Adicția este un proces extrem de dinamic

Poți spune multe despre dependența ta, poți spune ce vrei. Eu știu sigur despre ea că este antrenantă, teribil de antrenantă chiar! Și, din păcate, tu nu poți să o vezi astfel și nu poți scăpa de ea până nu ajungi să te separi de ea. Da, ea este ceva din exterior, tu ești tu! Ea nu este nici rea, nici bună, nici incitantă, nici o nevoie relaxantă. ”Ea este ceva din exterior, de care te-ai folosit până acum, într-un mod lipsit de inteligență” (Dr. Gabor Mate).  Poți să spui astfel despre dependența ta? În tot acest timp ai vrut să ascunzi sau să estompezi o suferință sau o neîmplinire a vieții tale, accesând acest ”lucru” din exteriorul tău. Vine însă și timpul în care te trezești și dai dovadă că nu ești lipsit de putere și inteligență, realizezi că niciodată o dependență, în întreaga istorie a umanității, nu a reușit să aline mai multă suferință decât a ajuns chiar să o provoace. Vrei să-ți faci bine? Cu depedndența ta nu poți decât să îți anulezi orice formă de inteligență și să-ți faci rău, mai mult decât era înainte. Ești prins într-o capacană…

Sunt hotărâtă să înțeleg cât mai mult despre dependențe și ce se ascude în spatele acestui act de autosabotare. De ce ne facem rău și cum ar putea fi altfel ”tradusă” această stare de cădere, aceste alegeri distructive, fie conștient sau inconștient. Care este intenția pozitivă din spatele dependenței? Lucrez la această cercetare și vreua să știu, să-ți spun și ție…

Ce mă motivează? Poate că propria mea luptă… În plus, nu pot să accept și nu te las nici pe tine să o faci! Nu pot accepta să cred că este vreunul dintre noi lipsit de speranță. Orice ființă umană în viață are întotdeauna ceva sigur: speranța și credința. Acestea nu pot fi luate de nimeni! Fiecare dintre noi are un potențial imens, o putere intrinsecă și o claritatea a intenției cu care ne naștem. Chiar dacă e undeva la ”fund de sac”, ea e acolo. Chiar dacă e acoperită de zeci de cicatrici, ea e acolo. Ești tu destul de inteligent să te folosești de ea? Pentru că, puterea o ai…

”Se spune că, dacă iei o broască și o arunci în apă clocotită, va sări afară. Dar, dacă iei aceeași boască, o pui în apă la temperatura camerei și apoi crești treptat temperatura apei, va sfârși fiartă, pentru că, încetișor, grad după grad, se obișnuiește cu temperatura. O percepe ca fiind normală.” (Gabor Mate, ”Pe tărâmul fantomelor înfoemtate”- pag.59)

Adicția este un proces extrem de dinamic” (Gabor Mate), în ciuda consecințelor sale dezastruase, de fiecare dată când dăm curs acestei dinamici. Este uimitor cum ”dependența nu vede nici o altă cale de a merge înainte” (Gabor Mate), nici o altă modalitate de existență. Dacă ar înceta adicția, parcă ar înceta și propria existență. Și aici este o parte de adevăr. Odată ce te-ai oprit, ai șansa la o altă viață. Chiar este vorba despre altă viață! 

Durerea separării de dependența ta te poate propulsa spre o altă existență. Pentru aceasta ai nevoie să-ți activezi inteligența – odată ce te horărăști să pleci de acolo de unde ești” – și puterea lăuntrică, pentru a face față durerii. Pentru că doare! 

Să pleci și să te vindeci este un proces care are nevoie de răbdarea și multă putere de îndurare. Doare și sfâșie! E ca un demon ce a pus stăpânire pe tine și nu vrea să te lase. Lumina îl sfâșie pe el, iar tu cauți să mergi către lumină. Puterea și credința în această lumină te va face în timp să-ți dai seamă că nici măcar durerea ce o simți nu e a ta, nu ești tu. Este durerea demonului întunecat pe care tu îl duci către lumină. El poate să urle, să să stea agățat de tine, să te facă să simți durerea și sfâșierea sa. Dar inteligența ta și puterea, odată activate, vor atenua treptat acest scrâșnet din dinți. 

Să nu te abați din drumul spre lumină! Atât trebuie să faci. Vei remarca treptat cum durerea începe să fie parcă exterioară ție. Este a răului ce nu poate fi în lumină. Și după multă luptă, el fuge înapoi în întunericul său, acolo unde demonii au puterea firii. Vine spre lumină, atât cât poate să urle și să tolereze arderea luminii, în întunecimea sa. Apoi, te eliberează și odată cu asta încetează și durerea. 

Pentru a parcurge acest drum spre lumină ai nevoie și de credința (pentru mine, credința înseamnă Credința în Dumnezeu) și oameni din jur care să stea în lumină, să fie de partea aceasta a vieții. Oamenii din întuneric nu au cum să susțină acest drum. Ai simți durerea ta și a lor, în orice încercare de evadare din întuneric. Nu ai cum să scapi de întuneric, alături de oameni ce stau în întuneric…

Amintește-ți, recitește de mai multe ori ce am scris aci… Dacă crezi că cineva încearcă să găsească drumul spre lumină, trimite-i acest articol. Să fie de folos!

4 raspunsuri
  1. Andreea Andrei
    Andreea Andrei says:

    L-am descoperit pe Gabor Mate prin articolele tale Lavinia, si atat de mult imi recunosc dependenta de mancare, pentru ca trec de a o stare la alta, cand foarte sanatos, cand nu foarte sanatos, dar si mult cantitativ.
    Ii citesc la momentul de fata cartea ” Pe taramul fantomelor intunecate” si parca ma simt acolo cu acei oameni, am inceput sa rascolesc copilaria pe care eu o consideram „normala” si chiar fericita, si imi descopar „rani” adormite.
    Daca ai vreun eveniment si in Bucuresti, mi-ar placea mult sa vin sa te cunosc.
    O zi luminoasa,
    Andreea

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Dă-i un răspuns lui Andreea Andrei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *