GASTRIMARGHIA – plăcerea pântecului

Lăcomia pântecului – GASTRIMARGIA

•  CĂUTAREA PLĂCERII de a mânca sau ”plăcerea de a mânca”…
• Căutarea spre mâncăruri fine, gustoase…
• Căutarea de a mânca mult, dorința de a mânca neîncetata…
• Căutarea unei plăceri de natură trupească…

Gastrimargia nu se naște din necesitățile firești ale trupului, fiind și o patimă a sufletului, adâncimea ei vine mai departe de trup. Păcatul nu stă în hrană, ci în felul în care o primești. Nu în ”a mânca” stă patima, ci în starea sufletească a omului. Acesastă dependență își are rădăcina  în atitudine omului față de hrană și  abaterea de la scopul firesc. A le folosi în alt scop este o perversiune, ele au un scop bine definit.

Mâncărurile sunt pentru hrană și tămăduire, nu au plăcerea ca scop sau căutarea ca sens. Omul, respectând scopul firesc al alimentele și hranei, întreține starea bună de sănătateși vitalitate. Bucatele sunt făcute spre gustare, cu mulțumire!

Mâncare și căutarea plăcerii continue în mâncare tulbură mintea și întinează sufletul. Vin gânduri pătimașe și dezlănțuite. Mintea devine împrăștiată și nestăpânită, aduce închipuiri necurate. Stomacul plin și sătul face din inimă un loc al închipuirilor și gândurilor tulburi.

Pofta de mâncăruri și băutură. Săturarea-l face pe om rob al nevoilor pătimașe.

Nevoia trupului să ne fie măsura și nu plăcerea, ori căutarea ei…