Iubirea aduce sensul vieții și vindecarea

De unde pornește viața, cu adevărat?

Abia atunci când suntem împăcați cu noi înșine începem să trăim. Și, odată cu aceasta, începem a putea iubi, cu adevărat. Viața începe acolo unde ne oprim să mai fugim de noi și de cine suntem noi. Atunci când ne împăcăm cu noi înșine începe adevărata ”vindecare”, una cu adevărat profundă. Pentru că lipsa de autenticitate și nevoie de iubire este ca o boală a sufeltului, ce ajunge să se reverse în corpul fizic. Iar iubirea, sub orice formă – față de noi, față de ceilalți sau de viață – este adevăratul medicament de vindecare. Nimic nu este mai puternic decât iubirea!

Herman Hesse, un laureat al premiul Nobel pentru literatură în anul 1946, spunea:

”Știi prea bine, în sinea ta, că există o singură magie, o singură forță, o singură salvare, iar aceasta se numește IUBIRE. Ei bine, iubește-ți suferința. Nu te opune. Propria ta aversiune te rănește, nimic altceva.”

Iubirea nu cunoaște limite, întotdeauna atunci când oferim iubire celor din jur, primim ceva în schimb. Un om care iubește se vede cum strălucește din adâncul sufletului său. Din inima sa pornește o stare de compasiune, bucurie, bunătate, toate acestea se transmit cu gândul către ce este în jurul său. Pe cât de mult dăruiește omul cu aceste stări, pe atât de mult primește. Un astfel de om este un om  care trăiește cu adevărat, un om vindecat, așa începe pentru noi toți și procesul de vindecare. Am putea spune că așa începe chiar adevărata existență, în esențialul său, restul fiind detalii .. de adaptare și acomodare la mediu.

În Romeo și julieta, Shakespeare scria:

”Răsplata mea e infinită precum marea;

La fel de adâncă îmi este și dragostea; cu cât îți ofer mai mult, 

Cu atât am mai mult, căci amândouă sunt infinite.”

Iubirea schimbă întotdeauna percepția noastră asupra lucrurilor și vine să construiască o realitate miraculoasă a binelui.
În noi se produce miracolul, prin puterea de a iubi! Odată pătrunsă în inima noastră, iubirea ne alină sufletul, ne înseninează și luminează viața-calea. Totul se schimbă brusc, de parcă am fi alții, într-o altă viață…

Cum se poate manifesta cel mai firesc iubirea?

Față de aproapele nostru, da! Avem nevoie de relații, acestea constituind fundamentul vieții, a experiențelor pe care le trăim în viață. Fără ele, viața nu ar mai avea sens. Una dintre provocările vieții este descoperirea ”bucuriei de a-l avea pe celălalt” în viața noastră, bucuria provocărilor pe care le aduce și înțelegerea de a evolua în acestă viață împreună.

Mulți învățați și toate culturile adânci ale civilizației pământești cred că scopul suprem  sau primordial din viață este acela de a aprofunda experiența iubirii. Viața noastră poate fi despre calitatea relațiilor pe care le avem, despre timpul petrecut cu cei pe care-i iubim, restul fiind detalii. Se pare că așa și este, pe măsură ce experimentăm dragostea, se vindecă mintea, emoțiile și trupul noastru. Întrebând oameni aproape de finalul vieții, ce a contat în acestă viață, toți răspund același lucru: ”cât de mult am iubit și cât de mult am fost iubiți!”

Cu aceasta se pare că plecăm din existența pământească. Bogăția omului de pe pământ: IUBIREA!

”Lipsa iubirii este o boală a minții și vieții, ce îmbolbnăvește trupul și anulează sensul vieții. Sănătatea este iubire și puterea de a te dărui cu bucurie celorlalți, vieții…”

Bibliografie: Dr. David R. Hamilton, ”Cum poate mintea să vindece corpul”, ed. Niculescu – 2008

 

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *