Mama și rolul ei în viața ta

Foto: tablou realizat de Ciolacu Marian

Citeam de curând un îndemn tare hotărât, apropo de dezvoltarea personală și de pierdicile pe care le putem întâmpina, în acest parcurs. Este bine știut că orice schimbare dorită se face conștinet, odată cu alte multe influențe din exterior, cum ar fi  de exemplu, oamenii ce susțin, înțeleg și ne încurajează în demersul personal început. Aici întâmpinăm o serie de situații delicate, mulți dintre cei apropiați nu vor înțelege sau nu ne vor mai fi aproape în perioada schimbării, mulți poate nici după…

Se schimbă sensul vieții, cursul, valorile și, de cele mai multe ori, se schimbă și oamenii! Știți vorba aceea veche: ”Un om intră în viețile noastre pentru un minut, un ceas, an an sau zece, ori pentru toată viața!”

Ce m-a făcut să mă opresc din ce lecturam, a fost ”răceala” cu care autorul vorbea despre detașarea față de cei apropiați, detașarea față de propria familie. Ei, aici m-am oprit… Dacă schimbările pe care le dorești  în viața ta, le faci neținând cont de cei din jur, poate pentru că forța ta lăuntrică îți spune că faci ce este bine pentru tine, asta nu înseamnă să te depărtezi de întreaga ”scenă cu personaje” a vieții tale, inclusiv de familie. Nu putem compara vecinul de casă sau colegul de birou cu propria mama, asta niciodată! Energia și gândul mamei, puterea ei, este bine să le avem mereu în gând și pas…

„Rugăciunea mamei te gasește și în adâncul mării!” Konstantin V. Zorin

Neglijarea trecutului, a propriilor rădăcini și mai ales a mamei, naște în om o psihologie fără direcție, rătăcită în adevăratele orientări sufletești și nu numai. Parcă ți-ai lua ”receptorul ”cu care vorbești în această viață și e bruiată mereu ”linia telefonică”…

Să te depărtezi de toți cei ce-ți sunt potrivnici, da, este un pas firesc în schimbarea pe care o faci. Nu mai rezonezi, nu te mai înțelegi cu ceilalți, ai preocupări diferite și … îți vezi de drum! Însă, legătura cu mama este  importanță. Poți pleca și ”poți să-i întoci spatele” ca și vecinului, pornești pe calea dezvoltării și asccensiunii tale personale, lăsând în urmă tot, doar că, viața te va trage de mânecă, într-o bună zi. Vei fi întrebat, cum de ai putut să nu o vezi, să nu o suni, să nu te duci să o îmbrățișezi din când în când, iar atunci ar fi bine să ai un răspuns…

Nu mama este cea care suferă în astfel de situații, poate că ea este întristată și la nivel emoțional este afectată, cum e firesc. Sentimentele ei însă vor fi mereu în picioare, mereu o mama simte, emite și transmite iubire necondiționată propriului copil, chiar dacă nu se vede din comportament, ori nu o poți tu vedea, ori simți. Cel care este afectat, ești chiar tu!

Mama este cea care te aduce în lume, iar recunoștința și iubirea față de ea reprezintă una dintre condițiile fireși, nespuse, pur și simplu firești, de viață. Niciodată nu vom putea fi împliniți, sănătoși emoțional și nu vom căpăta dintre virtuțile umane, atâta timp cât nu vom avea o legătură profundă de iubire, recunoaștere și bucurie față de propria mama.

Odată ce schimbi modul în care-ți privești mama, o accepți și o iubești așa cum este ea, vei simți cum ești eliberat, cum poți să zbori în viața ta! Așa cum ea te acceptă necondiționat atunci când vii pe lume, așa și tu ar fi bine să o accepți pe ea, eliberându-te de orice formă de judecată asupra ei.

Orice vei dori să faci în viața aceasta vei reuși! Chiar ”munții de vei vrea șă-i muți din loc, vei reuși!” Însă, amintește-ți mereu să ai în vedere relația cu mama.

Când ne naștem, se spune că primim un înger păzitor, un suflet ce veghează asupra stării și vieții noastre. Acest înger păzitor este chiar MAMA!

Amintește-ți zilnic, măcar și pentru câteva secunde, să-ți înalți privirea către cer, să-i spui un gând, zâmbind, să-i ceri iertare sau să-i mulțumești… Și, ori de câte ori îți vine-n gând, să-i spui cât o iubești!

Nici o dezvoltare personală nu se compară cu performanța sufletească la care urcăm cu aceste simple și firești gânduri!

 Mama, te iubesc!