Atasamentul… pierdere?

ÎNTOTDEAUNA NOI VOM PIERDE LUCRUL SAU FIINŢA DE CARE NE ATAŞAM FOARTE MULT…

Ataşament înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşem, în acelaşi timp suferă şi cel ce se ataşează.

Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt.

Ataşamentul faţă de lume aduce durere. Ne bucurăm de plăcerile lumeşti, dar de la un anumit punct ele ne provoacă durere. Plăcerile au viaţă scurtă şi ne pot îmbolnăvi sau distruge, atunci când suntem prea ataşaţi de ele.

Ataşamentul creează întotdeauna circumstanţe care duc la desprinderea de omul, fiinţa, lucrul de care suntem ataşaţi. Noi trebuie doar să iubim, fără ca viaţa noastră să depindă de cei pe care îi iubim. Incapacitatea de a iubi transformă iubirea în ataşament, iar ataşamentul ne obligă să uităm de Dumnezeu.

Toate lucrurile în numele cărora noi distrugem iubirea urmează să ne fie luate. Ataşamentul exagerat faţă de tot ce-i lumesc deformează structurile câmpului energetic şi duce la îmbolnăvire.

Când vă ataşaţi de cineva îi anulaţi din structurile biocâmpului sistemul de apărare şi îi influenţaţi soarta. Ataşamentul faţă de persoanele iubite este atât de puternic încât, după pierderea fiinţelor dragi, se produce o durere profundă în inimă şi dă naştere la tot felul de gânduri rebele.

Orice fel de ataşament şi negativism generează agresivitate. La fel, când încălcăm libertatea cuiva, când încercăm să ne impunem punctul de vedere, devenim agresivi.

Cu cât mai mult vă ataşaţi de o femeie cu atât mai puternică devine agresivitatea dvs. Prin agresivitatea interioară noi provocăm alţi oameni să ne jignească şi să ne înjosească. Ataşamentul de persoana iubită generează gelozia.

Când sufletul omului care are daruri Dumnezeeşti se leagă prea puternic de ceva pe pământ, apare agresivitatea şi acest lucru generează boli. Omul devine semeţ, iar semeţia este blocată prin suferinţe  grave şi prin moarte. Întotdeauna sufletul devine trufaş şi agresiv dacă se ataşează de ceva pământesc. Agresivitatea crescută în suflet este rezultatul unei puternice ancorări în teluric.

De îndată ce omul se ataşează de ceva, el începe să depindă de asta. O asemenea dependenţă generează o agresivitate din ce în ce mai mare, iar după aceea vine boala. Ataşamentul generează aroganţă şi dispreţ faţă de cei mai puţin dotaţi şi mai puţin inteligenţi.

Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi. Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei.

Cu cât ne concentrăm mai mult asupra dorinţelor şi facem  din ele un ţel, cu atât începem mai mult să depindem de ele. Ataşamentul faţă de această lume, care este rezultatul dorinţelor noastre, constituie o sursă de dureri, chinuri şi suferinţe.

Atât timp cât suntem ataşaţi de o persoană, aliment, medicament sau orice alt lucru devenim sclavii acelui lucru.

Atunci când posezi pe cineva şi tu eşti posedat, atunci când constrângi pe cineva la sclavie şi tu, la rândul tău, devii sclav. Deci, dacă posezi ceva şi lucrul acela te va poseda. Ataşează-te de ceva şi te vei simţi întemniţat!

O femeie îşi iubeşte bărbatul că este bogat, alta pentru că este corect. Cu cât  dependenţa este mai mare cu atât mai repede vor trebui să piardă soţii lor valorile sau sănătatea. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el.

Dependenţa de valorile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

Nu e usor sa constientizezi si sa poti sa recunosti atasamentele tale…nu e usor, dar e un exercitiu la care te provoc din dorinta de a deschide ochii mai bine, din dorinta de a trai mai frumos si mai bine…din credinta totala ca acest exercitiu este perfect intr-o evolutie a ta, personala si spirituala!

Multa sinceritate si bucurie în tot ce faci!

 

Lavinia

 

 


0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *