Am căutat inspirație… Am întrebat prietenii și colegii ce și-ar dori să citească într-un articol, scris în prag de Crăciun.

Am rugat gândul bun să vină.

Înainte de a scrie orice altceva, țin să vă spun că toate părerile primite vis-a-vis de conținutul articolului au fost la unison: ”Scrie orice, numai de cadouri și mâncare să nu mai scrii nimic! Suntem saturați de aceste subiecte, în ultima vreme!”

E adevărat că se vorbește despre asta, este adevărat că lumea grăbită bifează listele de cumpărături… pentru că și despre asta-i vorba în luna decembrie.

Însă decembrie are magia lui, aduce o mare sărbătoare în viețile noastre, nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aici să pornim sau aici să ne oprim, spre a primi acest eveniment în inimile noastre.

Și, pornind de aici…

Îmi vin în minte versurile colidelor ce se aud peste tot. Iar unul dintre acestea îmi este neîncetat în minte: ”De Crăciun fii mai bun, fii adevărat!”… Ce vrea să spună, oare? Pentru mine are un simplu și sens: starea de bunătate și a face binele este o trăsătură firească a omului. Iar acum, în această perioadă, suntem foarte aproape de chipul după care am fost desăvârșiți. Acesta este și adevărul nostru! Adevărul fiecăruia, cu el și cu cei din jur, este forma prin care se manifestă ca bunătate și dăruire.

Draga mea, dragul meu, să ne amintim acum și mai apoi, să ne amintim și peste an: ”…fii mai bun, fii adevărat!”

Ok! Fără cadouri și fără mâncare!

Căutând un alt subiect diferit de cele două, tot gândind despre Crăciun, m-am întrebat:

Când spui Crăciun, ce-ți vine în gând?

Ce înseamnă pentru tine ”the most wonderful time of the year?”

Mai apoi, m-am întrebat timid…

Oare, care este cel mai frumos Crăciun de care-ți amintești?

Care este cel mai intens moment trăit vreodată în seara de Crăciun?

Și mi-a venit în minte un brad împodobit cu luminițe de toate culorile, felinarele din brad, așezate migălos de tata…

Mi-am amintit de bomboanele de pom, atâtea culori, pe-atâtea gusturi…

Mi-o amintrsc pe mama ce petrecea ore multe în bucătărie și mirosul mi-l amintesc, de la sarmale…

Îmi amintesc și de ai mei, veseli – familia în seara de Crăciun -, așteptând colindătorii cu casa împodibită…

Mi-a venit în minte și un carusel mic, din plastic, ce se învârtea și cânta, chiar în dimineața de Crăciun. Am sărit din pat și am fugit la brad, să văd ce mi-a lăsat Moș Crăciun sub brad…

Îmi amintesc de bucuria pe care o simt atunci când împachetz cadouri pentru cei dragi, emoția aceea…

Mi-am amintit de inocența cu carea credeam în minuni și încă mai cred…

Tu, ce-ți amintești, atunci când spui ”Seara de Crăciun”?

Iar dacă stai puțin și te gândești, ce-ți amintești ce-l mai intens legat de seara lui Crăciun?

Mai crezi în El?

Mai crezi în minuni?

Te las cu aceste întrebări și te îndemn să cauți cele mai adânci răspunsuri… Lasă-le să vină, să-ți amintească de trăiri poate uitate… Lasă-te umplut de amintiri… Vei fi uimit ce emoții poți încerca!

Mai apoi, întreabă-te ce ai dori să-ți aducă Moșul, în seara de Crăciun?

Minunile să vină! 

Crăciun Fericit!