Dacă ești asumat, știi cine ești și cât poți, ai o poveste personală integrată și acceptată, atunci ai și resursele la care apelezi când ești obosit, copleșit și epuizat. Este un moment excelent pentru rugăciune, meditație, pentru fixarea de noi intenții. Este un moment excelent să treci la fapte, acțiuni noi, setarea de obiceiuri noi. Cu alte cuvinte, în nici un caz …

…o criză nu este un moment în care lași garda jos. Tocmai în astfel de momente creativitatea este maxim provocată a fi pusă în acțiune. 

Avem mereu nevoie să ne inspirăm cu bine unii pe ceilalți. Curajul meu de a fi exact așa cum sunt în fața ta, îți dă curaj și ție să faci, să fii la fel. Iar lumea din ziua de azi are nevoie de curaj, de iubire și compasiune. Noi toți avem nevoie de asta. Compasiunea ne deschide către ceilalți, durerea celuilalt îmi arată propria durere, îmi arată și arată și celuilalt că suntem egali. A compătimi pe cineva nu înseamnă a te poziționa într-un vindecător, ci a-ți arata propria durere și a suferi alături de celălalt. Devine reală compasiunea, doar atunci când avem descoperit propriul nostru întuneric, atunci recunoaștem propriul nostru întuneric și omenescul din noi.

”Conectarea este energia care există între oameni atunci când aceștia doresc să fie văzuți, auziți, și prețuiți; atunci când dăruiesc și primesc fără judecăți critice .. și atunci când obțin susținere și tărie dintr-o relație.” (Brene Brown, ”Curajul de a fi vulnerabil” – p. 25)

Este uimitoare influența emoțiilor provenite din conectare, în dezvoltarea creierului nostru, gândindu-ne atât în evoluția primilor trei ani, cât și ulterior. Se pare că rețeta de viață bună este capacitarea de a te conecta cu adevărat cu ceilalți.

”Chiar și cele mai banale întâlniri acționează ca regulatori ai creierului, stimulându-ne emoțiile, unele dezirabile, altele nu. Cu cât suntem mai puternic conectați cu cineva din punct de vedere emoțional, cu atât mai mare este forța reciprocă ce naște din relațiile noastre. ” Daniel Goleman

Dacă vrei să renunți la autenticitate  și nu ai curajul să te lași văzut, toate acestea pentru a fi în siguranță – crezi tu! -, riști ca în timp să dobândești următoarele simptome: anxietate, depresie, tulburări alimentare, dependențe, vinovăție, furie, resentimente și o durere inexplicabilă. 

Folosește-ți darul, împarte talanții dăruiți, doar așa aduci bunăstarea fizică și emoțională. Toți avem darul nostru, da! Fă o activitate semnificativă pentru tine și pentru ce din jurul tău, doar așa poți descoperi ce este pentru tine valoros, ce ai tu valoros a dărui celorlalți. Dacă simți o deconctare, un gol interior și un sentiment de frustrare, amintește-ți că ai nevoie să faci ceva semnificativ d eaici înainte. Manifestarea darurilor este esențială într-o viață satisfăcătoare.

”Nu te întreba ce are nevoie lumea. Întreabă-te ce te face să te simți viu și dă curs lucrului respectiv. Lumea are nevoie de oameni care se simt vii.” Howard Thurman