Despre ce este Postul Mare pentru tine?

Despre ce este perioada de post pe care o începem acum?

– Despre curățirea gândului, a inimii și a trupului…

– Postul este despre smerenie, rugăciune, răbdare, iertare…

– ”Postul este  în primul rând despre relația pe care o am eu cu întreaga Creație.”

– ”Postul este dezlegarea de gândurile rele.” Sfântul Macarie

E vreme pentru noi începuturi… Pare cumva că e cea mai potrivită vreme acum, și pentru cei ce nu postesc, să vadă de ei. Supravegherea minții și pulsul emoțiilor de după comportamentul afișat, parcă ar avea nevoie un pic să fie revizuit, cercetat, controlat. Un fel de verificarea tehnică periodică, dacă vrei!

Postul este despre mâncare, gânduri, comunicare; este despre cum plăcerea hedonică apune, iar răbdarea răsare în mintea și atitudinea noastră. Las deoparte cele ce-mi plac și nu le mai caut. Așa cum ar fi exemplul mâncării. Cum ar fi ca în post să mănânc precum un om sărac?

“Viața noastră, trecutul și viitorul sunt întru Dumnezeu. Ce va să fie. Nu vă îndoiți că Domnul vede fiecare lacrimă și rugăciune a voastră, vede și intenția, și pe baza acestora se chivernisește calea. Omul este mare după cât poate îndură și după câte chinuri poate suporta și după câți oameni poate purta în inima sa.” Părintele David

Să ne antrenăm un pic voința și controlul, să ne curățăm un pic trupul și mintea. Pentru că, până la urmă toate pleacă și răsar din mintea noastră, iar mintea este cea mai grea de stăpânit. Poate că de asta, în post, rugăciunea și comunicarea cu Dumnezeu sunt căi prin care dobândim o nouă stare a minților noastre.

Încep Postul Mare cu bucurie că sunt și că trăiesc astăzi, precum un nou început. Iar bucuria vine de la un cuvânt auzit de curând de la un Părinte ce vorbea despre ”cultura ființării”, de care n-am avut habar până acum.

Avem noi experiența faptului că cea mai mare bogăție pe care o avem este faptul de a ființa?

De ce suntem condiționați sau avem această convingere a condiționării plinătății, a fericirii noastre ca fiind venite din spațiul exterior, din afara ființei noastre?

Singura comoară pe care o avem cu adevărat și care nici nu ne poate fi luată de către nimeni niciodată suntem noi înșine.

Suntem chipul lui Dumnezeu și acesta este cel mai mare dar pe care poate să-l aibă cineva.

Acesta este cel mai mare dar pe care pot să-l am și eu și tu.

Să te descoperi pe tine ca și chip al lui Dumnezeu este cel mai mare miracol, iar când descoperi asta îți dai seama că ești binecuvântat și că acesta este cel mai prețios dar pe care puteai să-l primești vreodată. Nu mai simți nicio altă dorință arzătoare nu mai ai nicio altă nevoie..

Cine ne învață pe noi de mici să conștientizăm, să primim, să căutăm acest dar al chipului lui Dumnezeu în noi?

Cine mă învață să descopăr că ființarea mea este cel mai mare dar pe care-l pot avea, să fiu chipul lui Dumnezeu în această lume? 

Miracolul că ființez, că Dumnezeu s-a gândit să-mi dăruiască această viață în veșnicie este cea mai mare bucurie. 

A fi și a știi că ești chip după chipul lui Dumnezeu, că mergi spre veșnicie este cea mai mare realizare din viața fiecărui om.

A te  descoperi pe tine ca și chip a lui Dumnezeu, iar odată cu aceasta nu mai ai nevoie de absolut nimic altceva.

Acesta este darul cel mai mare, darul suprem și face parte dintr-o cultură a ființării, pe care să ne-o însușim de aici înainte.

Așa să fie!

Post cu folos Duhovnicesc!