„Nu vom supraviețui fără întoarcerea la Dumnezeu!” – Prof. Dumitru Constantin Dulcan

interviu-cu-dumitru-dulcan-editia-de-luni-28-oct

Autor Claudiu Enea
Interviu cu dl. Prof. Dumitru Constantin Dulcan 

I. „Ştiinţa m-a dus la Dumnezeu!”

-Domnule profesor, cum aţi  ajuns Dumneavoastră, un om de ştiinţă, să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu? 

– În primul rând am fost crescut de o mama religioasă care m-a dus la biserică de mic. Mi-aduc aminte, din clipa în care am putut să merg, mă ducea la bisericaă şi-mi dădea “Paşti mari”, cum se spunea, şi eu eram foarte încântat fiindcă în zona în care m-am născut toată lumea se pregătea intens pentru cea mai mare sărbătoare: nu era lucru în casă care să nu fie scos pentru a fi spălat, casa era văruită şi întotdeauna mama ne făcea haine noi pentru a ne duce la biserică. Deci din acest punct de vedere,  am venit în contact cu divinitatea din clipa în care am deschis ochii. Mai târziu, spre onoarea învăţătorilor mei din clasele elementare, niciunul n-a îndrăznit să ne  facă politică atee, să ne spună de pildă că nu există Dumnezeu, ba chiar în unele clase erau preoţi; mi-aduc bine aminte că începeam cu slujbă, terminam cu slujbă la care, copii fiind, participam cu destul de multă bucurie. Mai târziu, prin clasa a cincea, a şasea, chiar am fost în corul bisericii ţi ştiu şi acum multe cântece bisericeşti care m-au atras dintotdeauna. Poate atunci am simţit plăcerea ritualului ortodox. Mi-au plăcut enorm de mult şi sunt şi acum cântece care se cântă în strană Duminica şi care-mi plac, iar uneori, când sunt singur, le intonez. Apoi am plecat din sat şi am venit la oraş, unde am făcut  şcoală cu caracter ateu. Liceul şi facultatea aveau un caracter rigid, strict ştiinţific şi se evitau termenii religiei; era dominantă ideologia comunistă, nici nu se punea problema altfel. Atunci a început deruta.

 

-Aveaţi în faţă două concepţii total diferite…

-Mama, experienţa, oamenii, mentalitatea omului simplu erau pentru Dumnezeu, iar ştiinţa era atee. Deci unde e adevărul? Şi atunci am început să-mi pun întrebarea dacă ştiinţa e singura care prezintă adevărul. Unde se face trecerea între neviu şi viu ? Dacă  e adevărat, cum spune ştiinţa, că  s-a plecat de la  structuri fizice – pământul care a fost un bulgăre de foc şi care apoi se răceşte etc– cum oare nişte pietre ajung să vorbească, să devină oameni ? Şi am început să studiez, să-mi pun problema , să găsesc care este momentul de trecere de la neviu la viu, de la anorganic la organic. Pentru asta a trebuit să citesc mult peste materia cuprinsă în programul pe care-l făcusem eu ca medic. Sigur ca da, nu puteam să-mi contrazic profesorii în facultate, la vremea aceea, era destul de periculos, deşi îmi dădeam seama de o serie de lucruri; erau lucruri care, cel puţin pentru  mintea mea, nu reprezentau adevăruri. Normal că nu îi contraziceam,  dar mi-am spus că în clipa în care voi termina facultatea, am să caut de unul singur răspuns la întrebarea care mă preocupa. Deci  această derută: există Dumnezeu sau nu există? Trebuia să rezolv dilema! Am ales medicina pentru faptul că, punându-mi întrebarea “ce sens are viaţa?”, mi-au venit următoarele răspunsuri:  Să te bucuri ca un copil! Dar crescând, copilul înţelege că viaţa nu aduce numai bucurii, ci şi necazuri. Să suferi! Mi-am spus: cui serveşte suferinţa? Nimănui! Atunci nu pot să răspund la întrebarea asta. Ce pot să fac cu viaţa? Să cunosc! Şi când voi ajunge la  maturitate, probabil prin cunoaştere, să încerc să răspund dacă pot să găsesc sensul vieţii sau nu. Şi atunci mi-am împărţit cunoaşterea şi mi-am făcut un program  exact  din clasa a XII-a,  pe care şi astăzi îl urmez… Am început cu literatura din liceu, pe urmă am parcurs istoria culturii, a civilizaţiilor, a religiilor, apoi filosofia: am început filozofia clasică, pe urmă m-am ocupat de filozofia orientală care păreau doi versanţi ai unui munte.

 

-Şi toate aceste căutări v-au îndreptat spre Dumnezeu…

-Cam pe la 36 de ani, într-o seară, gândind şi punând întrebări, dintr-odată mi-am spus: nu există alt răspuns decât răspunsul religiei! Ca pomii să existe, ca viaţa să existe , trebuia să existe o  raţiune divină în cosmos. Deci Dumnezeu există!…Din clipa aia, de la 36 de ani, convingerea mea a fost că eu reprezint a miliarda sansă de a fi şi că pentru ca eu – miliardimea de sansă – să exist, cineva, o raţiune de dincolo de mine, a pledat pentru mine. De aceea eu sunt dator faţă de şansa de a mă naşte om şi nu frunză, nu câine sau orice altceva, astfel încât să ajung la cunoaştere prin cultură. Mi-am spus atunci că am datoria să spun ce-am înţeles din viaţa care mi-a fost dată. Şi-atunci m-am hotărât să scriu! Problema se punea cum să scrii: să spui că există Dumnezeu, imaginaţi-vă, nu putea  publica nimeni la vremea aia. Şi-atunci mi-a venit în minte metafora ”inteligenţa materiei”.  Cartea a avut un ecou extraordinar! Erau şi membrii de partid care o citeau şi mă întrebau: “Dumneata crezi că pietrele au inteligenţă?” “Nu,  domnule, e metaforă!” Dar dacă tipul era unul spiritualizat îi spuneam: “Da, domnule, are!” Erau două răspunsuri! Evident că nu puteam să fiu naiv, să mă duc în gura lupului, n-aveai nicio şansă să te prezinţi în felul ăsta!

 

II.  “Întotdeauna El mi-a răspuns, în tăcere”

 

– Care a fost drumul pe care l-aţi parcurs către ceea ce aţi numit “Inteligenţa materiei”?

– Mi-aduc aminte că, din tot ce-am citit eu, de sufletul meu s-a lipit persoana lui Iisus. Când redactam cartea,  m-am chinuit ca redactorul să lase cuvântul Iisus – pus într-un context foarte departe de ce spune literatura canonică, dar să apară cuvântul Iisus. Sub nicio formă n-am reuşit! „Nu şi nu!, nu ne-o publică nimeni!” Am reuşit cu greu să strecor cuvintele “ca la nunta din Cana Galileii“. Atunci am avut această şansă pentru că am vorbit despre dezobişnuirea de alcool prin hipnoză. Li se dădea pacienţilor să bea apă, li se spunea că e alcool şi că le face rău şi ei chiar se simţeau rău… Şi-atunci am spus că, prin hipnoză, apa se transformă în vin întocmai ca la nunta din Canna Galileii. Am folosit termenul tocmai pentru că voiam ca ceva din recuzita religiei să intre acolo! Cineva să înţeleagă că nu mi-e străină credinţa. Dar cuvântul Iisus n-am reuşit să-l strecor! Numai bine că redactorul a plecat în Occident, tocmai el, cel care a insistat să mă convingă că nu-mi publică nimeni cartea…. Apoi am pus lucrurile cap la cap începând de la prima undă de lumină – cine a citit cartea, ştie! Ce-a fost înainte? Şi spun mereu că în momentul zero nu ştim ce-a fost. Dar din momentul acela zero a început Universul. Cum e posibil să se nască ceva din nimic? Şi atunci spun, momentul unu trebuie să fi fost o inteligenţă, inteligenţa materiei! Era tot ce puteam să spun, imaginaţi-vă! Nu puteam să spun Dumnezeu sau inteligenţa divină. Şi aşa cartea a trecut foarte repede, au îmbrăţişat-o toate categoriile de intelectuali, au citat-o inclusiv P. S.  Antonie Plămădeală şi Părintele Galeriu.

– Lucrul asta se întâmpla în …

– În 1981. Cartea a avut un succes extraordinar un an de zile, până a început „Meditaţia transcedentală” şi atunci totul s-a întors împotriva mea. Anchete, tot soiul de lucruri urâte. Trecută sub tăcere, interzisă, copiată în zeci de exemplare de cine vrea s-o citească, toata lumea vorbea despre ea, până în ‘90 când s-au schimbat lucrurile şi atunci am putut să spun: “Dumnezeu există!”. Dar lumea a înţeles că prin expresia “inteligenţa materiei” mă refeream de fapt la “inteligenţa divină”. Acesta a fost drumul meu către credinţă.

– Din ceea ce spuneţi rezultă două demersuri: o cunoaştere a lui Dumnezeu pe cale tradiţională şi o cunoaştere pe cale raţională, prin cercetările întreprinse de Dvs.

– Aţi amintit două demersuri, trebuie să vă spun că este şi al treilea, acela de comunicare cu ceea ce numim raţiunea divină.

– Vorbiţi de experienţe directe cu Dumnezeu?

– Să spunem aşa, deşi mie mi se pare că ar fi prea orgolios, prea pretenţios din partea mea să spun că am un dialog cu Dumnezeu. Spun simplu că am avut de multe ori răspuns la rugăciune. Dar am sesizat ceva atunci: că nu am răspuns dacă spun din buze ”Doamne, ajută-mă  şi dă-mi ceea ce îmi lipseşte!”, ci ca totdeauna îmi răspundea în tăcere când trimiteam din inima un impuls. Gândul trecea prin inima şi aşa mă rugam în situaţii grele. Şi am avut răspuns imediat. Să vă dau un exemplu. Plecăm noi după revoluţie în Germania cu Dacia unui coleg despre care ni s-a spus că e o maşină bună şi care ne-a lăsat pe drum. Ne-a tractat un sârb, ne-a luat banii, ne-a lăsat într-un sat, s-a întunecat, a început să ningă, să plouă, era întuneric, veniţi din Est, fără niciun ban. Atunci am spus: ”Doamne, ştii că  suntem singuri şi n-avem nimic, fă ceva, Doamne şi ajută-ne!” Cred că n-au trecut 2-3 minute şi opreşte  o maşină, coboară din ea o doamnă şi vorbeşte  întâi în germană – eu nu ştiam germană. Sesizând că nu ştim, dă să plece. Atunci colegul meu, profesor în Târgovişte, zice: ”Franceză vorbiţi?” “A, oui!” Şi atunci spune în franceză exact ceea ce eu am spus în gând: “Ştiu, sunteţi din Est, sunteţi străini, aţi rămas cu maşina în pană, n-aveţi bani, n-aveţi nimic şi trebuie să vă ajute cineva…”. Aşa a spus, adică exact ce-am gândit eu. Întotdeauna când m-am rugat, mi s-a răspuns cu ceva din mintea mea ca să văd că vine de acolo. Sunt multe astfel de momente, dar care toate s-au întâmplat numai după ce am scris “Inteligenţa materiei”.

– Aţi scris despre Inteligenţa materiei pentru ca apoi Ea să vă răspundă…

– Am avut chiar ieşiri din timp, am ştiut ce se va întâmpla a doua zi la ora H! Sau am ieşit dintr-un accident iminent în timp ce ceilalţi din maşină au rămas muţi, cu inima în gât. Atunci am fost sigur şi stăpân pe mine, că asta este singura cale şi, în loc să opresc, ceea ce ar fi însemnat dezastru, măresc viteza. Şi mă strecor printre doi, la  milimetru. Atât de sigur eram, că am început să râd, spre disperarea celorlalţi. Adică răspunsul a fost ca să înţeleg că vine dintr-o zonă în care Raţiunea aceea te ascultă, te aude. Şi am înţeles că Dumnezeu este în primul rând afect, sentiment, este iubire! Eu spun ce-am înţeles şi ce sufletul meu mi-a spus. Sigur că Dumnezeu a făcut lumea prin raţiune, dar cred că a făcut-o din iubire. Asta e convingerea mea, experienţa mea concretă. Am spus: nu o impun nimănui, dar am dreptul la opiniile mele.

           

III. “Dumnezeu a intrat în sufletul meu!”

-Dumnezeu e in dialog cu noi, dar un altfel de dialog decat cel cu care suntem obisnuiti noi, oamenii. In sensul că noi spunem cateva cuvinte din suflet si Dumnezeu ne raspunde cu niste lucruri care ni “se  intampla”, cum obişnuim să spunem. 

– Corect. Si raspunsul e un dialog in definitiv, dar mi se parea atunci  prea pretios sa spun ca eu  am un  dialog cu Dumnezeu.

 

– Dar orice om care sta la rugaciune si care primeste  un raspuns e in dialog cu Dumnezeu…        

– Eu am citit mult despre Iisus, nu numai literatura canonica ci si  apocrifa, si am vazut ca El tot timpul spunea: ”nu eu ci Tatal din mine”. Eu cred ca Dumnezeu este dublura tuturor lucrurilor. Multi m-au combatut si mi-au spus: “Dumneata esti panteist!” Si ce e rau daca spun ca tot ce e in Universul asta e facut de Dumnezeu si ca el se afla inapoia tuturor lucrurilor? Te deranjeaza ca este peste tot, vrei neaparat sa fie undeva anume, in centrul universului? Pe mine nu ma deranjeaza să Îl văd peste tot.  Asta e viziunea mea si asa rezulta din fizica cuantica, un argument pe care am sa-l invoc aici. Fizica cuantica spune clar: mai intai experientele facute in laborator au demonstrat cu privire la doua subparticule pereche  care se invart in sens invers fiecare – miscarea de spin – că daca uneia ii schimbi spinul si cealaltă se schimbă imediat. Sa zicem ca luam doua ceasuri care se invart in sens invers; daca schimbi acele unuia, imediat celalalt se schimba automat; daca il duc pe unul la capatul Universului, si acolo se schimba  instantaneu. Si o alta experienta facuta in Franta, in ’83: se ia un foton, se imparte in doua si se trimit jumatătile  prin fibra de sticla la 7 km distanta. Apoi li se da drumul sa iasa din conducte. Cei doi fotoni gemeni vin si se unesc din nou, ca si cum fiecare stia unul de celalalt. De aici s-a dedus ca exista o inteligenta dincolo de noi, la nivel de subparticula.

– Dumnezeu pare să acţioneze dinlăuntrul materiei…

– În profunzimea materiei s-a calculat ca la dimensiunea de 10 la minus 23 – imaginati-va infinitul mic!- există o ratiune, o inteligenta care tine toate subparticulele, universul atomic aflat la baza universului, in forma atomului care constituie  Universul; si tot ce vine din profunzimea materiei ia forma la noi; materia pare corp solid, dar in realitate totul este energie, pentru ca si Dumnezeu este energie si informatie. Această informatie care vine de undeva inseamna o ratiune care emite. Ce ratiune poate sa emita in Cosmos o informatie? Nimic altceva decat ratiunea lui Dumnezeu. El este cel care a constituit tot fundalul universului, mai mult, la baza universului sta o lege morala. Mi se pare extraordinar! Si vreau sa discut aici aspectul cercetat de mine: creierul respecta un cod etic, adica tot ceea ce este negativ, gandul, emotia, are ca efect in corpul nostru schimbarea reactiei din alcalin in acid, ceea ce inseamna boala, moarte etc. Tot ceea ce este pozitiv: generozitate, credinta, bunatate, compasiune pentru semeni se cheamă în chimie alcalinitate, adică sanatate şi viata. Tot ce e negativ produce rau, tot ce e pozitiv are un efect bun. Mai mult, creierul prelucreaza, proceseaza informatia in zone diferite: tot ceea ce este negativ o face intr-o zona si ceea ce e pozitiv in alta parte. Si atunci intrebarea: creierul este o masa anatomica – discutia o purtam neurologic, şi nu poate sa aibe inteligenta, sa faca distinctia intre bine si rau, sa aleaga. Cea care discerne este o cunoastere, este constiinta!  De unde vine constiinta? Din marea constiinta cosmica: Dumnezeu! Ceea ce numim noi Dumnezeu se foloseste pur şi simplu de creierul uman pentru a arata omului care este calea dreapta care este calea gresita, eronata, care poate sa duca la suferinta, la boala si la moarte. Creierul, in ultima instanta, respecta un cod etic care este codul religiilor, un cod intelectual de bun simt. Am spus doua lucruri: ca desi ateii cred ca sunt fara Dumnezeu, sigur Dumnezeu nu e fara ei! Si al doilea lucru, cred ca Dumnezeu prefera un ateu care respecta toate lucrurile  bunului simt decat un credincios care cum iese din biserica, incepe sa injure vecinii … Primul îl respectă pe semenul său fiindca bunul simt ii spune sa faca asa. El nu stie ca respecta o lege morala, cum spune Kant: “legea morala din mine si cerul instelat de deasupra capului”. Dupa opinie mea, este mai preţuit de Dumnezeu fata de celalalt care se duce de ochii lumii la biserică fără a fi neapărat mai bun…

– Confirmati spusele Mantuitorului: ”Nu tot cel ce spune “Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor…” Consideraţi că prin conferinţele şi cartile pe care le scrieti şi dincolo de acestea Îl propovăduiţi  pe Dumnezeu?

– Încerc sa-i arati unui om calea dreapta, existenta lui Dumnezeu, dar daca nu vrea sa fie convins,  il las in pace! Dar din clipa in care mintea mea a inteles existenta lui Dumnezeu, niciodata de atunci nu mi-am permis sa ma îndoiesc, indiferent in ce situarie ma aflu. Si mi-am spus de multe ori ca daca ar veni un regim care sa-mi spuna: “neaga-L pe Dumnezeu ca-ti tai capul!”, eu am sa spun: “mulţumesc, taie-l, căci pe Dumnezeu nu pot sa–L neg, pentru că El a intrat nu numai in convingerea mea intelectuala ci si in sufletul meu!”

 

            IV. “Nu vom supravieţui fără întoarcerea la Dumnezeu!”

 

– Ce credeţi despre capacităţile autovindecătoare ale omului.Ce capacitate are omul spiritualizat de a se vindeca, din punct de vedere ştiinţific?

– În primul rând există vindecări aşa zis miraculoase, prin religie, prin Biserică, prin Dumnezeu. Le ştiu, am citat pe Sfântul Nectarie, am scris mult despre asta, Iisus a dat atâtea dovezi, apostolii aveau darul vindecării. Există oameni care au capacitatea de vindecare pentru că Dumnezeu le-a dăruit-o, dar există şi posibilitatea autovindecării. Nu creierul produce conştiinţa, ci creierul o ia în primire, creierul construieşte organismul care se poate înmulţi. Deci conştiinţa e un fragment din marea conştiinţă divină. Noi suntem o scânteie din Dumnezeu! Şi Iisus spune acelaşi lucru, demonstrabil ştiinţific. În consecinţă, această raţiune – care e un fragment rupt din raţiunea divină – are capacitatea de vindecare, evident, prin procese de ordin pur biologic. Credinţa este un câmp. În momentul când mă concentrez asupra unei zone şi îmi imaginez orice, un proces de vindecare, fac o schemă a mea, unde trimit gândul trimit şi energia care formează gândul. Deci cea mai mare forţă din mine este gândul. La început a fost un gând, gândul lui Dumnezeu. Universul este un gând, este opera unui mare gând, o gândire a lui Dumnezeu. Asta înţeleg eu din Sfântul Evanghelist Ioan: “La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu”. Gândul întemeiază, creează, gândul destramă!

 

– Când vorbim despre Biserică avem în vedere două noţiuni complementare: biserica înţeleasă ca locaş de închinare şi acea comunitate de credincioşi care sunt botezaţi în numele Sfintei Treimi şi care împărtăşesc acelaşi sistem de valori, dintre  care valoarea supremă e iubirea. Cum vedeţi cele două aspecte ale Bisericii astăzi, în calitatea Dvs. de laic?

– Fac perfect distincţia între biserica luată ca instituţie şi oamenii care reprezintă Biserica. Oamenii pot greşi şi au greşit mult în istorie, dar mai puţin în Biserica de Răsărit spre deosebire de Biserica Apusului. Inchiziţia nu am inventat-o noi, ortodocşii, ci ceilalţi. Şi asta este una din marile răni pe chipul Bisericii. Şi atunci am spus: pe mine mă interesează legea ca esenţă, ca obiect, nu amprenta umană care a fost îndelung lăsată de-a lungul istoriei. Deci, nu includ tot clerul în nişte erori pe care le-au făcut alţii, dimpotrivă, ştiu că sunt oameni de mare spiritualitate, de mare onestitate; am în familia mea preoţi, ştiu că sunt oameni ca şi ceilalţi care însă mijlocesc între Dumnezeu şi om, aşa cum medicul, în felul lui, intermediază între Dumnezeu şi om.

 

– În această lume nebună se mai face auzit glasul Bisericii?

– Biserica astăzi, după opinia mea, este extrem de necesară pentru că noi ne aflăm într-un moment în care omul s-a îndepărtat de Dumnezeu şi şi-a pierdut sensul. Filozofia materialistă a alergării după bani, după bunuri, nu numai că l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu, dar pur şi simplu l-a lipsit de sens. Omul nu-şi mai vede sensul, nu mai înţelege că acela de lângă el e fratele lui. Am uitat cuvântul lui Iisus: voi toţi sunteţi fiii aceluiaşi Tată, aşadar  fraţi, şi ne ucidem, săvârşim tot felul de stupidităţi. Apoi, când avem puterea, o utilizăm în folosul nostru, egoist, şi iată lumea a ajuns în acest impas. Opinia mea este că în momentul de faţă omul se află într-o mare criză spirituală. Criza lumii este, în primul rând, spirituală, e criză de sistem, de concepţie, de înţelegere şi lumea asta n-are nicio şansă de supravieţuire. Sensul nu poate să fie decât  în raţiunea divină de dincolo de noi, sens descoperit de Iisus şi mărturisit de cei care s-au aflat în apropierea morţii clinice.

 

–  Aşadar, care este sensul?

Sensul este: cunoaşterea şi iubirea! Să-ţi iubeşti semenul, să ai compasiune pentru el, să te gândeşti la binele celuilat, la ajutorul lui. Cu această cunoaştere, de aici, te duci în planul de dincolo, unde se continuă cunoaşterea. Omul este o continuă cunoaştere, ca şi Universul, o continuă prefacere şi evoluţie. De aceea eu nu cred într-un Dumnezeu fix al lui Moise Care S-a revelat acum 4 sau 6 mii de ani. Atunci era o lume simplistă, care înţelegea puţin sensul divinităţii şi atunci Dumnezeu apărea ameninţător şi nemilos. Religia a ţinut loc de lege şi ştiinţă în vremuri fără lege şi ştiinţă! Legea era Dumnezeu şi ştiinţa era să ţii posturile şi să respecţi regulile jocului. Omul de azi e altul, de aceea cred că Biserica ar trebui să fie dacă nu înainte, măcar în pas cu progresul cunoaşterii, pentru că poate oferi imens în pregătirea omului pentru viitor. După opinia mea, lumea nu poate ieşi din acest impas decât printr-o nouă spiritualitate, o apropiere din nou de Dumnezeu, o revenire la ceea ce Iisus ne-a învăţat. El este cel mai modern model pe care omul de azi poate să-l urmeze, modelul de care a nevoie ca să poată depăşi marea criză în care se află. Nu avem şanse de-a supravieţui dacă vom continua să ne devorăm unii pe alţii. Dacă acum 2000 de ani oamenii se băteau cu o bâtă şi unul se alegea cu capul spart, în clipa de faţă, în cazul unui conflict extins nu ar mai rămâne nimic pe Pământ. Avem toate neşansele să redevenim un bulgăre de foc cum am fost acum 5 miliarde de ani, dacă nu învăţăm nimic din istorie.

Sursa articol: constiintaortodoxa.ro

33 raspunsuri
  1. Ioan
    Ioan says:

    NIHIL SINE DEO

    E prea vast a comenta despre Dumnezeu.
    Mā recunosc intru totul in cuvintele Înteleptului ” Frate într-u Domnul”, Dumitru.
    Secolul XXI, e în pericol de a nu mai fi; fārā întoarcerea la DUMNEZEU.

    Răspunde
  2. Adrian Glod
    Adrian Glod says:

    Da, sunt de acord. Dumnezeu exista cu sau fara voia noastra,chiar daca unii refuza sa recunoasca existenta unei constiinte divine care ne povatuieste si ne indruma pasii in viata. Insa-si existenta materiei atit de organizata dupa niste legi cum le numim noi, ne duce cu gindul ca exista o constiinta divine dupa care este organizata materia,universul,iar constiinta noastra este doar o infima parte din constintiinta divina. Se observa in zilele noastre o indepartare intre constiinta umana(parte a constiintei divine) si constiinta divina, in unele puncte ea intrind in contradictie, problema care daca nu se va rezolva (omul fiind singurul care daca nu va rezolva acesta problema) am putea sa fim martorii disparitiei acestei civilizatii, si chiar a planetei.

    Răspunde
  3. Mihaela Jacota
    Mihaela Jacota says:

    Isaac Newton a spus: Daca Dumnezeu nu exista si noi credem nu pierdem nimic, daca Dumnezeu exista si noi nu credem pierdem totul (sper ca este corect citatul, redau din memorie) – era logica unui mare om de stiinta, inca un argument alaturi de minunata pledoarie a d-lui prof. Dulcan.

    Răspunde
    • Marian
      Marian says:

      „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult”
      Blaise Pascal

      Răspunde
    • stefan liliana
      stefan liliana says:

      De fapt este vorba despre pariul lui Pascal si suna cam asa aproximativ…,,

      Indiferent dacă crezi sau nu în Dumnezeu, ar trebui să îți trăiești viața cu iubire, blândețe, compasiune, milă și toleranță, încercând să faci lumea mai bună. Dacă nu există niciun dumnezeu, nu ai pierdut nimic și vei fi avut un impact pozitiv asupra celor din jur. Dacă există un zeu benevolent care îți evaluează viața, vei fi judecat pe baza acțiunilor tale și nu doar pe baza capacității de a crede orbește –

      Trăiește o viață bună. Dacă există zei și ei sunt drepți, nu le va păsa cât de credincios ai fost, ci te vor primi în funcție de virtuțile după care ai trăit. Dacă există zei și ei sunt nedrepți, atunci nu vei vrea să îi venerezi. Dacă nu există zei, atunci tu vei dispărea, dar vei fi trăit o viață nobilă care va dăinui în amintirile celor dragi.

      Răspunde
  4. Mira
    Mira says:

    Cred în Dumnezeul Iubirii care ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa…
    Dar mai cred si în Dumnezeul Rascumparator, care daca avem Credinta în El, în moartea si Invierea Sa, mijloceste înaintea Tatalui Ceresc în Favoarea noastra…El este Marele Preot de care vorbeste Biblia în Epistola catre Evrei…care MIJLOCESTE pentru toti cei care cred în El…”Sa ne apropiem dar cu deplina Incredere de Scaunul Harului Divin…pt ca sa capatam Indurare (înaintea Tatalui Ceresc ) ca sa fim ajutati la vreme de nevoie””..Deci nu mai este nevoie de un alt Preot la care sa ne spovedim….”

    …Sa ne apropiem dar cu deplina Incredere de Tronul Maririi”…fara intermédiar pentru ca sa capatam Indurare…iertare…consolare…caci Isus Christos, Pastele nostru a fost jertfit…) si El este Marele Preot în Veac…Nu avem nevoie de un alt intermediar pamantesc…ortodocsii sunt ei buni dar mai au de Citit Biblia si de adimilat Invatatura Curata a Scripturilor…si asta pt ca sa nu se trezeasca pe finagara în Ziua Marii Izbaviri din lipsa de informatii si cunostinta Cuvantului lui Dumnezeu…care este de mare Prêt pentru Salvarea noastra Vesnica… Fiti Binecuvantati !

    Răspunde
    • Bogdan R.
      Bogdan R. says:

      Bine ca avem sectarii care sa ne lumineze ;) Ce oare s-ar face intreaga crestinatate fara voi?… (nu e intrebare retorica, chiar sunt curios :D)

      Răspunde
      • Lavinia Bratu (Ceuta)
        Lavinia Bratu (Ceuta) says:

        Când privești de bine, vezi bine… Când privești de rău, vezi rău… Depinde cum te uiți și ce cauți a vedea!

        Răspunde
      • GIGI
        GIGI says:

        Oare de ce atunci cand se exprima un adevar in loc sa-l analizam, sa-l cercetam, ne apucam sa dam in cel ce-l spune ? Si ce daca Mira e sau ar putea fi sectanta?
        Citeste Biblia si vezi ca ce zice e adevarat si abia apoi vino cu argumente sau pareri.

        Răspunde
      • Ariel
        Ariel says:

        Invataturile Domnului Isus este sa iubim pe toti oamenii. Inclusiv pe sectari. Tu, tocmai te indepartezi de acest Dumnezeu si principiile Lui.

        Răspunde
        • eleonora ioana negrici
          eleonora ioana negrici says:

          Cine hotaraste cine este sectar si cine nu?? Caci se fac sectari unii pe altii . Care e regula?

          Răspunde
        • Iustin
          Iustin says:

          Regula e foarte simpla. Crestinismul pleaca din mozaism, adica din religia evreilor care este cea mai veche. S-a desprins de mozaism pentru ca ei nu l-au acceptat pe Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu.. In 1051 s-au desprins catolicii de ortodocsi si catolicii au fost cei care au schimbat doctrina si dupa aia toate lepadaturile astea lipsite de harul divin au aparut din catolici si ne explica noua cum sta treaba. Din ortodoxie s-au desprins doar cei pe rit vechi care doar tin alt calendar dar aceeasi doctrina. Orice deviere de la dogma initiala lasata acum 2000 de ani de Hristos e secta. Ortodoxia se ghideaza strict dupa invataturile Sfintilor parinti din secolul 1 pana astazi fara sa modifice nimic. Drept dovada a celor care gresesc in abordare sta exact faptul ca din ortodoxie nu ies secte pentru ca Sfantul Duh lucreaza. Alta intrebare?

          Răspunde
    • POESCU MARIUS
      POESCU MARIUS says:

      SALUTARE MIRA DRAGA…CA SA STII SI SA ZICI CA NU AI STIUT …IISUS HRISTOS SE SCRIE CU DOI DE II,..IISUS HRISTOS PRIN UNICITATEA LUI CEA MARE NU ESTE TAGADUIT NICUCUM DE CATRE ORTODOCSII DE CARE VORBESTI,DAR NOI ORTODOCSII NU NEGLIJAM NICI UN AJUTOR BENEFIC MANTUIRII NOASTRE SUBIECTIVE..IN ACEASTA CATEGORIE DRAGA MIRa intra SFINTII ,INGERII SI MAI PRESUS DE TOATE INTRA MAICUTA SFANTA A DOMNULUI PE CARE O RENEGATI PROSTESTE STIIND CA VA STA FARA DUBII LA DREAPTA TATALUI IN VREMEA JUDECATII(PS.44-11-21),IAR DESPRE SFINTI SI INGERI DU-TE MIRA-TA LA IOAN(15-14,IACOV 2-23,MATEI 19-28,EVREI 1-14.MATEI 13-39-42,EFESENI 2-19,ETC).DUMNEZEU PRIMESTE RUGACIUNILE SI MIJLOCIRILE SFINTILOR SI ALE INGERILOR PT CA DUMNEZEU VOIESTE A-I SLAVI PE EI PRECUM SI EI IL SLAVESC IN CER SI PE PAMANT….SI I-AUZI DRAGA SCRIPTURA:VIU SUNTT EU ZICE DOMNUL…NUMAI PE CEI CE MA VOR SLAVI PE MINE II VOI SLAVI…REGI 2-30,SAU SLAVA PE CARE TU MI-AI DAT-O LE-AM DAT-O LOR CA SA FIE UNA PRECUM NOI SUNTEM UNA(IOAN 17-22)…LEGAT DE SPOVEDIT MAI MIRA DRAGA IAR SE VEDE CA VII CU FRANTURI DIN SF.SCRIPTURA,PT CA MANTUITORUL IISUS LE SPUNE…VOUA VI S-A DAT SA CUNOASTETI TAONELE IMPARATIEI CERURILOR,PE CAND ACELORA NU LI S-A DAT.PREOTIA ESTE O MARE TAINA SI IAR AI UN TEXT FRUMOS….NU FI NEPASATOR FATA DE HARUL CARE ESTE INTRU- TINE CARE TI S-A DAT PRIN PROOROCIE CU PUNEREA MAINILOR MAI MARILOR PREOTILOR-TIMOTEI 4-14,,,PREOTII SUNT SAREA PAMANTULUI SI CA O GOSPODINA BUNA CRED CA STII CA NIMIC NU TINE FARA”SARE”NU?.. DUMNEZEU ESTE STAPANUL SI IZVORUL DARUI,IAR PREOTII SUNT ICONOMI AI TAINELOR LUI DUMNEZEU(COR.4-1)…NOI TINEM COMOARA IN ACESTE VASE DE LUT CA SA SE INVEDEREZE CA PUTEREA ESTE DE LA DUMNEZEU SI NU DE LA NOI.(2 COR.4-7…IAR LA CORINTENI 5-18-20…DACA CITESTI BINE SI RAMAI MIRATA VEI VEDEA CA SPUNE ASA:NE INFATISAM CA SI MIJLOCITORI CA SI CUM DUMNEZEU V-AR INDEMNA PRIN VOI…..AI INTELES DRAGUTA?///..IAR CAND SF.SCRIPTURA NE VORBESTE DESPRE URMATOARELE.”CASA DUHOVNICEASCA(IN SENSUL CA FIECARE IN PARTE SI TOTI TREBUIE SA FORMAMA UN TEMPLU SFANT,”PREOTIE IMPARATEASCA(IN SENSUL CA APARTIN MARELUI DUMNEZEU),NEAM SFANT(PT CA SUNT NEAM ALES PUS IN SLUJBA LUI DUMNEZEU)….DAR CE SAMAI VORBIM DE ALTE TAINE PE CARE LE ANULATI CAND SE SPUNE CA INTELEPCIUNEA SI-A ZIDIT SIESI CASA PE CARE A INTARIT-O PE SAPTE STALPI(PILDE 9-1)…. CAUTA SA CITESTI MAI MULT,NU SUPERFICIAL SCRIPTURA SI CAT MAI AI TIMP TRECI PE LA FRASINEI SI IA UN CUVANT DE FOLOS DE LA PREOTII DE ACOLO…MERSI SI SA AUZIM DE BINE….SI NU UITA CA PRIN CUVINTELE APOSTOLULUI ..PACE PESTE TOT CE UMBLA CU DREPTARUL ACESTA SI PESTE TOT ALESUL LUI DUMNEZEU SE REFERA LA DREAPTA CREDINTA,CEA ORTODOXA….AI AUZIT VREODATA SI EU NU STIU…AM APLICAT METODE PROTESTANTE,NU…VOM APLICA METODE NEORTODOXE,CARE ITI EXPLICA DE LA SINE CA LA NOI ESTE ADEVARUL,IAR DACA CUMVA VREODATA LA IERUSALIM SE VA APRINDE LUMINA SFANTA SI LA PROTESTANTI,ATUNCI AI PUTEA SA SPUI MAI MULTE,DAR NICIODATA CAT VEI TRAI NU SE VA APRINDE DECAT NUMAI SI NUMAI LA DREAPTA CREDINTA,ADICA ORTO-DOXIA,IAR CAND DUMNEZEU II SPUNE LUI PETRU…PE ACEASTA PIATRA VOI ZIDI BISERICA MEA SI PORTILE IADULUI NU O VOR PUTEA BIRUI…SE REFERA LA GURILE ERETICILOR CARE NICIODATA NU VOR PUTEA INCHIDE CU RATACIREA CREDINTA DREAPTA…..

      Răspunde
      • Sarah
        Sarah says:

        Mantuirea se capata prin credinta in Isus Hristos Fiul Lui D-zeu. „Credinta vine in urma auzirii si auzirea in arma Cuvantului Lui Dz-eu,” asa spune Pavel. Cele zece porunci si pocainta! Apoi fapte vrednice de pocainta voastra. Incolo sant politici si manipulari de care oamenii vor da socoteala Lui Dz-eu. Shalom!

        Răspunde
      • Patrascanu Mihail Radu
        Patrascanu Mihail Radu says:

        Domnule Poescu, sincere multumiri. Vroiam sa dau si eu un raspuns Mirei insa am avut rabdarea sa citesc pana la capat si sa va gasesc raspunsul Dvs. Va multumesc pentru ca am citit un raspuns pe care mi l-as fi dorit scris de mine (si pe care l-am copiat pt a fi rostit in fata inselatilor, spun cuvantul acesta cu durere pt ca cel rau a reusit sa rupa din Biserica) dar mai ales ca ati luat apararea Maicutei noastre, Maica Domnului. Doamne ajuta!

        Răspunde
  5. Arcus Lucia
    Arcus Lucia says:

    Multumesc, domnule doctor,avem nevoie de cartile si învătăturile din ele,multumesc lui Dumnezeu ca v-am descoperit,am cumpărat prima carte”În căutarea sensului pierdut”m-a captivat si m-a pus în ordine cu mine.

    Răspunde
  6. Ilie Ghetu
    Ilie Ghetu says:

    Pana cand noi oamenii ,nu ne vom iubi semenii la fel ca pe noi insine,omenirea nu va avea nici o sansa de salvare.

    Pana cand intriga si dezbinarea nu va disparea ,sansele salvarii omenirii vor fi diminuate drastic.

    Pana cand nu vom da un „restart in default” si sa ne schimbam total mentalitatile ,nu vom avea nici o sansa de supravetuire.

    Pana cand moneda nu va disparea ,sa echilibram valorile si nu vom promova umanitarismul, suntem sortiti pieirii.
    Stiinta si umanitarismul vor fi viitorul omenirii!

    Pana cand nu i se va atribui fiecarui om,inca de la nastere ,garantia confortului,cazarii,hranei si sanatatii neconditionat,nu avem nici o sansa „sa ne facem bine”

    Pana cand nu vom avea credinta unica in Marele Creator al omenirii,nu vom avea nici o sansa de reabilitare.

    Pana cand nu vom redirectiona marile fonduri de la inarmari si de la alte locuri obscure si oculte,catre stiinta si cercetare,medicina etc.,pentru ca omenirea sa urmeze calea celor „1000 de ani pace!”nu vom avea nici o sansa de a nu ne autodistruge.

    Pana cand intreaga omenire de pe Terra nu se va globaliza intr-o singura tara,un singur guvern si un singur conducator ,asa..sa fim in concordanta cu profetiile biblice,slabe sanse sa supravetuim.

    Pana cand nu vom intelege ca sistemele actuale sunt perimate si nu vom incerca sa ne facem”Raiul nostru pe acest pamant” ,sa luptam pentru prelungirea vietii si a supravetuirii ,sa militam pentru asta..,inseamna ca..din pacate..,ne meritam soarta.

    Pana cand nu vom intelege ca nu suntem ..,din pacate..,decat o specie in acest vast Univers ,care incearca sa supravetuiasca si sa perpetueze in timp, ” binele „nu poate veni decat de la noi insine si poate..cu ajutorul nesperat al creatorilor nostri. Daca nu suntem consecventi si atenti,omenirea poate disparea din acest „colt” al Universului.

    „Cheia” sansei de a supravetui..in „paradis”,din fericire este la noi si putem,sincer ,sa o fructificam daca urmam pasii de mai sus. Nu aceasta oranduire ,asa zis „democratie” este cea mai buna,ci doar cea mai experimentata..,dar sa dovedit a fi ineficienta,in care unii beneficiaza mult ..,peste masura chiar,de resursele Terrei si altii(cea mai mare parte) nu li se distribuie nimic si traiesc la limita saraciei. La oameni noi trebuiesc sisteme noi.

    Da mai departe si incearca,asa cum poti tu..,incearca sa schimbi aceasta lume si copii vostri va vor multumi!

    Cu stima I.G.

    Răspunde
  7. FLORIANA RIZEA
    FLORIANA RIZEA says:

    Multumesc din toata inima mea pt. asemenea lectura.Am citit cu mare atentie si am si luat aminte.Este adevarat ,de f.multi ani incerc -ma straduiesc sa fiu eu insami.Nu fac rabat de la credinta.Atat cat pot intelege.RESPECT !

    Răspunde
  8. Mihaela
    Mihaela says:

    Nu, imi pare rau, dar eu nu cred in acest Dumnezeu. N-am crezut niciodata decat in mine, in fortele mele proprii si in cultura acumulata in timp. Am invatat si am muncit singura, multumindu-le doar parintilor mei care m-au crescut si au avut grija sa ajung un om in lume. Si tot ce am facut a fost bine facut, din dorinta si placerea mea de a ajuta si pe altii.
    Multumesc Mama !

    Răspunde
    • Alexandru
      Alexandru says:

      In sfarsit un om cu capul pe umeri, cu coloana fertebrala, care traieste in prezent. Felicitari Miharla si sa fi sanatoasa !
      Chestia asta cu Dumnezeu este cea mai mare minciuna a omului din toate timpurile, care a inrobit milioane de oameni saraci, facuta tocmai pentru a le fi frica de cineva „supranatural” si deci a sta cuminti cu botul pe labe. Si din pricina asta au avut loc atatea razboaie !

      Răspunde
  9. Luciana
    Luciana says:

    Așa este . Nu vom supraviețui fără întoarcerea la Dumnezeu .
    Dumnezeu ne cheamă la ascultare de poruncile Lui împreună cu ziua a șaptea sâmbătă ziua de odihnă să nu faci nici o lucrare in acea zi căci Dumnezeu asa ne învață din Sfânta Scriptură.
    Dumnezeu ne învață din Sfânta Scriptură cum să ne trăim viața respectând și împlinind poruncile Lui până nu e prea târziu . Cunoaștem că Îl iubim pe Dumnezeu dacă păzim poruncile Lui ! Cine zice IL cunosc si nu păzește poruncile Lui acela e un mincinos si adevarul nu e in el ! Cine Ma iubeste păzește poruncile Mele ! Dacă Mă iubiți veți păzi poruncile Mele ! Închină – te Celui ce a făcut cerul pământul marea și izvoarele apelor și numai Lui să ne rugăm căci El ne aude ne vede și avem la Tatăl un mijlocitor pe Domnul Iisus Hristos si nu pe sfinți ! Căci s-au închinat și au slujit făpturii în locul Făcătorului care este viu în veci ! Aici e răbdarea sfinților care păzesc poruncile Lui Dumnezeu și credinta lui Iisus !
    Și Iisus după obiceiul Sau intra in ziua sîmbetei in sinagogă nu duminică deci ținea ziua a șaptea sâmbătă ziua de odihnă să nu faci nici o lucrare in acea zi căci Dumnezeu asa ne învață , ca exemplu cum trebuie să ținem cont de ziua a șaptea sâmbătă ziua de odihnă .
    Dumnezeu să ne ajute la toată lumea ca să nu pierim în iad ci să avem si noi parte de iertarea Lui și de viață veșnică promisă de El . Amin ! Slavă Ție Doamne , slavă Ție !

    Răspunde
  10. Gelu Jarnea
    Gelu Jarnea says:

    Din cele mai indepartate timpuri, oamenii s-au omorat unul pe altul, motivele nici macar nu conteaza. Astazi, suntem poate ceva mai civilizati unul cu celalalt, dar nu cred ca s-a schimbat mare lucru de atunci, tot niste criminali am ramas, dupa cum dovedesc cele doua razboaie mondiale si multe alte crime la ordinea zilei cu care, din pacate, parca ne obisnuim pe zi ce trece…
    Dupa atatea sute si mii de ani, Inca n-am inteles ca, indiferent cine suntem, de unde venim si ce scopuri avem, nu exista nimic mai nepretuit decat viata noastra, a tuturor, viata pe care o tratam cu atata usurinta, iar uneori pare sa nici nu conteze. Si nu exista nimic mai nobil pentru un om decat faptul de a pretui viata lui si a celorlalti in egala masura.
    Atata timp cat vor exista razboaie si crime, vom dovedi ca, indiferent cat am evoluat pe plan stiintific, am ramas aceeasi limitati aroganti care nu stiu sa rezolve conflictele decat asa, iar conflictele nu se vor termina decat atunci cand vom sadi in suflet iubire, in loc de razbunare.

    Răspunde

Urmăritori & Pingbacks

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *