Bunătatea inimii vs. înțelegerea minții

10488139_786293578067577_7992598380234842366_nInteresante interpretari „de susținere” face mintea omenească analitică, e genială!

Cum să ne vorbească „o minte ascuțită” despre bunătate si bucurie autentică? Cum? Căci, nu poate draga de ea, doar se poate zbate în a scoate ”termeni profunzi” de analiză psihologică, fără urmă de .. exact, fără urmă de bunătate! Despre bunătate vorbim din profunzimea unui ființe ce dorește, nu a domina cu superioritate prin propriul intelect, ci a se revărsa, cu generozitate!
Acea minte analitică este ca o bucată de gheață printre flăcările emoțiilor aprinse în bucurie, ale unui suflet ce răzbate stările de conștiință anterioare și vede ”luminința dăruirii și împlinirii”,  cu generozitate și cu o existența undeva, mai sus de intelect! Si, ce se întamplă cu ea? Simte cum se topește în ”oceanul de lumini fierbiți” ale unei inimi despietrite, ale unei minți încununate de această stare, al unui suflet regăsit…

Ce hotărâtă e, să ne determine a crede că bunătatea -chiar și ea!-, e calculată rațional, gestionată cu direcție și în coordonate analitice, mai mereu. Prin bunătate, spune ea – mintea analitică!-, prin bunătate poate omul să manipuleze, să gestioneze cu putere, ori poate chiar obține și o ”patologică dorință de afirmare”. Prin bunătate, zice ea!!! Uau, doar o minte ” în antrenamente” ne poate sugera așa ceva! Draga de ea… Nu-i e facil să înțeleagă cum ar putea cuprinde simplu, ori a genera, o reacție la bunătatea…la bunătatea altcuiva!

O minte competitivă poate purta astfel o ”analiză a bunatății celor din jur”. Era o scriere celebră, undeva…„să ne ferim de omul analitic si profund mental, că el va fi mereu lipsită de orice urmă de sentiment, ori de vreo emoție care să-l facă .. a fi uman!”

Bunătatea este una dintre frumoasele virtuți umane, înnobilează omul, îl aduce mai aproape de ceilalți, de viață, de Dumnezeu!

Când începi să-ți dorești a capăta  mai multă înțelegere a vieții, să simți din pulsul existenței autentice, cauți să explorezi, să cunoști mai mult în jur, deasupra oricărui plan materail, în acelați ritm cu care explorezi și în interior. Ai nevoie de mare răbdare, una dintre virtuțiile inițiale, ai nevoie de răbdare în drumul tău! Cum altfel am putea deprinde noi coordonate în starea și în bunăstarea noastră?!? Având credința unui progres personal, sădind zi de zi răbdare în tot ce faci, cu tot ce faci cu cei din jur (de la cei apropiați, familie, prieteni, colegi și semenii de rând, în general), ajungi să simți un alt nivel în ființa ta (și, nu e vorba aici de superior sau inferior!), ajungi să deschizi o nouă poartă în sufletul tău și-n atenția ta, dată de mintea supusă stărilor tale de spirit, simțirilor tale conștiente, mai presus de gândirea minții raționale, mai presus de orice intelect. Apoi, abia apoi simți BUNĂTATEA câte puțin, ori te inundă și începe să vibreze în pulsul tău. Și-atunci, se poate declanșa o trezire, începi să știi că orice poți să faci, ori să trăiești, ori să dezvolți în viața ta, doar să cauți, în tot ce faci, să fi…un om mai bun!

Cu credința personală bine conturată, cu răbdare și încredere, găsești un drum firesc spre bunătate. Iar bunătatea este condiția esențială al oricărui progres, ori al vreunei transformări personale dorite, sau pur și simplu întâmplate! Cât e de simplu și firesc, să spui despre un om cu conștiință, că este  ”bun” și ”omenos”! Este firesc… Iar conștiința este aici un termen mai depărtat de psihologie, ori de pământ, e mai aproape de ceva, de undeva de cer…

Știți de ce este frumoasă viața noastră, existența, în general?

Pentru-că este un miracol neexplicat (de nici o minte sclipitoare, de nici un geniu muritor!), este ”bataia din aripi a unui fluture”, este mereu schimbare, este mereu ”un număr de magie”! Orice se poate schimba într-o clipită, sau doar de-o adiere de vânt… Suntem ”o grămadă adunată din praf de stele, ce poate fi risipit oricând, de-o simplă adiere.” Și, doar conștiința acestui gând, mai adunâd și câteva valori descoperite simplu, din trăiri, mă fac a spune că ea, da, ea, bunătatea este o condiție esențială în a trăi, a fi, în a supraviețui, în planul nostru autentic și complex, de ființe divine! Lumina bunătății mereu va fi o flacără în vânt, mereu topind (ori deranjând!) răceala sufletelor (minților atotștiutoare!), înfierbântate mai mereu de acest simplu concept. Și, ce poate face o astfel de minte? O poate cataloga această bunătate, ca fiind o formă de manifestare departe de orice altruism, aproape de starea egoistă de afirmare, ori manipulare. Asta poate  zice o minte analitică despre ”bunătatea”, ca formă de manifestare?

Starea de bunătate, despre care se tot vorbește, pare a fi starea de perfectă sănătate a firii omenești, nu este dată de nici o evoluție superioară (legată de adaptabilitate), ori de sute de cărți citite, e dată doar de o despietrire a inimilor noastre, capabile și dornice a cuprinde în ele toată emoția înțelegerii valorilor simple a vieții. Simple și firești, zic! Starea de bunătate mai este dată și de reușita unei blocări a minții, în a cuprinde stări de conștiință mai departe de orice putere a ei (stări de spirit, cu emoții firești, umane). Aceste stări de conștiință pornesc din profunzimea dobândirii unor valori în credință și din smerenia avută odată cu această accesare…a noi stări de conștiință!

Bunătatea unui om o putem cuprinde în bucurie și atenție, lăsând explicații mentale, argumentate despre ”patologii învățate despre minte”! E mult prea simplă această bunătate… Ea face diferența dintre..oameni!  

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *