Alegerea cuvintelor și forma de comunicare

Starea de toleranță, compasiune, înțelegere către ce vedem sau auzim în jur, alături de autenticitatea stărilor și raportarea către exterior, acestea dau naștere la cuvinte și la o comunicare de valoare, ce zidesc. Atitidinea demnă și autentică, fără dorința de a părea altfel decât suntem, toate acestea făuresc un om frumos, cu un destin ales.

Alegerea cuvintelor și forma de comunicare depind de mai mulți factori, este evident să fie astfel:

• educația primită are o puternică amprentă în cunoașterea sau nu a acestor valori personale;
• cultura dobândită de fiecare în parte, prin dorința de cercetare și de cunoaștere, prin puterea de asimilare a informațiilor, vin să suplimenteze informația primită în educație din primii ani de viață, vin să corecteze și să îmbunătățească bagajul de cunoaștere și progress personal;
• puterea de gestionare a emoțiilor și educarea spre acțiune, în defavoarea reacțiunii este o frumoasă lecție, de trebuință fiecăruia în mare măsură;
• gradul de conștientizare și de atenție, focusul și starea de prezență din viețile noastre, iată un prag înalt, de atins dacă ne dorim o înălțare în evoluție și progress uman, spiritual și de adaptare, în aceași măsură;
• și, mai apoi, un grad de maturitate sau chiar un drob de înțelepciune, am putea spune cu îngăduință,  a celor ce le cuprind pe toate cele spune mai sus, toate acestea pot face diferența între noi.

Raportarea și comunicarea cu cei din jur, prin CUVINTELE alese…

Putem să stabilim 3 feluri de interacțiuni importante și modul corect de folosire al cuvintelor, precum și efectul lor asupra celor din jurul nostru.

1. Dacă ne gândim la raportul părinte-copil și la felul în care proiectăm și trasăm viitorul copiilor noștri, prin cuvintele cu care ne adresăm lor, nu exagerăm deloc. Imaginați-vă câtă încredere și ce statornicie au cuvintele asupra lor, cuvintele pe care noi le rostim, ele formând universul și stâlpii realității celor mici. Atunci când copilul suferă un eșec sau nu izbândește ceva, una este să-i adresăm cuvinte ca…

”nu deznădăjdui, caută să te pregătești mai bine, să dezvolți abilitățile ce te pot ajuta să izbândești. Chiar dacă acum nu ai reușit, eu sunt bucuros pentru munca și aspirația ta, te încurajez și am mare încredere în progresul pe care-l vei face prin muncă și perseverență, în viitor. Tot ce-și propui să faci, prin muncă și credință vei dobândi, iar eu, mereu îți voi fi alături, ca sprijin, încredere și dragoste ce-ți port. EU AM ÎNCREDERE ÎN TINE!”

Și, alta este să-i spunem:

”nu ești în stare de nimic, nu reușești nimic pentru că nu ești bun de nimic. Nu știu ce o să te faci în viață?! Vai de capul tău!”

Două atitudini diferite, poate puțin duse în extremă, spre a vedea diferența și a înțelege clar că, prin cuvinte, noi aducem mari șanse de împlinire și realizare în viețile copiilor noștri.

Nimic nu se compară cu puterea și gândul mamei către pruncul său. Astfel, mamelor, mereu să fiți atente la cum alegeți gândul și cuvântul către propriul copil, indiferent de situația pe care o trăiți. Iubirea este întotdeauna atotcuprinzătoare!

2. Raportarea șefului la subalternii săi, de este făcută cu răutate, cu lipsă de respect, prin aroganță și superioritate, poate aduce mari turbulențe în sufletele, fiziologia și performanța celor din subordine. Stresul din câmpul muncii, stresul fața de șef poate îmbolnăvi nu numai pe cei sensibili de fire. De exemplu, pot apărea atacuri de panică, depresie, lipsa încrederii personale, variații de tensiune, tulburări cardiace, ulcere, gastrită, tulburări ale florei intestinale ce aduc disfuncții tubului digestiv. În timp, toate acestea pot măcina starea de sănătate și perfomanțele individuale vor fi în scădere. Nu acceptați astfel de oameni în jur, fie ei chiar și superiori în câmpul profesional. Ei sunt doar șefi și niciodată lideri adevărați! Aveți curajul să opriți cele și cei ce vă fac rău, din a face parte din viața voastră. În situațiile acestea este trebuință de schimbare, din dorința de a putea fi sănătos, în a munci cu tihnă și a avea bucuria rezultatelor și a oamenilor bine încredințați și manifestați alături.

3. Raportul dintre soți, acolo unde de multe ori se instalează o stare competitivă, este extreme de nociv. Un mediu toxic de relaționare apare în situația în care cuvintele cu vibrație joasă (adică criticile, nemulțumirile, ocara sau înjurăturile) își fac loc în cuibul unei familii. Se creează un mediu distrugător, iar instalarea stării de nefericire, nemulțumire, atrage așa cum este și firesc de înțeles, apariția bolilor și suferințelor fizice. Iubirea fața de aproapele este marea provocare, mereu să ne amintim de aceastea, iar felul în care ne purtăm cu soțul sau soția noastră, se spune că este felul cel mai apropiat în care ne purtăm sau raportăm la Dumnezeu. Ce spuneți, câtă greutate, nu-i așa? Da, mare atenție la cel/cea de lângă noi, este venit să ne fie chiar unul dintre cei mai buni profesori, iar respectul și felul în care ne arătăm dragostea poate fi o binecuvântare, sau nu…

4. Poziția omului ce are o „reacție”, ca și atitudine, care nu acționează în urma unui gând, ci reacționează la el, este specifică omului ce vrea cu orice preț să-l convingă pe cel de lânga, de înțelegerea lui, ori de vreo convingere personală, pur si simplu! Omul ce simte nevoia de validare, în permanență, omul mândru, cu o personalitate și un ego profund.

Ori de cate ori te simți hotărât să dai explicații și să convingi pe cineva despre ceva, o realitate – în percepție proprie -, de fiecare dată, în fapt, nu faci altceva decât să aperi aceasta convingere, să vrei să o impui, sau să te impui cu ea în realitatea celuilalt. Un egoism profund și o poziție egocentrică ne poate duce în astfel de sitauții, este evident! Nevoia noastră de recunoaștere, ce altceva?! Ceva de care tu ești deja convins – prin întreaga simțire-, nu simți nevoia în a face efortul spre a sublinia, convinge, ori transmite mai departe. Emani acele convingeri, le trăiești și nu mai este trebuință de altceva. De ești întrebat, mereu cu bucurie, naturalețe și firesc dai toate informațiile! De nu, în nici un caz nu îți dorești să impui ceva, poate și fără să fii întrebat! Doar să trasezi niște proiecții personale în viziunea celuilalt, într-o realitate diferită de a ta, este o pierdere de stare si mereu de energie, iar de aici pot naște și conflicte.

Pentru a fi fericiţi trebuie să ne acceptăm felul de a fi, nu să încercăm a-l ascundem de ceilalți și, chiar și de noi. Trebuie să devenim versiuni mai bune ale persoanei care suntem deja, nu ale cuiva care nu putem fi niciodată. Iar, a ne raporta la alții sau după alții, aceasta aduce de cele mai multe ori suferință. Suntem unici, evenimentele vieții noastre se derulează nu întâmplător. Existența noastră este desăvârșita tocmai prin unicitatea și firescul personal, asumat conștient, zi de zi, de fiecare dintre noi…

Alegeți-vă cu atenție cuvintele și mereu să vă gândiți că acestea izvorăsc din gânduri, iar… ”pentru a ne face ordine în viața, mai întâi avem trebuință să ne facem ordine în minte.”

Și, mai mult decât atât, mereu să vă amintiți, felul în care vorbiți celor din jur, atitudinea voastră vorbește despre felul  de a fi, despre calitatea umană dobândită și perfecționată mereu, în timp.

Testul lui Socrate

”Ce vrei tu să-mi spui este adevărat? Este de bine? Îmi este de folos?

Dacă răspunsul este nu la una dintre aceste întrebări, atunci aș prefera să nu-mi spui. E mai bine așa!”