Știi ce-ți spune mintea dar, oare ce vrea corpul să-ți spună, știi?

Stai, oprește-te puțin, fă asta din când în când! Găsește un pic de timp și folosește-te de această banală întrebarea: care sunt părțile mele bune și care sunt cele mai puțin bune? Ce mă satisface și ce mă îngrijorează în ce privește corpul meu? 

Fă-ți un ”body scanner”, ca să te vezi din când în când, să vezi cum te simți în propriul corp. 

Toate cele cinci simțuri își doresc să fie satisfăcute, adică să le trăiești și să fii conștient de ele. Din păcate, trăim cu piciorul pe accelerație, într-un timp în care parcă numai mințile noastre contează, numai gândurile sunt prioritare, uitând de propriul corp. În aceste condiții, este firesc să vedem în jur tot mai multe persoane care au probleme cu greutatea. De cele mai multe ori mâncarea ne oferă o stimulare a tuturor simțurilor noastre. Și, pentru că nu mai avem deschiderea spre alte forme conștiente de evaluarea a corpului și a propriilor simțuri, mâncarea rămâne singura șansă ce rămâne unui om condus de o minte nestăpânită. Astfel, prin mâncare noi intrăm în contact cu toate cele cinci simțuri ale noastre. Însă, prin mâncare de cele mai multe ori intrăm și într-o nevroză a mâncatului, găsindu-ne plăcerea și satisfacerea simțurilor noastre doar prin mâncare. Mâncarea ne satisface foamea, dar nu este singura noastră sursa de plăcere. Dacă nu avem și alte surse diferite de plăcere și de a intra în legătură cu simțurile, cu corpul nostru, dacă lipsește această varietate, ne vom îndrepta spre mâncare. 

Dacă vei acorda o importanță mult prea mare unei minți dominante, mâncarea poate fi o formă de evadare! 

Avem o mintea insațiabilă și inepuizabilă, o minte care poate produce între 12.000 – 60.000 de gânduri într-o zi. Suntem prizonierii unei minți care ne fură toată energia și ne depărtează de corpul nostru, face acea separare care duce la lipsa coerenței dintre ce vrea corpul și ce-mi spune mintea. Aceasta este poate una dintre cele mai mari capcane ale omului de azi, incapabil să-și asculte corpul, stăpânit de propria minte căreia îi este prizonier, în fapt. 

Corpul este tot mai puțin luat în seamă, scanat, perceput și evaluat. Cele cinci simțuri le neglijăm tot mai mult, în detrimentul unei minți care nu ne duce către fericire, că nu are cum… Mintea este inepuizabilă și insațiabilă! 

Simțul văzului este cel mai intens folosit, avem permanentă nevoie de ecrane și asta se întâmplă mai ales la copii. Se creează un dezechilibrul hormonal ce se manifestă în special prin stare de stres, urmată de cele mai multe ori de alegeri care nu restabilesc nici pe departe echilibrul. Una dintre cele mai la îndemână alegeri este consumul de alimente, fără măcar să-ți fie foame. Mâncăm pentru că avem mereu câte o tentație la îndemână și ascultăm scenariile unei minți ce nu este satisfăcută și nu se epuizează niciodată. 

Suntem privați de o viață împlinită, împlinire ce vine din coerența și cadența cunoașterii și ascultării propriului corp și a propriei minți. Nu doar a minții, atenție!

Când suntem plini de entuziasm, când interacționăm cu oamenii, suntem într-o stare ludică, apropiată cu oameni în jur,  vom consuma mult mai puțină mâncare. Sau, când ne bucurăm de ceva din jur, nu ne va sta mintea la mâncare. Orice plăcere, curiozitate, stare de căutare cu entuziasm, orice lucru făcut cu pasiune va ține mintea ocupată și nu mă duce spre gândul de a căuta … ceva de mâncare! Oricare dintre cele spuse mai sus ne pune în contact cu noi și simțurile noastre.

Îți permiți tu să trăiești o viața conștientă? A trăi o viață conștientă este o disciplină de supraveghere ce poate fi o mare provocare la început. Este un proces uimitor dar, ca orice alt proces major de evoluție și creștere, are nevoie de multă stăruință și dedicare. Este provocator și greu, la început…

Din când în când am nevoie să-mi fac o scanare, să văd cum mă mai simt, să-mi permit două minute, din când în când. Este un exercițiu în care stau și mă întreb ce se întâmplă cu mine? La început nu o să primești nici un răspuns, va fi puțin dificil, poate chiar lipsit de stimulare și pare plictisitor. Mintea nu înțelege cum să facă asta. Însă, încet-încet vei descoperi tot felul de emoții, doar să fii suficient de atent și curios. În loc de facebook sau instagram, în loc să-ți  verifici telefonul, ai nevoie să te verifici pe tine. Ai nevoie să-ți pui această întrebare, de mai multe ori pe zi, să-ți iei câteva minute doar pentru tine. Poate la trezire, la culcare, peste zi, la schimbarea activităților. Am nevoie să văd de mine! Cum mă simt în propriul corp, ce se mai întâmplă cu simțurile mele?

Ce senzații, ce trăiri sunt acolo, în corpul tău? Dacă nu ești atent la tine, dacă nu știi să vezi și de corpul tău, foamea și senzația primită din mâncare rămâne singurul tău mod de a intra în contact cu propriul corp. Iar asta înseamnă o involuție, o imaturitate și o captivitate care-ți va lua din tot ce înseamnă a te bucura de viață, de tine și de ceilalți. Trăiești infantil.. 

Ai nevoie să-ți recunoști senzațiile pe care le simți în propriul corp. De multe ori confundăm foamea cu anxietatea, tristețea, supărarea, plictiseala. Asta, pentru că rămânem imaturi emoțional! Și astfel, se creează o luptă cu mine, de fiecare dată după ce mănânc mă simt mizerabil, mă simt respins, mă simt slab. Și toate acestea pentru că nu am maturitatea și exercițiul conștient de a mă scana permanent, să văd ce e cu mine, în corpul meu și abia apoi în mintea mea.

Poate cel mai îngrijorător aspect rămâne acela că, mereu mă voi judeca și mereu voi simți o nemulțumire. Iar aceasta devine o nemulțumire cronică față de tot ce mă înconjoară…

 Începe chiar de azi să te ”scanezi”, să vezi de tine întreg, așa cum ești!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *