Căutarea iubirii, mai departe de iubirea de sine

10245547_239025542968769_918335567431245291_nA fost o căutare lungă, să înțeleg – cât-de-cât – iubirea, să ajung până la ea, a fost un drum lung. Nimeni nu m-a învățat și nu mi-a vorbit în copilărie despre alegerile pe care le voi face în viață, despre felul în care ar fi bine să cern informațiile și cum să-mi iau repere de bună direcție și credință, spre evoluție și o bună înțelegere a vieții. Nimeni nu mi-a spus că ar fi bine să văd mai departe decât tiparele și modelele din jur, căci sistemul în care trăim nu este unul evolutiv, în planul personal, cu revărsare și dăruire în exterior,  este doar unul colectiv, în planul material, plin de personalități și încărcat cu egoism. Și despre suflet, nu mi-a vorbit nimeni, nici despre cunoașterea lui, de parcă nici nu ar fi existat!

Bagajul cu care plecăm la drum nu o fi întâmplător, toate cele trăite pe parcurs m-au învățat, mi-au arătat, au crescut în mine câte ceva.

Și a venit și primul pas…

A înflorit o întrebare, o căutare, chiar fără să știu ce fel de căutare, a existat un moment în care am simțit să mă opresc. Să stau. Să mă ascult. Să mă înțeleg. Și a venit și o întrebare: ”eu cine sunt?”

Nu este o întrebare ușoară, este chiar ”de baraj”, pentru mulți dintre noi și pentru multe situații în care ne aflăm. Și, cum nimic din ce este ușor ca și cale nu este întâmplător, am pornit la drum. Am plecat spre găsirea răspunsului… Cine sunt eu? M-am privit în oglindă, să mă văd – cu adevărat- să mă văd, întâi! Urmând analiza și constatarea naturală, că: nu sunt perfectă, pot fi dacă schimb unghiul sau lumina, mă pot lumina sau pot fi abătută. Depinde, dar chiar, oare de cine depinde? De felul în care mă privesc, de felul în care mă simt, este doar alegerea mea! De felul în care trăiesc! Și în ziua aceea, am mai făcut un pas…

Al doilea pas…

Am început să mă iubesc pe mine, era singurul mijloc din care am putut porni. M-am mai privit și a doua zi în oglindă, mi-am ascultat și glasul, am început, câte puțin ”să fiu”. Iubindu-mă, cumva am înțeles cum e să prețuiești și – în acela  timp -, cum e să vezi, să simți, într-un alt fel, am înțeles cum e ”să și trăiești”. Am început să mă iubesc! Și am stat aici, la pasul doi, mult timp, fără să știu că-i o capcană această iubire de sine. Ea vine, o conștientizăm, apoi plecăm să facem pașii următori, că drumu-i lung… Eu m-am oprit aici și am crescut mândria! Am început să mă mândresc, să mă îndreptățesc în toate, chiar să mă idolatrizez, spunându-mi mereu,  cu fața în oglindă, ce frumoasă sunt. Rujul roșu de pe buze mă încânta, tocurile înalte îmi dădeau o altitudine și totul îmi părea invincibil . Mă luam de multe ori în piept chiar și cu Dumnezeu! Și El era, doar că în forma în care iubirea de sine îl putea accepta. Era în mine, eu eram El… atâta mândrie aveam, că nimeni nu era mai  mult decât mine, eu eram chiar Dumnezeu! Soarta era mereu în propriile mâini și iubirea de sine creștea… Și aici am stat și m-am pierdut în admirație, poate că roșul buzelor m-au fascinat prea mult sau înălțimea tocurilor m-au făcut să uit cum e să fii, simplu..doar să fii!

Faptul că te mândrești cu ușurință arată că ai o părere înaltă despre tine însăți. Crezi că ești cineva. Nu te poți mîndri dacă nu crezi că ești cineva. Crezând, deci, că sunt deosebită, mă mândream cu orice lucru neînsemnat și mă îndreptățeam că știu și stăpânesc orice… Și ce avânt!!! Câtă micime, dragii mei, în toată măreția mea, câtă micime!

Al treilea pas…

A venit după iubirea de sine și căderea ”de pe tocuri”! Am spus că au fost înalte, nu-i așa? Ei bine, da, la fel a fost și cu căderea, de la o înălțime, cu altitudine a fost căderea, așa cum mi-am și pregătit-o inconștient. Aici este bine să refelctăm la întrebarea: ”Unde ne duce iubirea de sine? Unde ajungi iubindu-te pe tine? Oare ce poți să dăruiesști atunci când începi să clădești, să construiești mândria, odată cu iubirea de sine? Că omul smerit nu se mândrește, el nici nu se iubește, dă asta lumii, vieții, Creației sau lui Dumnezeu. Iubirea de sine este doar trecerea sau începutul iubirii, în general. Te desoperi pe tine, te minunezi de măreția și frumusețea ta, apoi începi să privești și-n jurul tău cu alți ochi…plini de iubire! Acesta este cel de al treilea pas: Conștiința propriei persoane și a tot ce te-nconjoară. Devii conștient, devii prezent și atent, începi să trăiești și să vezi!

Al patrulea pas…

Admiri culoarea. Simti mirosul vîntului și ploii. Vezi norii și mișcarea lor. Stai noapte să te miri de stele. Te apleci spre flori zâmbind să le privești, si atât! Începi să iubești mai mult decât cuprinzi, începi într-un alt fel să trăiești. Dacă mai ieri erai atent la propriul puls, la suvițele de păr și ”greutatea corporală”, de azi începi să vezi mai mult decât preocuparea de banal și corpul tău material. Vezi măreția naturii și începi să te pleci în fața frumuseții și măreției ei!

Al cincilea pas…

Te plimbi mai mult și mai deschis și începi să nu mai faci mereu aprecieri. Stai așezat, chiar și pe-un câmp, și stare ai, și grijă n-ai, ai doar un gând de mulțumire. Poate că vezi, sau că auzi, ori că miroși și simți cum viața o trăiești, și asta-i o simplă fericire. Da, chiar este fericire! Aici începi să-i vezi pe ei. Pe care ”ei”? Pe cei din jur,  pe toți cei ce te înconjoară, pe oamenii de lângă tine. Si, de mai ieri, îi compara-i mereu cu tine, azi doar îi vezi, așa cum sunt, zâmbind, plângând ori simplu, traversând alături ție. Privirea parcă ți se schimbă, și vezi alt fel, îi vezi într-un alt mod decât vedeai și îi descoperi ca frumoși, pe ei, toți cei ce te-nconjoară. Oamenii sunt frumoși, de-i cauți de frumoși și buni, ori pot fi răi de-i vezi de rău, mereu să știm noi asta… Și când oamenii încep să-ți pară toți frumoși și buni, mai faci un pas spre a-nțelege ce-i iubirea. Descoperi viața și clădești iubire.

Și faci al șaselea pas…

Este cel în care, după tot ce-ai tot văzut și admirat, dorești să dăruiești. Începi să simți a dărui din tot ce ai, din tot ce ești, ca să poți să întregești ”întregul” din care simți și tu că ești. Împlinirile prin dăruire încep să te reformateze și să te readapteze la mediu. Mândria și îndreptățirea se transformă în virtuți. Începi să fii modest, să te smerești, să lași pe alții ”să treacă mereu înaintea ta.” Valorile se schimbă acum, practic de tot, și capeți noi virtuți, într-un alt sens, mult mai subtil de înțeles.

Șapte-s de toți…

Eu n-am făcut mai mulți, aceștia i-am simțit ca pași să pot să mă desprind, sau să deprind iubirea. Și nu iubirea de sine, ea este pentru începători în viața unui spirit tânăr, ea este primul pas cu care pleci la drum. Mereu amintește-ți că viața asta nu-i ”o tabără de vară”, că ”zona de confort” și privitul în oglindă sunt pentru cei mai mici, în ”primii ani de viață”. Fie de teamă, ori de prea mândrie, se opturează calea și poți să stai mai mult pe loc, să cazi în socoata propriei minți. Ea întreține iubirea de sine și mândria, iar aceasta te oprește din vizibilitate, din adevărata altitudine și din zbor. Ești prizonier și nici măcar nu știi! Aici Și Acum am început să simt complexitatea și măreția unei lumi în care sunt. Nu știu, poate nici azi exact ”cine sunt”, dar știu că aparțin cuiva, că sunt legată printr-un flux de dăruit-primit cu lumea toată. Poate mai fac alți pași, și voi mai primi din harul vieții pe pământ, să dăruiesc și să mă încânt, smerită de atâta dăruire.

Așa începem mulți, iubindu-ne pe sine, însă drumul este mult mai lung. Starea și zona iubirii de sine sunt înșelătoare, sunt de parcurs în drum, spre zborul mai vârtos de pe pamănt. Mândria se formează exact în această zonă, exact în spațiul acesta și mereu vedem în jur atât de mulți încrezători, chiar Dumnezei, așa se simt mulți pe pământ.

Fiecare dintre noi are propriile scări de urcat, propria cale de urmat. Să nu ne potihnim, să nu ne amăgim că ”asta-i tot ce-i de făcut, acum mai stau oprit, și mă mândresc cu tot ce am făcut și tot ce-am împlinit eu până acum.”

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *