Ce ne dorim de la viața?

11904676_1364010786961942_2894135009061853388_nDacă dorești să obții ceva de la viață, mai mult decât ”o plapumă cu o cuprindere limitată și superficială”, ei, apoi ai trebuință de muncă, determinare, voință și pasiune. Nu poți să spui cu adevărat că pui umărul la clădirea ta de om, la evoluția ta personală, decât cu acest preț, încununat de bucurie, entuziasm și încredere.

Cum altfel, dacă nu cu acest bagaj, să pornești așa o călătorie maiestuoasă?! 

Cine să muncească și să gândească statutul tău de om, definirea ta, performanțele tale individuale și colective?

Cine să facă proiectele și să acționeze?

Cine să viseze la tot ce vrea să realizeze pe acest pământ?

Fiecare muncește pentru el și pentru cei din jur, atunci când dă din darul său, adică atunci când face tot ceea ce face cu rost și pasiune, cu bucuria dăruirii celorlalți. Apoi, mai este foarte importantă și înțelegerea detașării de ceialalți, detașarea de comparații sau judecăți, de observații sau analize ce iau din propria energie și viziune. De fiecare dată când ne oprim să criticăm ceva din jur, claritatea și elanul muncii noastre va fi afectat. A învăța să privești doar propria muncă critic este una din cheile constructive ale performanțelor personale. Fiecare are realitatea și treaba lui, iar a privi spre exterior altfel decât cu îngăduință sau generozitate, înseamnă pierdere de spor. O lecție tare bună, de-nvățat…

De aștepți să te vegheze mama și tata, te trezești copil mare fără vreun ideal, ori vis autentic… Rolul lor este unul mare, dar niciodată ei nu vor putea să-ți înmulțească talanții dăruiți de Dumnezeu, harul tău.

Sau de crezi, că poți ”să te agăți” de cineva, să zbori cu el în visul său, mai devreme sau mai târziu vei eșua (o știu din propria experință!). Să ajuți, să susții și să admiri pe cei din jur, chiar și pe cei apropiați, este firesc a face, odată cu acestea și noi ne construim din mers. Dar, să ne lăsăm talanții proprii, să ne oprim din a ne construi și dărui din ei viața, acesta este o capcană din care este bine să ieșim cât mai curând. Nu ne dorim nici care dintre noi să trăim realitatea și năzuințele altcuiva, ar fi ceva nefiresc dus către patologic, chiar!

 

IMG_2676

 

Iar, de aderi la cei ce și-au definit o credință și o urmează, tot ai de studiat, de înțeles și acceptat aceste idealuri, nu poți intra așa, fără nici o informare, ori cunoaștere. Și apoi, odată ajuns aici este mult de muncă înainte, ca-n orice altceva ce ai de performat.

Oricum am vrea să ne uităm, tot despre un efort, curaj și voință vorbim… Nimic din ce obținem ”stând într-un hamac” nu are dăinuire și nu aduce bucuria…mai mult de 1 minut! Căci, nu se conectează la nimic!

 

Concluzia e simplă: pentru tot ce vrei să obții, pune umărul și cu bucurie muncește, iar revelația stărilor de împlinire nu vor întârzia să apară! (tot din experiență știu!)

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *