DUREREA psihică cauzează ADICȚIA

În ziua în care am început cerecetarea, studiul și scrierea unei cărți despre DEPENDENȚE, în prima zi l-am și descoperit pe Dr. Gabor Mate. Este celebru, are cărți, cercetări și mulți ani în spate, ani de studiu în acest domeniu al psihologiei și psihoterapiei. Este una dintre cele mai luminate minți în acest domeniu. Am citit cărțile și articole sale de pe blog,  m-am bucurat să văd că va veni și în România, la începutul lunii octombrie, anul acesta. Bilete sunt ”sold out” de ceva timp din păcate, asta dacă ți-ai fi dorit să mergi la eveniment.

Am ales un subiect fascinant, asta pentru lucrez cu oameni care se confruntă cu aceste probleme și pentru că am simțit și eu în viața mea cum e să fii dependent de ceva. M-am gândit să scriu încă un articol aici pe blog, cu câteva idei extrase din cartea ce va apărea în curând… Să-ți fie de folos!

 

Orice comportament în care găsești PLĂCERE sau ALINARE temporară și care are CONSECINȚE NEGATIVE pe termen lung în viața ta, reprezintă o ADICȚIE.  Acest comportament la care  persoana nu poate să renunțe, este  în viziunea lui Gabor Maté  o adicție.

Putem să fim dependenți de  ALCOOL sau de DROGURI, însă tot aici  intră și JOCURILE DE NOROC, SEXUL, RELAȚIILE, INTERNETUL, CUMPĂRĂTURILE, MÂNCATUL, NEVOIA DE DULCE, MUNCA.

Prima întrebare pe care ai tendința să o spui este:

”De ce ajunge omul aici?

De ce nu se poate opri?

Ce se ascunde sub acest comportament și ce îl provoacă?”

Gabor Mate are răspunsul: ”DUREREA PSIHICĂ, ea este cea care face omul să devină dependent!” 

Iată cum putem formula altfel ipoteza: nu adicția este problema unui om ci, mai degrabă, este o încercare sa de a rezolva problema. Dr. Gabor Maté spune: ”Intrebarea nu e ”DE CE adictia?”, ci ”DE CE durerea?”

DEPENDENȚA nu vine niciodată singură, ea poate aduce anxietate, depresie, PTSD (sindrom posttraumatic), tulburări de personalitate, ADHD. Aduce suferința neputinței de a ieși dintr-o stare în care te simți prizonierul propriilor umbre. Vrei și nu poți! Iar cei din jurul tău încep să te lase, începi și tu să-i ocolești, să te izolezi. Parcă nimeni nu te mai înțelege, poate doar cei ce au aceeași suferință/dependență la fel ca și tine. Începi să suferi de singurătate, o stare care nu-ți este străină, o cunoști…

Lipsa conexiuni autentice cu cei pe care-i iubești sau ar fi fost firesc să-i iubești, te-au adus exact în această stare de dependență.

Peter Cohen, un specialist olandez, definește uimitor de simplu dependența: ADICȚIE = LIPSA LEGĂTURII. Interesant și, are sens…

Ce implica un comportamento adictiv?

  • comportament compulsiv, preocuparea pe care persoana o are față de acest comportament;
  • control redus în ceea ce privește respectivul comportament;
  • persistența sau recidiva, în ciuda faptului că acest comportament este dăunător;
  • nemulțumire, iritabilitate și pofta intensă resimtite atunci cand obiectul adicției – un drog, o substanță sau un scop – nu este accesibil și nu este disponibil imediat.

Gabor Mate spune într-un discurs TED că, un pas important în cariera sa a fost momentul în care a aflat despre experimentul dr. Bruce Alexander, profesor de psihologie în Vancouver. Ce a făcut acesta? ”Practic, ideea noastră despre adicție a fost formată și datorită unor experimente care s-au desfășurat la începutul secolului 20, explică Dr. Gabor Mate.”

Iată experimentul:  un șoarece, pus într-o cușcă, ce are la dispozitie două recipiente pentru apă. Într-unul dintre acestea este apă normală și în celălalt este apă amestecată cu heroină sau cocaină. Șoarecele va alege aproape întotdeauna apa cu drog, consumând tot mai mult, în felul acesta sinucigându-se. Apoi, cercetătorul a schimbat datele problemei și a introdus mai multe variabile. Profesorul a creat două cuști. Pe una dintre acestea a denumit-o „Parcul șoriceilor” și a creat practic un rai pentru șoareci, cu biluțe colorate ca să se joace și cu multe tunele prin care să se ascundă. De asemenea, șoriceii erau mai mulți. Iar într-o a doua cușcă se afla, asemenea primelor experimente, un singur șoricel. Bruce Alexander a pus  cele doua recipiente cu apă, cel cu apa pură și cel cu apa amestecată cu drog în ambele cuști. Lucrul remarcabil care s-a petrecut? Șoriceii din această cușcă nu foloseau aproape deloc apa amestecată cu drog. Niciunul nu o folosea în mod compulsiv. Șoricelul izolat a murit de supra-doză, în timp ce șoriceii fericiți nu aveau nevoie de acest drog.

 

Fiecare are propria șansă cu care se naște, propria ”cușcă” în care crește… Mai apoi, fiecare are datoria să-și găsească toate resursele pentru a-și crea propria ”cușcă”, prin care să ducă o viață cum poate mai bună… Dacă știi pe cineva care ar avea nevoie de acest articol, nu ezita, trimite-l către el/ea! Să fie de folos!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *