Trăim superficial?

150741_10204251112258293_413105623497769072_nSuntem cuprinsi toti de superficialitatea acestui veac, a spus Parintele Sofian Boghiu, duhovnicul de la Manastirea Antim. Asa sa fie?!?

Am asteptari de la ceilalti sau am asteptari de la mine? Oare, cu cine, daca nu cu CHIAR cu mine am provocarea cea mare?! Da, doar de la mine am așteptări, pe mine vreau sa ma stapanesc, pe mine sa ma construiesc si stiu ca abia atunci am reusit sa trec de pragul superficial al existentei si incep a-i vedea curat si pe ceialalti; abia atunci pot sa daruiesc si sa primesc, să fac un schimb cu viața!

 

Perfectiunea nu exista, o are doar Dumnezeu, insa constiinta si ratiunea sunt aici, cu noi, in indrumarea si descoperirea noastra, tot mai aproape de perfect.

 

In fiecare zi invat…

În fiecare zi mă rog…

In fiecare zi ma bucur…

In fiecare zi marturisesc recunostinta mea catre viata…

In fiecare zi invat sa traiesc si – mai presus –

In fiecare zi invat sa daruiesc!

Ce frumoase sunt vorbele lui Friedrich Schiller: „Lumea nu-ti poate darui ceea ce nu primeste de la tine.”

 

La prima vedere superficialitatea pare intemeiata pe o lipsa de seriozitate si de profunzime, precum si pe acea usurinta cu care omul se raporteaza la lume, la viata, la aproapele sau la Iubire. Insa, aparte de acestea, superficialitatea este o adevarata boala a sufletului, o stare de neimplinire si de neadaptare. Dam importanta lucrurilor neinsemnate, ne pierdem printre nimicuri… Profunzimea presupune stare, rabdare, apropiere, deschidere…

 

Superficialitatea este una dintre bolile sufletesti cele mai raspandite ale societații contemporane. Din pacate, ea se transmite pe cale vizuala: cand omul nu stie nimic despre lume, despre Iubire si despre sine, el cauta sa fie ca ceilalti, chiar daca nici ei nu stiu nimic. Teodor Danalache

 

Trasatura de caracter de care fugim toti, nimeni nu isi doreste sa fie sau sa traiasca astfel, nimeni nu se vrea sa fie superficial. Si totusi, in asa graba, cu atatea de rezolvat nu-ti mai ramane timp decat ”de-o ciorba” – in graba – si, cam atat! Tot mai multi dintre noi ajungem sa ne raportam astfel, indiferent de locul in care ne aflam: acasa, in familie, la serviciu sau in propria stare de constiinta.

Mai avem insa si bucuria oamenilor profunzi, empatici, ce-si simt emotiile liber si emana viata si energie, ce se daruiesc cu bucurie clipei, vietii și celor din jur. De astfel de oameni sa ne inconjuram, cu astfel de oameni sa ne insotim, asa sa ne dorim a fi si a trai. Iar, pentru ca sa poti sa-i vezi pe acestia trebuie macar sa-ti doresti sa fii si tu astfel. Doar asa, in oglinda, doar asa functioneaza lumea aceasta…

 

Toate nazuintele presupun sa ne trezim, sa ne vedem si sa fim dispusi sa luptam pentru tot ce are sens, pentru tot ce are un rost, sa luptam pentru viata noastra autentica si constienta.

 

Să ne luăm din viata aceasta mai mult ”de-o ciorba”, sa iesim din randurile superficiale si blazate ale vietii. ”Incearca macar sa-ti doresti să-L semeni pe El, pe Dumnezeu!”

 

Articol scris si publicat pe timisorenii.ro

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *