ALIMENTAȚIA VIITORULUI – care sunt trendurile în nutriție?

Nutriția, în prezent,  este una dintre cele mai bine vândute trenduri din lume, dezbaterile dinspre și despre nutriție pot fi comparate cu ”ocolul infinitului mic pornind de la nimic.”  Cine nu știe astăzi câte ceva legat de mâncare? Fie că răsunsul vine din sfera perfecținării personale, fie din orizontul nestăpânit al gustului, oricare dintre părți ne îndreptățește a spune că fericirea noastră trece prin stomac! 2/3 din secreția de serotonină a corpului este produsă în peretele acestuia, iată și explicația fiziologică, ca să fie totul cât mai limpede.

Claritatea fenomenului nutrițional al zilelor noastre are o tendință tot mai cronicizată de scăpare ”în derivă”, proporția celor prezentate și neapărat explicate printr-o cercetare științifică – dacă se poate să fe chiar la Harvard, ar fi excelentl! -, se îndepărtează tot mai mult de vreo simplificare a  căutărilor noastre.

Procesul bio-chimic prin care corpul extrage și sintetizează elementele de funcționare, la nivel celular – țesut – organ – sistem  – întreg, are tot mai multe obstacole de înțelegere sau poate chiar capătă o subdimensionare, tocmai din lipsa de cunoștințe minime despre fiziologia corpului. În plus, mai e ceva deasupra materiei, o influență la nivel subtil despre care nici nu îndrăznim a face prea multe supoziții. E ceva ce nu prea poate fi cercatat științific, cu toate că fizica cuantică reușește tot mai mult să ne apropie de gândul că fiecare încercare de explicare științifică are o convergență cu ceva integrativ, superior și despre care ne este încă greu a vorbi. Poate nivelul de conștiință viitor va face accesibilă și această încă neînțeleasă experineță conștientă a subtilităților, în general.

De ce se vinde bine nutriția?

Toată lumea mânăncă, are nevoie de hrană. Iată, am găsit punctul comun și ”basic” de la care putem trasa o infinitate de variante de deplasare. Și, ne-am obișnuit ca în toate chestiunile legate de sănătate să presupunem că știința ar avea ultimul cuvânt. Din punct de vedere al hranei, alegerii ei, eu am toată convingerea că putem afla mult mai multe dacă ne întoarcem puțin privirea în istorie, tradiție și cultura locului în care suntem născuți. Poate că această privire în urmă înseamnă o cuprindere și înțelegere mult peste cercetările secvențiale-științifice după care ne ghidăm în acest moment. Ne-am deprins a afla totul rațional, ne-am pierdut intuiția și odată cu aceasta și simplitatea alegerilor. Ne complicăm nefiresc de mult realitatea, oare de ce?

Știința dovedește multe chestiuni legate de mâncare – nutrienți – boală – sănătate, face o treabă grozavă. Probabil că nu peste mult timp se va rezolva problema alimentației, creându-se pastilele ce reprezintă masa perfecta, dar până atunci, ne putem întreba ”ce-i de făcut acum”? Nu putem lăsa știința să ne ghideze orbește ce punem în farfuriile noastre, parcă mai e nevoie și de altceva. Suntem mândri, în vărful piramidei trofice, singurii de pe pământ care au nevoie de consiliere pentru a decide ce să mânăncă. Stăm bine, merci, oare?!

Omul în căutările sale…

Poziția geografică și cultura zonelor aferente sunt primele de la care pornim alegerile culinare. Eu, aici în România, nu am nici o șansă să mă trezesc dimineața, să dau fuga la cocotierul de pe plajă și să-mi sparg o nucă de cocos, mai apoi să savurez în briza matinală ”savoarea” începutului de zi. Nu am cocotier și nici plajă! Nu este rău să visăm asta, chiar să o facem în vacanțele exotice, dar să nu lăsăm să ne scape belșugul din grădina apropiată sau să lăsăm frustrarea că ne lipsește plaja, în nici o dimineață… Din păcate, iată-ne atât de curioși de ce-i ”peste gard”, de am transformat gastronomia locală într-o căutare permanente a depărtării, căutăm noi gusturi, pierdem din ritm și firesc. Iar marele păcat al culturii culinare actuale este chiar îndepărtarea de firescul natural al mâncării locului.

De ce cădem în capcană? 

Gusturile complicate, combinațiile ”dependente” – sare, zahăr și grăsimi! -, mâncarea cu potențatori ai gustului, iată ce ne zăpăcește ”creierul de cap!”  Fast-food, mâncare chinezească,  mâncarea congelată, oare de ce alegem asta? Da, avem un păcat, noi toți și o cădere: am căzut în capcana gustului mâncării occidentale! Habar nu avem ce bine ne-ar fi a înțelege pasul simplu, ce-l avem de făcut: întoarcerea la tradiția, cultura și simplitatea locală.

Tradiția culinară face o altă diferență, oamenii locurilor, adaptați la mediu și resurse, creează acele combinații optime gustului și nevoi de integrare și adaptare favorabilă la mediu de viață. Ne putem gândi cum mămăliga din mei, care face parte din tradiția poporului român, a fost de nădejde celor de la munte, aceasta fiind considerată mâncarea care dădea vigoarea și aspectul masiv al tăranului român. Nu știu de putem spune același lucru și de tocăturile din carne din diferite rețete – mici, sarmale, hamburgeri – , ar reprezenta aceeași hrană de susținere nutrițională specifică locului, oare? Este o diferență între hrană de zi cu zi și cea a ospețelor, numai că azi lucrurile nu doar s-au amestecat, dar chiar primează ospățul zilnic culinar. Mâncăm ce ne place, doar dacă gustul este la înălțime, iar chimizarea actuală ne-a denaturat percepția gustului natural, firesc. ”Zahăr, sare și grăsimi”, iată combinația nebună după care sistemul nostru hormonal este supraexcitat și numai la gândul combinației! Am denaturat naturalul, chimizarea și organoleptizarea primează în creierul și sistemul actual de alegeri.

Cine are de câștigat din ”era nutriționismului?”

Atât de multe industrii caută profit, trebuie să recunoaștem că ”nutriționismul” este foarte atractiv în zilele noastre, când avem mii de produse în hypermarket, cum să nu fie vorba despre ”era nutriționismului?” Gândiți-vă câți sunt implicați în povestea aceasta? Consumatori, producători, dieteticieni, consilieri nutriționali, jurnaliști în domeniu, toți devenind ”must have” al societății actuale. Industria de creștere intensivă a animalelor, industria chimică cu zeci de mii de substanțe folosite în alimentație, industria farmaceutică sau a suplimentelor nutriționale..despre ce vorbim? Capcana timpului poate fi chiar aici…

Ce face diferența, în nutriția actuală?

Dragii mei, întrucât suntem ademeniți de această capcană a timpului, atenția fiecăruia dintre noi este eminentă. Propria cercetare a simțurilor, viziunea realității, înțelegerea conștientă a ce reprezintă mâncare, toate acestea dunt preocupări ale omului prezent în timp. Câți dintre noi sutem preocupați de dezvoltarea personală, de întrebările existențiale al vieții? Unii spun că 2% din populație, alții, că putem fi 6%. Incredibil, cât de puțini suntem!!! Dacă așa stau lucrurile aici, ne putem întreba câți dintre noi au o cultură educațională a nutriției, o cunoaștere a sensului și importanței ei. Aș vrea să cred că-i depășim pe cei menționați mai sus. Și cred cu tărie asta! Cred că avem o generație tânără extrem de smart, care – pe lângă tehnologizarea ingenioasă a timpului – crește și copii cu o intuiție și o viziune clară asupra celor simple și firești.

”Nutriția va fi medicina viitorului”, sunt multe voci care spun asta, vorbe pe care e greu să le cuprindem, fără a avea o cercetare și o dorință de cunoaștere în domeniu. Nutriția poate face diferența dintre noi, oameni sănătoși despre care se spune că au în timpul actual șansa de a trăi 120 de ani. Pe partea cealaltă, oameni ignoranți, prinși în capacana chimizării și organoleptizării, la care boala se instalează și denatrează sistemul funcțional.

”Un pumn de pastile pe zi”…

Companii ce activează pe piața actuală cu diferite produse anti-aging și suplimente nutriționale, au programe de cercetare prin care doresc crearea pastilelor care să înlocuiească total hrana omului din viitor. Sună ciudat, însă dacă ne gândim la cercetările din genetică, la celulele stem sau la felul în care se aduce viață în laboratoare, parcă ne vine a spune că orice este posibil. O singură întrebare putem a ne pu o ne? Oare, aceasta să fie ”evoluție?!?”

Culturile și fermele naturale…

Sunt și voci care spun că reîntoarcerea la cultivarea terenurilor, fermele bio și apropierea de natură ar fi șansa noastră la evoluție. Greu de crezut, parcă mai greu decât pumnul cu pastile! Gândindu-ne la ritmul de construcție și dezvoltare numai a orașului nostru, este destul de greu să dăm credit unei asemenea turnuri. Poate doar un procent mic dintre noi înțeleg și doresc conexiunea cu simplitatea și frumusețea naturii, însă, toți ceilalți care locuiesc în metropole, ce vor face ei?

Frigidere ce se alimentează singure?!?

Sună ciudat, nu-i așa? Deloc departe de realitate! La ultima expoziție de inventică din Singapore, anul acesta a fost prezentat sistemului viitorului în ce privește mâncarea omului. Frigidere dotate cu softuri prin care fac comandă de acele produse setate de proprietar. Zilnic sau la un interval stabilit, sosește marfa chiar la scara blocului. De aici, prin sisteme precise sunt distribuite direct în frigiderele noastre. Omul este astfel absolvit de orice treabă a mersului la cumpărături. Setezi comanda, frigiderul face cumpărăturile, iar aprovizionarea este un proces tehnologizat, din care noi beneficiem doar prin..simpla deschidere a ușii de la frigider! Uau!!! Se vorbește de amprentele cu ADN, prin care sisteme super-smart știu exact de ce are nevoie corpul în acel moment – macroelemente și microelemente -, furnizându-ți pe loc pastilele sau combinațiile nutriționale necesare. Vă mărturisesc că această idee ”îmi face și mie cu ochiul”, ce tare e să dai corpului exact cele de trebuință, da! Rămâne însă o întrebare, cu care vă las și pe voi în gând….

Hrana are valoarea nutrițională, de acord. Dar, mai are și o informație energetică, de viață, explicată și prin prezența enzimelor din alimentele naturale, vii, crude. Dacă așa va arăta hrana viitorului, oare de unde vom lua noi această energie de viață? Cum ne păstrăm legătura enzimatică și energetică cu mediul înconjurător? Toate acestea știm că se relizează prin consumul de hrană vie, aceasta ne menține conectați într-un sistem: Soare – Pâmânt – Plante – Om – Viață…

Oare, ce schimbări vor mai veni și încotro se îndreaptă evoluția noastră? Iar, ce se întâmplă, o fi însemnând chiar evoluție, sau e doar o adaptare la mediu, sterilă de orice conținut subtil informațional sau creștere spirituală?

Articol scris și apărut în Revista Altfel

Sursă fotografie: AICI