vaselor se produce ca urmare a aterosclerozei, provocată de depunerile mari de colesterol. Locuitorii din regiunile cu alimentație bazată pe carne, care asimilează multe grăsimi animale, bogate în colesterol, au viață scurtă. Deoarece în Japonia se mănâncă mult orez integral, colesterolul este scăzut, moartea din cauza bolilor cardiovasculare este redusă și se poate spune că japonezii trăiesc mult. Ca o excepție, deși au colesterolul ridicat, francezii trăiesc cel mai mult dintre popoarele Europei. S-a considerat că aceasta s-ar explica prin faptul că vinul roșu conține antioxidanți, dar, de fapt, Franța este o țară agrară, iar francezii spre deosebire de scoțieni, unde mortalitatea din cauza bolilor cardiovasculare este ridicată, consumă o cantitate mare de vegetale. Francezii mănâncă în fiecare zi legume și fructe de diferite culori. Acestea sunt bogate în antioxidanți și chiar dacă colesterolul rău e mare, dacă se împiedică oxidarea, acesta nu se mai depune pe vasele de sânge și nu duce la ateroscleroză.
Membrii poporului Uigur, care trăiesc în jurul Drumului Mătăsii și nu beau vin roșu, dar mănâncă tot timpul anului struguri uscați, sunt longevivi. Strugurii conțin mulți antioxidanți și sunt bogați în resveratrol, care acționează la fel ca hormonii estrogeni (feminini). Faptul că oriunde în lume femeile sunt mai longevive decât bărbații se datorează acestor hormoni. În comunitatea uigură am găsit multe persoane care depășeau suta de ani. Veteranul acestei mari familii avea 106 ani, iar soția lui 104 ani. Se spune aici că secretul longevității este ca familia să ia masa împreună în fiecare zi. De aici, deducem că într-o societate în care bătrânii sunt respectați, oamenii au parte de o viață lungă. Alimentul principal al uigurilor este orezul și, pentru că-l combină cu legume, verdețuri și multe condimente (curry), ei asimilează mulți antioxidanți.
Și în partea de sud a Chinei, în regiunea Gùizhou, trăiesc multe persoane longevive. Am încercat să aflu motivul. Deoarece în regiunea respectivă nu se prea face orez, alimentul principal este soia și produsele din soia. Soia, ca și strugurii, este bogată fitoestrogeni sau izoflavone, care acționează precum hormonii estrogeni feminini. Fiind chinezi, mănâncă multă carne de porc, supă de tofu, muguri din soia și plante comestibile din flora spontană, bogate în antioxidanți. Adică asimilează atât hormoni fitoestrogeni din soia, cât și antioxidanți din plante.
Aceeași alimentație o au și locuitorii din Okinawa, care sunt cunoscuți ca cea mai longevivă populație din lume. Gouya chanpuru, un fel de mâncare din gouya (niște dovlecei amari, cu o putere antioxidantă mare) amestecați cu tofu este cea mai bună mâncare pentru longevitate. Locuitorii de aici trăiesc mult pentru că mănâncă în fiecare zi atât mâncarea de viață lungă specifică Chinei – tofu și carne de porc – cât și mâncarea de viață lungă specifică Japoniei – alge și pește. În Okinawa, carnea de porc se mănâncă fiartă, în acest fel micșorându-i-se colesterolul.
Locuitorii din Okinawa au emigrat la începutul secolului XX în Hawaii și Brazilia. Japonezii din Hawaii au devenit în anii ’80 cei mai longevivi oameni din lume, în timp ce mulți dintre cei stabiliți în Brazilia au murit din cauza bolilor cardiovasculare, așa încât, în numai 17 ani, durata lor de viață s-a micșorat. Cauza a fost alimentația tipică braziliană. Acolo, carnea de vită e ieftină și ei mănâncă în fiecare zi friptură de vită bine sărată. La un nivel crescut de sare, colesterolul din stomac și absorbția grăsimilor cresc, ducând la ateroscleroză și obezitate.
Dacă îi comparăm pe japonezii care trăiesc în Okinawa cu japonezii care trăiesc în Hawaii și în Brazilia, la cei din Hawaii și din Brazilia întâlnim în prezent multe cazuri de obezitate, tensiune arterială mare, hiperlipidemie. În Brazilia, diabetul se întâlnește la una din 5 persoane de origine japoneză. Am observat că japonezii care mănâncă multă carne sunt mai predispuși la diabet decât persoanele din rasa albă care au același obicei alimentar. În Japonia, obezitatea, tensiunea arterială, hiperlipidemia și diabetul sunt denumite „cvartetul morții” și, întrucât decesele provocate de acestea sunt în creștere, persoanele care prezintă simptomele acestor patru boli sunt diagnosticate cu „sindrom metabolic”, fiind demarate acțiuni pentru prevenirea lor.
Din studiul întreprins de noi, am remarcat că japonezii din Hawaii și Brazilia nu prea mai mănâncă pește, fapt regretabil, deoarece, dacă sângele primește grăsimi provenind din pește, cazurile de deces din cauza bolilor cardiovasculare se împuținează. Dacă se consumă zilnic 100 g de pește, sângele devine mai fluid și așa se poate trăi mai mult, pentru că nu vor apărea boli de blocare a vaselor de sânge, infarct miocardic și infarct cerebral.
Am precizat deja că izoflavonele, care se găsesc în cantitate mare în soia, au de fapt aceeași structură cu cea a hormonilor feminini (estrogeni). Ei bine, s-a constatat că în germenii de soia (soia încolțită) există izoflavone în cantitate foarte mare. Într-un experiment de laborator, unui cobai femelă ajunsă la menopauză și căreia i s-au scos ovarele, când i s-a dat să mănânce soia germinată, nu s-a îngrășat, nu i-a crescut tensiunea, iar aspectul blănii era perfect. Ulterior, unui grup de japonezi rezidenți în Brazilia și care nu mâncau soia, le-am dat să mănânce germeni de soia uscați împreună cu orez. În numai 3 săptămâni, tensiunea relativ mare și colesterolul femeilor la menopauză au scăzut. Motivul? Pereții vaselor de sânge sunt alcătuiți din 3 staturi. Celulele endoteliale ale stratului interior creează monoxidul de azot (NO), care fluidizează sângele. Ceea ce ajută această funcție importantă sunt hormonii estrogeni (feminini). Astfel, circulația sângelui este mai bună. Numai că, în perioada de menopauză, hormonii feminini se împuținează. Totuși, chiar și în această perioadă, izoflavonele din soia ajută această funcție importantă. Întrucât monoxidul de azot este distrus de enzimele active, e bine ca organismul femeii să fie aprovizionat concomitent cu antioxidanți din legume.
Faptul că devenim mai frumoși dacă mâncăm soia este pentru că ingerăm hormonii feminini numiți izoflavone. Datorită lor, circulația sângelui devine mai bună și pielea mai frumoasă. Circulația sângelui în inimă și în creier este mult facilitată, și astfel putem trăi sănătoși timp îndelungat. De aceea, se spune că locurile din lume în care femeile au pielea frumoasă sunt și cele în care se trăiește mai mult. Acesta este un fapt științific, recunoscut în lumea întreagă. Japonezii și chinezii care mănâncă soia și în a căror urină, la analize, apar izoflavonele, au în mod clar foarte puține cazuri de moarte timpurie din cauza bolilor cardiovasculare, în timp ce scoțienii, care nu mănâncă deloc soia și nici struguri, trăiesc puțin și au multe cazuri de deces din cauza bolilor de inimă. Cauza e clară: le lipsește aportul de hormoni fitoestrogeni prin hrană.
În ficat există o cavitate în care se procesează colesterolul rău, LDL. Acolo se produc hormonii feminini (estrogenul). Dacă mâncăm soia, colesterolul rău scade. În celulele glandelor mamare există de asemenea o cavitate pentru estrogen. Dacă acolo se acumulează mult estrogen, se ajunge la cancer de sân. Dar dacă acolo se adună fitoestrogen (estrogenul din plantă), estrogenul natural al corpului (prea puternic!) nu mai poate pătrunde și pericolul de cancer scade.
În urma studiului nostru internațional, s-a constatat că la femeile din regiunile în care se mănâncă soia cazurile de cancer de sân sunt foarte rare. Faptul că în Japonia a crescut alarmant numărul cazurilor de cancer la sân se poate pune pe seama faptului s-a renunțat la consumul de soia. S-a mai constat că, în cazul bărbaților, dacă se consumă soia, cazurile de cancer de prostată sunt puține. Izoflavonele din soia acționează ca și estrogenul, împiedicând dezvoltarea cancerului de prostată. Concluzia noastră generală: deoarece japonezii aproape au renunțat la consumul soiei, și-au redus în prezent gradul de sănătate și speranța de viață.
Din câte vedem, alimentația japoneză tradițională este o alimentație de viață lungă. Mâncând orez, pește, soia, legume și alge, mortalitatea din cauza bolilor cardiovasculare și a cancerului este redusă. Totuși, există un punct slab în alimentația japoneză: cantitatea mare de sare adăugată mâncării, care determină apariția multor cazuri de tensiune arterială și implicit de atacuri cerebrale.
Am alcătuit un meniu (lunch box) care valorifică la maximum meritele alimentației japoneze și le-am dat să mănânce persoanelor de la o firmă renumită, timp de o lună. Este vorba de un prânz sănătos, cu mult orez, suficiente vegetale și foarte puțină sare, în care am înlocuit carnea cu soia și pește. Rezultatul a fost că, în doar o lună, au scăzut gradul de îngrășare, tensiunea și procentul de colesterol al subiecților. Așa că am decis să propunem acest meniu, gândit în urma studiului început în 1985, unui mare lanț de restaurante „de familie” (foarte populare în Japonia) astfel încât luatul mesei în oraș să devină atât un obicei sănătos, cât și unul plăcut. Într-un interval de 2 săptămâni, subiecții au mâncat meniul nostru doar o dată pe zi, iar rezultatele au fost mai mult decât încurajatoare. A face un lucru bun o dată pe zi se spune în japoneză ichinichi ichizen, iar dacă acest lucru a fost o masă bună pe zi, la ce alt fel de rezultate ne-am fi putut aștepta?
Cum spuneam, în urma studiului întreprins, am stabilit clar legătura dintre consumul ridicat de sare și atacurile cerebrale. Dacă oamenii care consumă acum 12 grame de sare pe zi ar mânca la fel de puțin sărat ca locuitorii din Okinawa, atacurile cerebrale ar scădea simțitor. La maximum 6 grame pe zi [o linguriță] atacurile cerebrale s-ar reduce la jumătate, iar la 3 grame, atacurile cerebrale ar deveni zero. Dacă acest lucru s-ar întâmpla peste tot în Japonia, suma de 2 miliarde de yeni, care se folosește anual în Japonia pentru tratarea atacurilor cerebrale, s-ar reduce la 1 miliard (cca 6 milioane Euro), restul banilor putând fi folosiți pentru creșterea bunăstării populației.
Conform studiului nostru, prin consumul mare de izoflavone și proteine din soia, de acizi grași din pește și de aminoacidul numit taurină, e greu să se ajungă la sindromul metabolic. Fructele, legumele, zarzavaturile și orezul din abundență acționează eficient pentru prevenirea acestuia. Iar dacă s-ar consuma cu multă moderație sarea, s-ar reduce și numărul cazurilor de tensiune arterială și ateroscleroză. Alimentația corectă înseamnă echilibru. Mâncarea tradițională, cu calorii asimilate din orez integral, soia, pește și vegetale este indispensabilă poporului japonez. Savurarea mâncării mai puțin sărate și prevenirea îmbătrânirii vaselor de sânge înseamnă a te bucura de o viață lungă și lipsită de boli. Îmi doresc foarte mult ca și dumneavoastră, cei care trăiți în România, să mâncați o dată pe zi astfel de alimente și să vă bucurați de o viață lungă și sănătoasă.
Traducere din limba japoneză: Florentina Toma
Dr. Yukio Yamori, un nume de referință în domeniul cercetărilor privind legătura dintre alimentație și longevitate, este Profesor Emeritus al Universității din Kyoto și Directorul Centrului internațional de cercetări în domeniul sănătății de pe lângă Universitatea Mukogawa din Japonia. Pe data de 24 iunie 2008, el a susținut la reședința ambasadorului Japoniei la București prelegerea de mai sus, „Alimentația japoneză și longevitatea”. La eveniment a participat un public numeros, alcătuit din personalități din mediul medical românesc și reprezentanți ai presei. Făcând o comparație conform datelor statistice care i-au fost puse la dispoziție, profesorul Yamori a constatat că în prezent, diferența între media de viață a japonezilor și ce a românilor este de 10 ani (la japonezi, media de viață a femeilor este de 86 de ani, iar a bărbaților, de 79 de ani, în timp ce la români, media de viață a femeilor este de 75 ani, iar a bărbaților, de 69 ani). Domnul Yamori a încheiat cu speranța că prezentarea lui va fi o bună ocazie pentru români de a-și corecta unele obiceiuri alimentare, astfel încât această diferență să se micșoreze cât mai mult și mai repede.
Sursa Aici
2 raspunsuri
  1. Amelia
    Amelia says:

    Buna Lavinia,

    Mi-as dori foarte mult daca ai scrie un articol despre prevenirea efectelor nedorite ale menopauzei. Mi se pare normal sa pot duce o viata de calitate si dupa o anumita varsta si cred ca asta se poate obtine in primul rand cu ajutorul alimentatiei. Multumesc mult!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *