Bucuria se naște în contact cu frumusețea. Este atâta frumusețe în jurul nostru încât, dacă o privești, nici nu mai poți să vorbești. Este frumusețea nevăzută a ideilor, frumusețea gândurilor, frumusețea lăuntrică a oamenilor, frumusețea naturală a lumii în care trăim.

De multe ori tindem să confundăm bucuria cu plăcerea, chiar dacă bucuria este la polul opus, față de plăcere.

Bucuria presupune un suflet blând. Bucuria vine dinlăuntru.

Plăcerea presupune un suflet gol și vine din afară. Bucuria vine din suflet, plăcerea vine din simțuri.

Bucuria este creație, plăcerea este distracție. 

Bucuria dă, se manifestă în afară, iar manifestarea în afară a bucuriei este veselie, asta este diferența între bucurie și veselie. Veselia este o manifestare în afară a bucuriei. Ori plăcerea vine din exterior spre interior, este acel care ne cere. Cel care merge pe plăcere cere, așteaptă să-i vină plăcerea.

A fi bucuros înseamnă a fi armonios, a fi echilibrat, a fi frumos, a fi împlinit, a fi, cum am spus, la modul profund și la nivelul sufletului...

Confundăm adesea și binele cu răul. Cine face diferența dintre bine și rău? Conștiința. Conștiința spune care este binele și care este răul. Și, ce este conștiința? 

Părintele Arsenie Boca zice că binele  „este glasul lui Dumnezeu în om”. Deci, la un capăt al conștiinței este Dumnezeu, la celălalt capăt este omul. Este o realitate divino-umană. Conștiința! Și ea este ca o scânteie luminoasă, este ca o lumină a minții. Ea ne luminează. Și mintea luminată de conștiință vede care este binele și care este răul. 

Fără conștiință, amestecăm valorile. Și-atuncea și trăirea lor este amestecată. Amestecăm bucuriile. Este foarte important să ne respectăm conștiința. Să-nvățăm să lucrăm la lumina conștiinței.

Orice virtute este o cale a bucuriei. Și dacă vreți să apucați pe calea asta, a bucuriei, apucați virtutea care vă este mai la îndemână. Și putem să spunem că Dumnezeu este bucurie.

Părintele Iustin Miron –  Mănăstirea Oașa