Am început și am eșuat de multe ori

Am început și am eșuat. Am început din nou, a fost la fel. Apoi, cred ca a devenit un obicei, să încerc fără să am parcă nici o șansă. Am ”fail-uit” de multe ori, dar încă încerc, pentru că nu e niciodată prea târziu. Însă, parcă nu aș vrea să creadă oamenii în mine, ca să nu dezamăgesc mai apoi.

Îmi este teama cumva să nu dau greș și să fiu judecată. Sunt un pic anxioasă în privința asta, pentru că am avut o grămadă de momente în care am slăbit, iar apoi m-am îngrășat din nou și oamenii au fost dezamăgiți, alții au râs… 

Acum, mă gândesc că e ciudat să mă simt așa, credeam că nu prea îmi mai pasă de ce zic ceilalți. Sau, așa mă ascundeam defapt de ei și de mine, în același timp…“Este un mic miracol felul atât de puternic și de profund în care influențele și mediul ne modelează atât productivitatea, cât și impactul pe care-l avem.

Poți alege, la un moment dat, să te înconjori mai mult de oameni care-ți aduc voioșie și te stimulează în direcția aceasta, îți dau încredere. Viața și propriile obiective devin mult prea valoroase, realizeând asta, pur și simplu nu mai poți să-ți petreci viața alături de oameni care nu te înțeleg profund, cu adevărat. Ai libertatea să alegi pe cei care te stimulează să devii un om mai bun și îți aduc bucurie.”

Încă am teama asta mare de eșec. Și nu știu de ce, pentru că merge foarte bine (am slăbit 3 kg de când sunt pe noSugar și mă simt fizic bine). Cred că e low esteem, mintea mea încă îmi spune că nu pot sa fac asta și că nu pot să duc la bun sfârșit nici de data aceasta. Am stat prea mult ani în starea asta și acum mă lupt sa o depășesc. 

Indiferent unde ești pe calea vieții, amintește-ți un lucru esențial: nu lăsa durerea unui trecut imperfect să constituie o piedică în fața unui nou obiectiv ce-ți poate aduce o schimbare mult râvnită și un viitor fantastic. Ai visat de atâtea ori, e timpul să pășești spre el, indiferent de ce a fost în trecut.

O să continui sa postez, să mă expun. Poate după 30 de zile o sa fiu altfel și emoțional. Și m-am hotărât să fie mai mult de 30 de zile fără zahăr, cât mai mult (toată viața chiar). Pentru că am văzut că pot și că nu mă pedepsesc dacă nu mănânc zahar. Îmi pot lua glucidele din alimente sănătoase și pot trăi și așa. Și pot trăi chiar mai bine!

Temerile vor exista permanent, amintește-ți însă să ai un control conștient asupra lor. Lasă-le sa le vezi, fii conștient de ele, în același timp întărind încrederea pe care o ai în tine. Să ai mereu în taler, balansând frica de eșec cu încrederea pe care o făurești tocmai din această conștiința. Să te vezi, amintindu-ți căci temerile sunt “marii mincinoși”, iar îndoielile “adevărate hoții” ale propriului potențial.

Nivelul următor, execelnța, începe acolo unde se termină zona de confort, ar fi bine să-ți amintești asta. Dacă e greu, înseamnă că e ce trebuie, e de bine. Toate victoriile, de la simple mici intenții, până la cuceriri de teritorii, toate au în spate un parcurs provocator, dificil. Depășirea unor limite, necesită un prag doborât cu efort, într-un fel sau altul. Este exact așa cum e să fie, greul prevestește o priveliște nouă, pe atât de măreață, pe cât de dificil e drumul!

Mulțumesc pentru inspirație, fată dragă!

Eu te văd, așa cum te-am văzut și prima dată când ai venit la mine, cu încredere că nimic nu e întâmplător!

Am credință…

4 raspunsuri
  1. Ana Dragoescu
    Ana Dragoescu says:

    Va multumesc din suflet ca existați si prin puterea divină dată de Dumnezeu , Ati reusit sa faceti schimbări mari in viața fiicei mele Gianina !! Prin reușitele lu Gianina parcă încep si eu sa ies din starea aia de neputință și încep să zăresc o luminiță la capătul tunelului metaforic vorbind. Va multumesc inca odata. Domnul sa va binecuvinteze !

    Răspunde
    • Lavinia Bratu
      Lavinia Bratu says:

      Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate!

      Vă îmbrățișez și sunt recunoscătoare pentru încrederea cu care ați venit către mine, de când ne-am văzut…

      Răspunde
  2. Vilma
    Vilma says:

    Parca am scris eu. Am inceput, am esuat. Am inceput, am reusit.Am inceput, nu am mai continuat…… Dar stiu ca intr-o zi voi reusi, stiu asta. Inca mai este ceva care nu ma lasa sa ma dau jos dimineata din pat. E ceva acolo care nu ma lasa sa cobor, paca stie ca urmeaza sa nu mai fie atat de puternic. Pentru ca fiecare alergare pe care o reusesc imi aduce o tona de energie. Dar energia asta nu e atat de puternica dimineata, sa ma faca sa ma ridic,fara sa mai dau snooze la ceas, fara sa ma intorc in pat dupa 5 minute de plimbat prin casa. Dar stiu ca atunci cand voi reusi sa alerg 20 zile lucratoare consecutive, voi avea prima mea victorie. Si o voi impartasi!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns la Ana Dragoescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *