Ciocolata, prieten sau nu al starii noastre psihice bune?

556796_570465376353376_248574247_nPofta de dulce trădează dependenţa lui, iar dependenţele nu ne fac bine. Un aliment folosit în exces crează dependenţă, iar cele ce pot fi folosite în exces conţin, cum este de înţeles, ceva ce ne fac dependenţi, ce ne fac să dorim mereu şi mereu acelaşi desăvârşit gust, nu-i aşa?
Şi ce este mai bun pe lumea asta decât ciocolata? Nimic, ar spune mulţi dintre noi, aş putea spune chiar şi eu, cu toată asumarea. Suntem sau nu suntem conştienţi de obiceiurile noastre şi nu încetăm a ne deprinde de cele mai puţin sănătoase, până nu primim un semnal de la trupul nostru, mai discret sau mai profund cum că ceva nu funcţionează corespunzător. Şi atunci, ar fi bine şi înţelept, ca măcar de atunci să schimbăm ceva.

Conţinutul cel mai mare din compoziţia ciocolatei este reprezentat de zahăr şi despre dependenţa lui vă scriu acum.

Zahărul este un element complet străin organismului, pe care acesta, încă de la ingerare, se chinuie să-l îndepărteze. Odată pătruns în organism, ajunge cu uşurinţă în intestinul subţire şi de aici în sânge, pe care îl acidifică şi dă starea de hiperglicemie. Automat simţim o stare de excitare fizică şi psihică, pancreasul primid un şoc şi secretă mai multă insulină decât în mod normal, cu consecinţe în scăderea, sub medie, a zahărului din sânge, ulterior. Starea de excitabilitate şi de creştere energetică este astfel falsă, în 15 minute instalându-se oboseala psihică, odată cu scăderea bruscă a glimeniei din sânge, la fel de bruscă ca şi creşterea ei, rezultând hipoglicemia. Pe lângă starea de oboseală psihică, deranj al pancreasului (care, parcă ar fi biciuit, aşa se simte la consumul de zahăr!), este afectat şi ficatul, care îşi transferă o parte din rezerva de glucide în sânge. Dragii mei, astfel de alternanţe epuizează mai mult decât vă puteţi imagina sistemul nervos, prin chimia substanţelor angrenate acestor procese de metabolizare a zahărului artificial (alb sau brun).

Iubitorul de dulciuri este chinuit mereu şi de sete şi de foame

Apa ne este dorită de organism pentru îndepărtarea corpului străin, zahărul, pentru o eliminare a toxicităţii produse de acesta. Zahărul este distrugător de enzime, minerale şi vitamine, de el fiind responsabile apariţia multor boli, cum ar fi dereglarea tensiunii arteriale, diabetul, cancerul, schizofrenia şi alte dezechilibre mentale.

Zahărul poate afecta funcţionalitatea creierului

Zahărul poate afecta creierul, sub aspectul acidului glutamic vital pentru creier. Vitamina B joacă un rol important în aceste procese, ea fiind produsă de o bacterie simbiotică din intestin, asupra căreia zahărul are efecte letale, ea fiind distrusă de consumul acesteia, scăzând automat memoria, capacitatea de concentrare. Dr. John Tintera, decenii la rând a vorbit despre implicarea zahărului în declanşarea schizofreniei. Anchetele despre cei ce suferă de această boală au dezvăluit care sunt preferinţele culinare ale acestora: ciocolată, bomboane, prăjituri, cafea, hrană procesată cu zahăr.

Astazi, psihiatria a ajuns să lucreze mână în mână cu nutriţia, iar în cazul aplicării unui tratament psihiatric unui pacient de schizofrenie, mai înâi de toate îi este aplicat un test GTT (glucoza tollerence test), ceea ce confirmă rolul zahărului în tulburarea unor boli mentale.

Dragii mei, vă daţi seama pe ce fir subţire este starea noastră de sănătate atunci când ne dorim şi ne îndreptăm spre a mânca ceva dulce? Suntem într-o stare pshihică şi fizică mai precară, iar dorinţa de dulce nu face altceva decât că ne păcăleşte, adâncindu-ne şi mai tare în starea nedorită.

Zahărul este un mare păcălitor de stare, deloc aliatul nostru de sănătate!
Dacă aveţi poftă de dulce, mare grijă la stările voastre psihice, la echilibrul din viaţa voastră, acesta poate fi pus în pericol.

Cum vă testaţi de sunteţi sau nu dependenţi de zahăr?

Nu consumaţi o lună de zile deloc zahăr (adică cioco, prăji, etc), vedeţi de puteţi, iar de nu, poate să fie o problemă, dacă nu pe moment, în viitorul stării voastre de sănătate.

Ciocolată? Doar ocazional, o dată pe săptămână, fără să tânjim după ea. Ciocolată amaruie, cu pste 70% cacao?

Da, vorbim despre alt fel de proporţie de zahăr, despre un produs altfel tolerat şi mai benefic pentru organism, într-o cantitate cumpătată, evident.

Să aveţi pofte de fructe şi de viaţă, iar ciocolata să rămână pentru ocazii!

Articol publicat Aici http://www.tion.ro/ciocolata-prieten-sau-nu-starii-noastre-psihice-bune/1357646

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *