Apă și pâine

Monaster de Kerbeneat

Am înțeles undeva, la nivel conștient și rațional, căci viața aceasta este despre a te depăși și a te dărui celorlalți. Aplicarea și punerea în fapt a acestei înțelegeri este însă dovedită până acum a fi extrem de dificilă. De exemplu, să trăiești doar 6 zile, în care nu faci nimic din ce-ți dorești tu, pentru că, în condițiile date, te aliniezi unei rigori existențiale și faci “ascultare”, iată un test ce te poate aduce mai aproape de tine. “Să mă pot vedea mai clar pe unde sunt cu acest deziderat”, mi-am zis. Și, iată, așa am pornit spre mănăstirea de maici din Bretagnia, Nordul Franței. Unul dintre Părinții de la Mănăstirea Oașa de care sunt apropiată de ani buni, a decis să deschidă aici o mănăstire, după rigorile vechi monahale: nu se vorbește (se scriu bilețele!), rugăciune inimii rostită permanentă în gând, slujbe de noapte, somn în două reprize/zi, de câte 2-3 ore. Hrană crudă, 2 mese/zi, una din fructe și cea de a doua din legume și verdețuri. Am prins o zi de sărbătoare cu cartofi fierți în coajă, cei mai buni cartofi din lume, cu câțiva căței de usuroi și măsline, au întrecut orice așteptare! Am avut și apă de pe mazăre fiartă, cu puțină sare, un alt deliciu desăvârșit! 

Înainte de privegherile de noapte care încep seara la ora 10 și se termină spre ora 5 dimineața, aveam ceva absolut savuros de ales: puteam opta pentru ceai verde tare, mai slab sau cacao cu apă. Acestea sunt așa zisele energizante, la care uneori mai primeam și un păhăruț cu apă și miere. Nu îți poți imagina ce gust desăvârșit pot avea fiecare dintre ele, ce licori plăcute simțurilor și stării de prezența sau trezvie! 

Luni, este ziua în cate nu se mănâncă deloc, iar în zilele cu priveghere, la fel, sunt zile de post negru, doar cu apă. Am ajuns la mănăstire luni, ziua fără hrană, iar marți și miercuri erau zile de priveghere. Asta presupune lipsa de mâncare pentru 3 zile, cu slujbe de la ora 10, la 5 dimineața. Seara, licorile magice erau cel mai desăvârșit gust, iar dimineața se întâmpla din nou ceva uimitor. Primeam 3-5 bucăți de anafură (aici anafura este din pâine integrală și uscată). Nu-ți imaginezi ce gust desăvârșit are o bucățică din aceasta, dupa orele din zi fără mâncare și după orele de atenție și trezvie din noapte, din timpul slujbelor desfășurate! Mâncam o bucățică la terminarea slujbei de dimineață, celelalte bucățele le savuram peste zi, fiecare bucățică reprezenta o masă, efectiv! Și, adunam fiecare frâmitură, fiecare dintre ele era importantă și mă hrănea. Nu-mi vine să cred în ce desfătare trăiesc în rest, pierzând uneori și graiul viu al recunoștinței! Ce risipă și câtă inconștiență… Nuai într-un loc ca acesta începi să vezi lumea, pâinea, apa, orice mâncare capătă cu totul altă semnificație. Ce am dobândit eu? Recunoștința și aprecierea fiecărei îmbucături de mâncare…

Iar, după toate aceste expereințe, mă întreb:

Să mai caut gusturi, plăceri?

Să mai fac mofturi la vreo mâncare primită?

Să irosesc mâncare și să apreciez desfătarea?

Oare, după ce ai adunat frimitură cu frimitură hrana într-o zi, și ai făcut-o cu conștiința bucuriei și recunoștinței, ce poate aduce asta în atitudinea viitoare, în ce privește desăvârșirea gustului și alegerile personale? Oare, simțurile mele vor căpăta aprecierea fiecărei îmbucături, de azi înainte? Oare, risipirea vreunei fărămituri mă va face atentă? Oare, e suficient ce am trăit până acum, ca să pot fii recunoscătoare .. măcar atât?

Nădăjduiesc să te inspir și pe tine, să te bucuri de tot ce ai și să fii recunoscător!

13 raspunsuri
  1. DORIN
    DORIN says:

    Multumesc Lavinia pentru ce ai împărtășit, multa simțire în ce ai scris, pe mine cu siguranta ma va face mai atent, prezent și deschis către viata , mesajul tău!

    Te îmbrățișez !

    DORin

    Răspunde
  2. Georgiana Voicu
    Georgiana Voicu says:

    O Doamne , in câta abundentă si risipa trăim ! Cu adevărat te intrebi care sunt lucrurile esențiale de care ai nevoie ca sa fii fericit si daca nu cumva materialul e supraevaluat in viețile noastre. Sunt recunoscătoare pt toate binecuvantarile si abundentă pe care o primesc in fiecare zi! Mulțumesc Doamne! Amin.
    Georgiana

    Răspunde
    • Lavinia Bratu
      Lavinia Bratu says:

      Da, și eu îmi spun la fel… Să fiu conștientă și recunoscătoare pentru tot ce-mi oferă viața acum! Mulțumesc…

      Răspunde
  3. Constantin Diboș
    Constantin Diboș says:

    Doamne ajută !
    Când mai ajungeți pe la Ieroschimonahul Iustin, ca să trimită și subsemnatul un pomelnic ? Sau dacă există altă posibilitate de a trimite pomelnic… Îl cunosc pe Ierosch. Iustin de pe băncile facultății… pr. Constantin 0770206843.

    Răspunde
  4. Gabriela
    Gabriela says:

    Multumesc pt tot ce scrii pe site, esti o adevara inspiratie.
    As dori sa incerc experienta aceasta, este posibil sa lasi adresa si un nr de tel?

    Răspunde
  5. Moldoveanu
    Moldoveanu says:

    Oare cele ,,traite” la Kerbeneat le aplicati si in viata de zi cu zi? V-as intreba daca din punct de vedere medical considerati ca fetele de la Kerbeneat sint intr-o buna stare de sanatate, avind in vedere pregatirea dvs.? Daca vreuna din fetele de colo ar fi copilul dvs. ( nu stiu daca sinteti mama !) la fel ati vorbi?
    Oare spiritualitatea este ajutata de acest regim alimentar? De ce cind ne raportam la Dumnezeu trebuie sa aducem in discutie si alimentatia?
    Si in final, daca este atit de minunat la Kerbeneat, de ce nu mergeti sa va alaturati grupului de acolo, presupun ca parintele Marcel v-ar primi fara vreun stagiu de pregatire spirituala, avind in vedere vechile relatii amintite mai sus.
    Multumesc.

    Răspunde
    • Lavinia Bratu
      Lavinia Bratu says:

      Eu trăiesc în lume, nu într-o mănăstire… Cu toate acestea, practica ”meniului” din mănăstire mi-ar prinde bine și în lume, da!

      Dacă spiritualitatea este ajutată de alimentație? Asta mă întrebați? Serios? La o astfel de întrebare nu vă pot răspunde, n-ar face sensul înțelegerilor Dvs, mă iertați! Da, întrebarea ”bate câmpii”.. Iertați, încă o dată!

      Nu mă pot abține: ÎN TOATE CULTURILE LUMII, SPIRITUALITATEA NU SE POATE TRĂI FĂRĂ ALIMENTAȚIE CONTROLATĂ! Aș vrea să vă fie clar acest răspuns, cumva.. Să ajute Dumnezeu! Să ne ajute Dumnezeu!

      Cu multă răbdare vă răspund și întrebării ultime: nu merg acolo pentru că viața mea este aicim în lume. Am o familie…

      Cu îngăduință și cu multă răbdare v-am răspuns.. Vă rog să mă iertați.. Căci eu, vă iert!

      Doamne ajută!

      Răspunde
  6. Moldoveanu
    Moldoveanu says:

    Si inca ceva. De ce este nevoie de verificarea raspunsului? In naivitatea mea credeam ca traim totusi intr-o tara in care exista libertatea cuvintului…si pentru asta s-a murit in 1989 ! Si unde asta – la Timisoara! Cine face verificarea si in numele cui? Al manastirii, al BOR, al dnei, al site-ului…al cui? Oare nu este asta o (forma de) cenzura, atit de blamata inainte de 1989?
    Daca totusi cele spuse de mine deranjeaza in spatiul public, poate pot primi ceva raspunsuri in spatiul privat ( v. adresa de email).
    Multumesc.

    Răspunde
    • Lavinia Bratu
      Lavinia Bratu says:

      Ați primit răspunsuri, și aici, și în privat..

      Să ne dea Dumnezeu minte și răbdare, nouă, tuturor!

      Iertați…

      Răspunde
  7. Moldoveanu
    Moldoveanu says:

    Se pare ca cenzura e in floare. Criticam comunismul si tot ce tinea de acesta, dar se pare ca sub alta forma si pe alte subiecte sintem tot acolo, ca mentalitate! Oare este greu de raspuns la cele citeva intrebari, repet, chiar si in particular daca public deranjeaza.
    Lipsa asta de reactie, sau mai bine spus reactia de ,,ascundere” nu face decit sa-mi confirme justetea ( poate e prea mult spus) intrebarilor.
    Sa inteleg ca cele spuse de mine vor ajunge la ,,urechile” parintelui Marcel ( sau calugarul Iustin – daca e corect ce am auzit)? Nu m-ar mira.

    Răspunde
    • Lavinia Bratu
      Lavinia Bratu says:

      Ce-aș putea să-i transmit Părintelui… Și, mai exact despre ce să-i vorbesc.. Despre ce?

      Haideți, fiecare este centrul universului său… Și atât, pentru unii totul se limitează la atât! Alții mai pleacă capul, sau îl mai înalță către Cer… Fiecare strigăm după ajutor, în felul lui…

      Să ne ajute Dumnezeu, să fim îngăduitori unii cu ceilalți.. Căci, până ”să ne iubim unii pe ceilalți”, avem primul pas de reușit: să ne acceptăm unii pe ceilalți!

      Doamne, ajută-ne!

      Răspunde
  8. Iuliu
    Iuliu says:

    Doamna doctor, (sunt înfometat de doamne – ajută) în relația d-voastră doctor pacienții un pahar cu apă, un bilețel și atit iesti sănătos. Doamne ajuta.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *