Alimentația omului modern

De la grâne la „fast-food”….

Progresele știinţei și tehnicii din ultimele decenii se văd pretutindeni. Modul de viaţă al generaţiei actuale se deosebește foarte mult de cel al generaţiilor anterioare, iar lucrul acesta poate fi văzut chiar și numai comparând felul în care se hrăneau bunicii sau părinţii noștri, cu alimentaţia noastră. Hrana pe care o consumăm astăzi este prelucrată, rafinată, concentrată, îndulcită, sărată și procesată chimic în fel și chip, pentru a produce senzaţii gustative, fiind bogate în calorii, dar sărace în substanţe nutritive. Vitele de astăzi pot fi văzute tot mai rar pe pășuni; în schimb, din ce în ce mai multe sunt strânse în ferme zootehnice și îngrășate forţat cu antibiotice și stimulenţi de creștere, în condiţii de inactivitate aproape completă. Rezultatul? Vite mai mari, care dau o carne mai suculentă, cu un conţinut de grăsime aproape dublu faţă de cel al vitelor ce se hrănesc singure pe pășune. Iar preţul pe care-l plătim pentru aceste „progrese” este enorm: ”deși mâncăm ca să trăim, ceea ce mâncăm ne poate ucide!”

Vreţi să spuneţi că alimentaţia poate fi cauză de îmbolnăvire?

Statisticile sunt destul de convingătoare. În urmă cu o sută de ani, cca 10-15% dintre americani mureau ca urmare a bolii coronariene și a accidentelor vasculare cerebrale. Astăzi, cifra s-a ridicat la aproape 40%. Tot atunci, mai puţin de 6% mureau din cauza cancerului, în vreme ce astăzi cifra este de 25%.  Bolile cardiovasculare au început să facă ravagii în S.U.A. abia după cel de-al doilea război mondial, când oamenii și-au putut permite să adopte o alimentaţie bogată în produse de origine animală și când industria alimentară a început să producă alimente nenaturale, prelucrate, îndesate cu calorii, dar golite de nutrienţi. Oare nu sunt aceste date simple coincidenţe? O asemenea posibilitate este foarte puţin credibilă.

Aceasta este o problemă specifică Occidentului și ţărilor cu obiceiuri alimentare de tip occidental. Locuitorii Chinei, Japoniei și Asiei de Sud-Est, care nu-și pot permite să consume alimente de acest fel, suferă foarte rar de atac de cord. La fel, majoritatea locuitorilor din Africa și America Centrală și de Sud nu prea au a se teme de diabet și boli cardiovasculare. În schimb, în America de Nord, Australia, Noua Zeelandă și în multe ţări europene (printre care și România), unde alimentaţia este bogată în grăsime, bolile cardiace și diabetul ating proporţii epidemice.

Perspectivă asupra sănătăţii

Cum s-au produs aceste schimbări în modul de alimentaţie? Până relativ recent, alimentaţia omului obișnuit era formată în
principal din alimente obţinute din grădina proprie sau din ogoarele din apropiere, suplimentată cu câteva produse cumpărate de la magazinul universal și cu carne de la animalele de pe lângă casă și de la vitele ce colindau pășunile. Bunicii noștri nu erau așteptaţi la piaţă de miile de produse alimentare frumos ambalate și intens popularizate, care pentru noi au devenit ceva obișnuit, iar restaurantele „fast-food” nu le făceau cu ochiul de la aproape fiecare colţ de stradă, ca astăzi. „Coloana  vertebrală” a alimentaţiei lor o formau cerealele – grâul, orzul, ovăzul, secara etc. Pe masa fiecărei familii se găseau alimente proaspăt gătite, servite cu felii groase de pâine de casă. Cerealele fierte, pastele făinoase, orezul, porumbul, precum și fasolea, cartofii, zarzavaturile și fructele aveau mare trecere. Aceste alimente hrănitoare, bogate în fibre, furnizau până la 53% din aportul caloric zilnic.

Însă timpurile și gusturile s-au schimbat dramatic. Cerealele integrale au fost înlocuite cu fulgi preîndulciţi. Pentru mulţi, masa de prânz este formată dintr-o salată dreasă din abundenţă cu grăsime, un hamburger și o băutură răcoritoare. În ceea ce privește cina, aceasta este deseori formată din produse reci, frumos ambalate în pachete din material plastic. Între mese, se servesc fără nici o opreliște băuturi răcoritoare, cartofi pai, gogoși, brânzoaice etc. În aceste condiţii, alimentele hrănitoare, bogate în fibre, reprezintă astăzi numai 22% din totalul caloriilor unei zile, în vreme ce consumul de grăsime aproape s-a dublat, iar cel de zahăr a crescut cu 240%. Este înspăimântător!

Ce s-ar putea face?

Speranţele cele mai mari sunt legate de educaţie. Atunci când oamenii înţeleg că, prin prelucrare chimică și rafinare alimentele pierd mare parte din valoarea nutritivă și din fibre, adăugându-se în schimb o serie de aditivi chimici și crescând densitatea calorică, majoritatea sunt dispuși să-și schimbe modul de alimentaţie. Oamenii încep, de asemenea, să înţeleagă că produsele lactate și carnea trebuie folosite cât mai rar. Deși acestea conţin substanţe nutritive, majoritatea sunt prea bogate în grăsimi, colesterol și calorii și complet lipsite de fibre alimentare. Atunci când preocupările noastre legate de alimentaţie se vor deplasa din zona produselor de origine animală și a alimentelor rafinate, prelucrate chimic, către creșterea consumului de glucide complexe, conţinute în produse alimentare de origine vegetală, bogate în fibre, vom suferi de mai puţine boli și ne vom bucura de o sănătate mai bună. De fapt, acest lucru are deja loc în unele ţări: din 1970, de pildă, în S.U.A. a început să scadă consumul de carne, lapte integral și ouă, lucru ce a dus la scăderea numărului de infarcte miocardice și de accidente vasculare cerebrale. Așadar, dovezile știinţifice există. Practic, astăzi nu mai sunt motive de îndoială.

Este limpede că drumul spre o sănătate mai bună și o viaţă mai lungă nu trece prin modernele restaurante „fast-food” sau pe lângă atrăgătoarele „snack-baruri” sau bufeturi cu gustări rapide. Acest drum cotește către alimente consumate așa  cum provin ele, din grădinile și ogoarele pe care sunt cultivate, către fructe proaspete, zarzavaturi și legume care mai de care mai aromate și mai gustoase și către boabe aurii de grâu.

Aileen Ludington
Hans Diehl
Lifestyle Medicine Institute
Loma Linda, California