A dori altuia ce-şi doreşte el însuşi din spectrul celor mai înalte stări ale conştiinţei, ale sufletului, este întotdeauna trăit atât de tulburător de frumos pentru că dorinţa de bine, de iubire, de fericire pentru altul, devine fericire trăită în noi înşine.

 De ce nu suntem totuşi prea fericiţi, de ce ne ameninţă depresia, neliniştea, teama, îndoiala şi suferinţa?

Poate pentru că nu conştientizăm la ce nivel de frumuseţe ne poate ridica simpla dorinţă de fericire pentru ceilalţi şi pentru că nu ştim în ce grotă, în ce întuneric şi-n ce Iad interior ne poate arunca ranchiuna, resentimentul, îngrijorarea, frica sau răzbunarea. Pentru că ne dorim binele nostru, crezând că răul altora îl poate înălţa pe cer, ca pe un zmeu de hârtie, ne pierdem prin hăţişul dureros al confuziei, autoprivându-ne de trăirea celor mai înalte stări ale conştiinţei. Dorind răul altor oameni, creăm stări de rău în propriul suflet şi în propria conştiinţă.

Acţionăm greşit pentru că gândim greşit şi o facem, adesea, în legătură cu oamenii pe care-i iubim mai mult. În loc să ne gândim la binele copiilor noştri, la fericirea fiinţei pe care o iubim, în loc să medităm, trimiţând către toate fiinţele intenţia sinceră ca ele să-şi găsească împlinirea, abundenţa sau bucuria, noi ne gândim la ele cu teamă, cu respingere, cu ură, le criticăm acţiunile sau alegerile şi considerăm că ele trebuie să fie fericite doar împreună cu noi.

Energia pe care o răspândim în mediul nostru de viaţă devine greoaie şi toxică din pricina gândurilor şi a sentimentelor toxice, toate născute dintr-o simplă eroare de gândire. Nici măcar nu suntem conştienţi cât de nefericiţi devenim, câtă furie şi nelinişte acumulăm, cât de mult răspândim acesleaşi trăiri în jurul nostru şi cât de mult ne afectează acestea.

Propriul mod de a gândi şi a simţi ne ridică sau ne coboară, ne tulbură sau ne clarifică; noi alegem întotdeauna chiar aici, înlăuntrul nostru, prin gânduri şi prin sentimente, dacă facem din lumea aceasta una mai bună, dacă trăim în abundenţa şi în frumuseţea firească a existenţei sau, dacă alunecăm în perspectivele şi viziunile cele mai sumbre ale realităţii.

Ne înconjoară, din nefericire, informaţia negativă. Ne captează atenţia drama, disperarea şi neliniştea, dar simplul fapt că există oameni care trăiesc frumos în aceeaşi lume –  nu mă refer neapărat la cei bogaţi, celebri sau la cei realizaţi, cât la modul frumos de a trăi al unora dintre cei mai simpli oameni – este o dovadă vie a  faptului că şi noi putem. Aceşti oameni simplii au o abundenţă de lumină în sufletele lor. Acei oameni simplii, care nu se împiedică în pierderile inerente existenţei şi-n eşecurile ei, ştiu să ierte uşor, să treacă senini peste obstacole, să-şi binecuvânteze duşmanii, să depăşească răul fără resentimente, să se roage seara pentru lumea întreagă, să le dorească celorlalţi numai şi numai bine.

Dorinţa de bine pentru alţii este un remediu cu acţiune rapidă, imediată pentru tristeţe, suferinţă, furie, neîncredere şi orice altă trăire negativă umană. Dorinţa de fericire pentru alţii şterge norii care acoperă mintea şi sufletul, inspiră şi transmite în jurul celui ce gândeşte altruist bucuria de a sta în preajma sa.

 Cateva randuri scrise de Wayne W. Dyer ~ „Puterea intentiei”