Care este ”relația noastră” cu o cură de slăbire?

Slăbim foarte greu și ne îngășăm imediat. De ce?
Cât de ușor ne îngrășăm și cât ne este de greu să slăbim… Atât de puțini dintre noi vrem să ne îngășăm, chiar suntem foarte puțini și în situații extreme. Cei mai mulți și  tot mai mulți ne dorim A SLĂBI, iată una dintre cele mai comune forme prin care suntem privați de fericire. Sunt multe cărți publicate și articole  cu tema ”la câteva kilograme/calorii distanță de fericire!”
Avem toate mecanismele prin care fiecare calorie nefolosită din alimentație o putem depozita  sub formă de grăsimea în corp, aceasta înseamnând o formă de supraviețuire și adaptare la viață. Avem toate mecanismele funcționale care să realizeze acest proces și nu avem nici un mecanism pentru a slăbi. E atât de ușor a te îngrășa, este un mecanism firesc de adaptare la viață, dacă avem o abundență în alimentație, respectiv calorii în exces. Pe cât este de ușor a ne îngrășa, pe atât este de greu a slăbi, în absența unui mecanism funcțional pentru aceasta. Este frustrant, nefiresc și extrem de greu a slăbi!  Nu suntem făcuți a avea un exces alimentar în dieta zilnică, nu suntem făcuți a consuma calorii goale pe care să le depozităm pe corp. Facem asta, dar eliberarea de aceste depozite, ulterior, ne poate da multă pierdere de energie și bună stare. Ne duce mai departe de fericire…
Relația noastră cu mâncarea, în acest context, devine una de frustrare și de voință, iar acest tip de relație nu este unul evolutiv, în timp. Mâncarea este un act de recunoștință și de iubire, față de noi și ceilalți. Nu are nimic comun cu frica, frustrarea sau accesarea voinței, decât acolo unde ”cârma a fost scăpată de sub control”.
Avem nevoie să ne supraveghem pe noi, să ne privim, să ne întrebăm în ce relație suntem cu mâncarea nostră. Cât din ce mâncăm ne este necesar și cât se repartizează în depozitele adipoase. A te asculta pe tine, a-ți asculta propriul corp, cu nevoile – nu poftele! – sale este ceva ce avem nevoie a dobândi, iar dimensiunea porțiilor noastre, așa cum a tot crescut în timp, este de dorit a învăța să o scădem drastic.
Sănătatea trupului și a minții depind de felul în care ne alimentăm, zi de zi! Iar, a te alimenta corect, este mai degrabă o formă de bun simț, firesc și natural. Avem nevoie să fim cu bun simț și cu atenție asupra farfuriilor noastre, fără alte calcule și complicații. Mâncând cu bun simț, vom avea o farfurie mai puțin încărcată și aceasta va atrage după sine un proces de slăbit natural, o greutate mai mică. Ne complicăm existența căutând alimente minune, cântărind calorii și porții, toate acestea ne fac a mânca cu mintea – rațional. Însă, noi avem nevoi simple, de atenție, firesc și bun simț!
Avem nevoie să mâncăm cu simțurile noastre!
Să ne așezăm la masă și să mâncăm cu atenția îndreptată ”în farfurie.” Evaluarea mâncării, atenția asupra acestui act este obligatorie, pentru că doar așa vom ști când ajungem la sațietate. Dacă mâncăm cu mintea în altă parte, nu vom știi dacă și când ne-am săturat. Vom termina mâncarea din farfurie fără să ne fi întrebat sau ”simțit” ceva legat de adevărata sațietate. Ne oprim doar pentru că ”am terminat tot din farfurie.” Ori, noi ar trebui să mâncăm cu simțurile toate trezite, cu atenția asupra celor servite, așa ar fi bine și așa este firesc a se hrăni omul!

”Cea mai bună cură de slăbire” nu există și toate sunt frustrante pentru organism. Avem nevoie de mâncare, alegerea felului în care mâncăm, ce mâncăm și cât vor aduce schimbarea de durată.

Care este relația noastră cu o cură de slăbire?

Cura de slăbire ar trebui să ne rămână un stil de viață, într-un procent de 80%, cu mici excepții, din când în când. Menținerea greutății însemnă transformarea curei de slăbire într-un stil de viață.

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *