Invatam in fiecare zi sa traim!

 

images-20

„O persoana admirabila e o persoana care nu cere nimic, nu regreta nimic si nu are nimic de pierdut. Nu e influentata nici de oameni, nici de evenimente, si stie sa gaseasca inlauntrul ei resurse infinite.” Dominique Loreau

In general, problema noastra cea mai acuta consta in faptul ca nu ne cunoastem pe noi insine. Suntem ignoranti in privinta continutului launtric al inimii noastre…

In covarsitoarea noastra majoritate, suntem stapaniti de ORGOLIU. Cu alte cuvinte, credem despre noi insine mai mult decat ne-ar indreptatii realitatea. Ne supraapreciem posibilitatile si fortele interioare. Omul macinat de orgoliu traieste sub imperiul IMAGINATIEI, pierznd astfel contact cu cea mai intima realitate – propria persoana. „Consider ca apogeul acestui delir al mandriei este atins atunci cand cineva ajunge sa se socoteasca chiar Dumnezeu…”

Omului vanitos ii este inaccesibila obiectivitatea. Intotdeauna el ii subevalueaza pe ceilalti in raport cu sine. Mandria este una dintre cele mai sumbre expresii ale orbirii spirituale. Fructul orgoliului este EGOISMUL. Individul inrobit egoismului graviteaza exclusiv in jurul propriei persoane, traieste in scopul satisfacerii instinctelor sale si intr-un complet dezinteres fata de aproapele sau. El isi pierde abilitatea de a-si reprezenta, fie si teoretic, conceptul de DARUIRE…

Se spune despre om ca isi manifesta prezeta prin felul in care se comporta, prin atitudinea sa creandu-se astfel prestanta lui umana.  Putem astfel, sa ne reinventam zilnic, prin alegerile pe care le facem, iar prin acordarea atentiei gesturilor noastre cu caracter personal, lasam si propria amprenta asupra vietii, asupra celorlalti.

Este minunat sa intelegem si sa reusim a ne simti bine in propriul corp si in propria minte… În propriul gand!

Un corp fizic neingrijit si nerespectat, bolnav sau suferind, nu va genera niciodata un acord si o armonie cu mintea. O minte nestapanita, orgolioasa, plina de ratiune si zbateri -ori ale impinirilor, ori ale intelegerilor-, nu va lasa inima din pieptul nostru sa se aprinda „cu lumina”. Astfel, sufletul va sta zavort de neputinta noastra in materie, neputinta de a putea fi adaptati si acordati la spiritul interior, la adevarata stare de inaltare.

Liberatea omului este partea divină din el, este calea lui catre Dumnezeu, cunasterea adevarului din ce inseamna „Duhul Sfant”…

Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul creştin. Adica sa dai prioritate spiritului tau in fata ratiunii tale! Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Şi el rămîne aşa chiar dacă este un laureat al premiului Nobel. Când, unde şi în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur şi nu este un zeu în dreptul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.”

Omul nu este o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; ştiinţific, nu. Moise este mai valabil decît ultima noutate evolutionistă a ştiinţei.

Dacă nu cunoşti revelat – prin graţie divină – sau inspirat, nu cunoşti nimic. Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. 
Iar omul autonom şi orgolios crede că explorează lumea interioară şi exterioară cu jocul lui de ipoteze şi că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie inspirat. – Petru Tutea

Lavinia Bratu

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *