Care sunt adevăratele alimente de bază?

images-16Pentru marea majoritate a oamenilor care urmează, din păcate, orbește, înfricoșătoarea dietă umană obișnuită, de tip omnivor, alimentele de bază sunt: carnea, lactatele, ouăle, cerealele (în special făina albă și produsele rezultate din aceasta), zahărul și uleiul rafinat de floarea-soarelui. Sinucidere curată și sigură, nu altceva! În realitate, niciunul dintre aceste lucruri nu sunt alimente reale și nu ar trebui folosite niciodată, dar absolut niciodată, pentru consumul uman. Și mai sunt și altele, desigur, precum și multe ce vor fi scrise în curând. Dar haideți să vedem, împreună, care sunt adevăratele și singurele alimente pe care toți oamenii responsabili și cu dorință de viață lungă și sănătoasă ar trebui să le consume în permanență și fără nicio excepție:

Fructele reprezintă alimentul nostru primordial, ca specie, pentru consumul căruia am fost creați, din punct de vedere fiziologic, și care ne aduce cele mai mari beneficii. Este limpede că omul este un animal frugivor, la fel ca toate celelalte primate, iar fructele au reprezentat și ar trebui să reprezinte și astăzi prima și cea mai importantă sursă de hrană. Din păcate, în timp, din diferite motive, mai mult sau mai puțin întemeiate, acestea au fost înlocuite cu tot felul de pseudo-alimente, fiind, astăzi, aproape excluse din alimentația de zi cu zi.

Mai mult decât atât, fructele au căpătat, total pe nedrept, o reputație proastă, mințindu-se cu nerușinare că acestea îngrașă, produc  aciditate și alte probleme digestive sau chiar diabet. În realitate, adevărul este că fructoza naturală conținută de fructe este carburantul perfect pentru organismul uman. Punct! În rest, numai prostii! Cum să îngrașe sau să producă diabet? Se poate pune pe picior de egalitate fructoza din fructe cu zahărul rafinat sau cu cel din cereale? Nici vorbă. Doar dacă vă gândiți la conținutul mare de fibre pe care îl conțin fructele vă puteți liniști instantaneu în această privință, deoarece eliberarea de insulină provocată este una lentă și normală din punct de vedere cantitativ, fără a prezenta niciun fel de risc pentru sănătate.

În ceea ce privește așa-zisele probleme digestive lucrurile sunt și mai simple. Astfel, trebuie doar să înțelegem, pentru început, că fructele nu sunt desert, ci hrană adevărată. Ele nu se țin de ornament, în fructieră sau pe pervaz, nici nu se mănâncă doar de poftă, ca moft ce trebuie bifat, pentru simplul motiv că a venit respectivului sezon de coacere. Ele se mănâncă, efectiv, de foame, ca mâncare de sine stătătoare, în scopul alimentării organismului cu nutrienți esențiali și pentru producerea de energie. Fructele nu se combină cu alte alimente și, de preferat, nici între ele, fiind recomandate mesele mono-fruct, cu pauze de aproximativ 2 ore.

De asemenea, este foarte important să știm, măcar cu aproximație, timpul în care un anume aliment este digerat de stomac. Spre exemplu, unii oameni mănâncă tot felul de alimente grele, pe bază de proteină animală, care se digeră extrem de anevoios și lent. Apoi, chiar dacă au trecut ore bune de la o astfel de masă, nedigerată încă, se miră că fructele mâncate și ajunse, și ele, în stomac conduc la probleme digestive. Păi este vina bietelor fructe, care, în condiții normale, s-ar digera imediat, că ajung alături de o sinistră amestecătură, alcătuită din caltaboși, slănină, ouă, brânză, pâine și cartofi prăjiți? Evident că nu.

Așadar, recapitulând, fructele nu produc, în mod normal, în condițiile în care sunt consumate cu cap, niciun fel de efecte negative. În schimb, fructele oferă organismului cei mai importanți macro-nutrienți, care, surprinzător pentru mulți, nu sunt proteinele, ci carbohidrații “buni” conținuți de acestea. În plus, fructele conțin fibre (cu mult mai multe decât cerealele), vitamine, minerale și, nu în ultimul rând, cea mai pură și bine filtrată apă pe care o puteți găsi.

Vă recomand, cu precădere, să mâncați fructe autohtone, de sezon, cât mai puțin stropite, cumpărate de la țărani sau de la oameni de încredere. Nu vă duceți la hipermarket și nu cumpărați merele cele mai mari și mai frumoase! Duceți-vă la piață sau la țăran acasă și luați merele mai mici, inegale, pătate, chiar viermănoase, pentru că acelea sunt fructe naturale. De asemenea, căutați fructele de pădure și prețuiți-le la adevărata lor valoare, pentru că acestea sunt cele mai naturale și mai benefice fructe, fiind, de altfel, cele mai bune și puternice super-alimente de pe planetă. Profitați de sezon chiar acum căci le găsiți pe toate tarabele, dar nu vă mulțumiți cu atât. Vă recomand, cu căldură, să vă faceți provizii, congelând cât de multe fructe de pădure puteți. Ascultați-mă și îmi veți mulțumi când veți realiza ce “aur” veți avea toată iarna!

Dintre fructele exotice, personal apreciez foarte mult bananele, nuca de cocos (pe care aleg să o includ în această categorie) și avocado. Toate aceste fac parte din alimentația mea obișnuită și nu m-aș lipsi de niciuna dintre ele, toate potrivindu-se perfect cu gusturile și cu nevoile mele nutriționale.

12108968_1049239378468045_9130649166315041400_n

Legumele sunt o categorie de alimente de o importanță vitală, cuprinzând, cum bine știți, o mulțime de subcategorii. De altfel, vă mărturisesc că, personal, nu agreez deloc acest termen generic, considerându-l prea vag și ambiguu. În primul rând, așa cum am arătat și în articolul precedent, ceea ce oamenii înțeleg, în principal, prin legume sunt, de fapt, vegetale care aparțin categoriei fructelor sărate, din care fac parte măslinele, roșiile, ardeii, gogoșarii, vinetele, dovleceii, castraveții, dar și altele. Haideți, așadar, să discutăm, pe rând, despre principalele categorii care se pot include în această mare familie a legumelor, menționând în prealabil că nu vă voi plictisi și încărca cu date de care nu aveți nevoie și pe care le puteți găsi peste tot, cum ar fi cantități sau procentaje de vitamine, minerale sau alte substanțe conținute, preferând, în schimb, să punctez câteva aspecte mult mai puțin cunoscute și de mai mare folos.

Verdețurile reprezintă, după fructe, tipul de hrană ancestrală, la care, din punct de vedere istoric, antropologic, suntem perfect adaptați, cuprinzând, practic, toate vegetalele ale căror frunze verzi sunt nu numai comestibile, dar foarte utile organismului, fiind sănătoase și pline de nutrienți. Spre exemplu, dacă vă gândiți la sursa noastră principală de calciu, sunt convins că, fiind adulți înțărcați și cu capul pe umeri, nici nu vă trece prin cap laptele de proveniență animală, ci, evident, verdețurile de tot felul. De asemenea, acestea conțin și alte minerale esențiale, precum fierul și magneziu, dar și foarte multe vitamine. În plus, verdețurile conțin o cantitate importantă de proteine, suficientă cât să ofere necesarul pentru organism celui mai mare primat care trăiește pe fața pământului. Astfel, gorila de munte, spre deosebire de cea de șes, care este preponderent frugivoră, este, datorită condițiilor de mediu, folivoră, hrănindu-se, în mare parte, cu frunze verzi.

Dintre multitudinea de plante care se încadrează în această categorie aș aminti, ca preferate ale mele, atât datorită beneficiilor pentru organism, dar și datorită gustului, spanacul (cu mențiunea că este bine să îl cumpărăm dintr-o sursă cât mai sigură și “curată”, existând riscul să conțină prea multe pesticide)  și, în special, urzicile, minunata hrană pe care ne-o oferă pădurea, naturală și, din fericire, neîntinată de mâna omului și de dăunătorul sistem agro-industrial creat de acesta.

Rădăcinoasele sunt o altă categorie de alimente consumate de ființele umane aproape dintotdeauna. Imaginați-vă că, în anumite zone, anotimpuri sau perioade de timp, cu precădere după părăsirea tropicelor, rădăcinoasele au reprezentat hrana principală a speciei umane. Avantajele acestora, în decursul timpului, sunt evidente, ele fiind relativ ușor de găsit în natură, hrănitoare, consistente, ușor de transportat și chiar de conservat. Și în zilele noastre, în special pentru noi, cei care locuim în zonele cu climă temperată, rădăcinoasele sunt extrem de importante pentru asigurarea hranei, acestea fiind accesibile practic tot timpul anului. Amintesc, dintre acestea, morcovul, sfecla roșie, țelina, păstârnacul sau napii.

Ciupercile sunt, cumva, asemănătoare cu rădăcinoasele, din punct de vedere al poveștii, al rolului și al importanței în alimentația umană. Și în prezent, acestea sunt un aliment care nu trebuie să lipsească de pe masa unui om responsabil și preocupat de propria sănătate. În special pentru cei preocupați de aportul de proteine, ciupercile sunt menite a liniști pe oricine, prin conținutul mare, mai mult decât suficient, al acestui macro-nutrient. Personal, sunt un consumator frecvent al ciupercilor, atât a celor de cultură (champignon sau pleurotus, din acestea din urmă preparându-se un minunat înlocuitor vegan de ciorbă de burtă), cât, mai ales, a celor sălbatice, de pădure (ghebe, gribi, gălbiori etc.). Precizez că, de fiecare dată când este posibil și am ocazia de a alege, prefer varietățile diferitelor vegetale în forma lor naturală, sălbatică, fără nicio legătură cu intervenția omului și a agriculturii.

Algele reprezintă, poate, pentru voi, o prezență neașteptată în această listă de alimente. În realitate, au fost, încă de la începuturi, și ar trebui să fie și astăzi, pentru fiecare dintre noi, o parte semnificativă a alimentației de zi cu zi. Poate că vă întrebați de ce. Adevărul este că specia noastră, Homo sapiens, a apărut și s-a dezvoltat pe malul apelor sărate, toate celelalte specii de hominizi, cum ar fi, spre exemplu, Homo neanderthalensis, dispărând cu desăvârșire. Ce legătură să aibă aceste lucruri cu algele? Ei, bine, algele sunt singurele vegetale de pe planetă care conțin acizii grași de tip Omega 3 DHA și EPA, substanțe responsabile cu dezvoltarea spectaculoasă a creierului uman și cu susținerea unei activități intelectuale de nivel înalt. În plus, algele au un conținut uriaș de proteine, cu mult mai mare decât al cărnii sau a altor produse de origine animală. Concluzie e simplă: dați importanța meritată acestor alge și introduceți-le în alimentația voastră. Cele mai cunoscute sunt spirulina și chlorella, dar mai sunt, în plus, multe altele.

Cruciferele sunt un alt tip de legume de o importanță semnificativă pentru alimentația umană. Varza, gulia, conopida și brocolli sunt pline de substanțe nutritive (vitamine, minerale și chiar proteine). Surprinzător, poate, dar nu aleg să vorbesc, cu precădere, de vedeta acestei grupe de legume, care este, desigur, brocolli și care are, într-adevăr, calități incontestabile, fiind un aliment foarte necesar și hrănitor. În schimb, vreau să spun câteva cuvinte despre “Cenușăreasa” grupei, varza, care are un conținut slab din punct de vedere caloric, conținând, în schimb, vitamine, minerale și fibre și, în plus, prezintă avantajul de a se afla la dispoziția noastră pe tot parcursul anului, chiar și iarna, fiind în acest anotimp cea mai indicată bază pentru salate (spre deosebire de salata verde care, cu precădere iarna, este periculoasă pentru sănătate, prin conținutul mare de pesticide).

Leguminoase reprezintă o grupă de legume (a nu se confunda una cu alta!) de care, dacă am fi trăit în locul de baștină al speciei umane, la tropice, nu am fi avut deloc nevoie. Din păcate, însă, oamenii s-au răspândit, într-un mod de-a dreptul bezmetic, prin toate ungherele pământului, astfel că, dacă locuim în zone mai reci, avem nevoie și de vegetale cu bob tare, pretabile de a fi lesne depozitate și păstrate perioade lungi de timp. Și cum, așa cum am arătat aici, cerealele, cu foarte mici și rare excepții, nu sunt deloc comestibile, este de preferat să avem în vedere și să folosim, din când în când, această grupă a leguminoaselor.

În ceea ce privește mazărea, fasolea verde sau cea galbenă nu există niciun fel de contraindicații, acestea fiind potrivite, fără rețineri, consumului uman. Problemele apar în cazul leguminoaselor cu bob tare (fasole, soia, linte, năut), din cauza anti-nutrienților (fitaților) care, dacă nu sunt neutralizați în prealabil, inhibă absorbția de minerale în organism. Dar cum facem ca să-i neutralizăm, în mare măsură? Este foarte simplu, fiind suficient să hidratăm boabele, în apă călduță, cu 24 de ore înainte de a fi gătite, urmând ca la prepararea propriu-zisă să schimbăm, după primul clocot, apa în care le fierbem.

În plus, despre leguminoase ar mai fi de spus faptul că acestea sunt o combinație destul de bizară și de puțin întâlnită în natură între proteine și carbohidrați, acestea fiind grupe de macro-nutrienți care nu sunt indicate, ca regulă generale, a fi combinate între ele. Astfel, leguminoasele se digeră destul de greu, cu pierderi nutriționale semnificative, deseori apărând și probleme digestive evidente. Cu toate acestea, această grupă de legume este foarte populară, în special în rândul vegetarienilor preocupați de aportul de proteine. Însă, așa cum am mai precizat și cu alte ocazii, cantitatea de proteine consumată nu ar trebui să reprezinte o problemă pentru nimeni datorită faptului că, efectiv, pe o dietă echilibrată din punct de vedere caloric nu poate exista deficit proteic.

Cu toate acestea, nu exclud consumul moderat, ocazional, de leguminoase. Apreciez, în special, fasolea neagră, care este una dintre cele mai bogate surse de nutrienți din lume, dar și lintea și năutul, în special datorită faptului că sunt un mare iubitor al bucătăriei orientală și, în special, al celei libaneze. Despre soia pot spune că singura formă în care o consum câteodată este tofu provenit, fără excepție, din culturi nemodificate genetic. Știu că și acesta este destul de criticat, dar să nu uităm totuși că la populația din Okinawa, care este cea mai longevivă de pe planetă, tofu este unul dintre alimentele de bază, pe care aceasta îl consumă des și în cantități importante.

Plante aromatice reprezintă sarea și piperul legumelor, menite să ne ofere nutrienți valoroși, dar și, totodată, o savoare și un farmec fără egal. Recomand, cu căldură, ca fiecare dintre voi să își creeze o mică cultură formată din astfel de plante, chiar și pe balcon, în câteva ghivece sau jardiniere. Începând de la cele obișnuite (pătrunjelul, mărarul sau leușteanul) și până la cele mai speciale (rozmarinul, măghiranul, oregano, coriandrul, menta și, evident, regina plantelor aromatice, busuiocul), toate sunt minunate și pe toate le folosesc frecvent, în salate, supe sau alte mâncăruri.

Ca o concluzie generală, putem observa că legumele care prezintă și anumite aspecte negative sunt cele care necesită procesare termică. Să fie, oare, o coincidență? Cu siguranță că nu. Concluzia logică ar fi că cele mai indicate alimente sunt cele crude, care nu necesită niciun fel de preparare termică și care sunt menite a fi mâncate în starea lor naturală. De aceea, și eu le prefer pe acestea, consumându-le cât mai des și într-o cantitate cât mai mare, în special în anotimpul cald, când există o bogăție și o diversitate extraordinară din acest punct de vedere.

 

Sursa artciol Nick-Teodorescu

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *