Pledoarie pentru sănătate

Apăsat de suferinţă și ameninţat necontenit de perspectiva morţii, omul a căutat și caută încă ceva care să-i dea siguranţă și pace, sănătate și viaţă: o poţiune, un elixir, o pilulă, un drog sau un crez… O dată cu trecerea timpului, reţetele s-au înmulţit și au devenit tot mai savante. Însă necazurile și bolile s-au înmulţit și ele…

Devine tot mai limpede faptul că pentru problemele atât de complexe pe care suferinţa umană le ridică, nu se pot oferi soluţii simpliste, ieftine, unilaterale. Se simte nevoia unei abordări atotcuprinzătoare, cauzale, care să aibă în centru formarea și însușirea unui mod de viaţă sanogen, din care să nu lipsească igiena sufletească și spirituală. Acesta este un adevăr greu de digerat de majoritatea contemporanilor noștri.

Oamenii depășesc măsura în tot ceea ce fac: mănâncă prea mult, beau prea mult, fumează prea mult, cheltuiesc prea mult, petrec prea mult…

Cumpătarea a devenit un concept la fel de popular ca „sănătatea totală”. Trăim într-o societate a urgenţei, dominată de o mentalitate a rezolvărilor rapide, și de aceea ne vine greu să acceptăm că o sănătate de bună calitate nu ne poate fi pusă la dispoziţie pe moment (imediat) sau la cerere. Și, orice ciudăţenie care-și croiește drum prin mijloacele de informare în masă, găsește destui „clienţi” care s-o asimileze.

Uneori se pun intrebarile: „Dar, consumarea unei jumătăţi de kg de germeni de lucernă în fiecare zi întărește inima?”, sau: „Câteva capsule de alge de mare sunt suficiente pentru a avea un somn de bună calitate?”. Nu se poate vorbi aici de un echilibru, de cumpatare, iar pledoaria actuala pentru o dietă alcătuită pe baza principiilor bunului-simţ și a echilibrului, aceasta fiind singura dietă de care organismul are cu adevărat nevoie, se pierde printre întrebarile generale, cum sunt cele anterior prezentate.

Organismul uman este capabil să tolereze timp îndelungat excese de un fel sau altul, chiar și 3 kg de morcovi pe zi, de exemplu. Însă adevărul fundamental este că echilibrul, cumpătarea nu numai în ceea ce mâncăm, ci în întregul nostru stil de viaţă, este cheia care ne deschide calea către sănătatea și fericirea de durată.

Progresele știinţei și tehnicii din ultimele decenii se văd pretutindeni. Modul de viaţă al generaţiei actuale se deosebește foarte mult de cel al generaţiilor anterioare, și lucrul acesta poate fi văzut chiar și numai comparând felul în care se hrăneau bunicii sau părinţii noștri cu alimentaţia noastră. Hrana pe care o consumăm astăzi este prelucrată, rafinată, concentrată, îndulcită, sărată și procesată chimic în fel și chip, pentru a produce senzaţii gustative bogate în calorii, dar sărace în substanţe nutritive. Vitele de astăzi pot fi văzute tot mai rar pe pășuni; în schimb, din ce în ce mai multe sunt strânse în ferme zootehnice și îngrășate forţat cu antibiotice și stimulenţi ai creșterii, în condiţii de inactivitate aproape completă. Rezultatul? Vite mai mari, care dau o carne mai suculentă, cu un conţinut de grăsime aproape dublu faţă de cel al vitelor ce se hrănesc singure pe pășune. Iar preţul pe care-l plătim pentru aceste „progrese” este enorm: deși mâncăm ca să trăim, ceea ce mâncăm ne ucide…

Vreţi să spuneţi că alimentaţia poate fi o cauză de îmbolnăvire? Da, ”hrana să vă fie medicament”, a spus-o Hipocrate, părintele medicinei, acum mii de ani. Iar acum putem afirma, fără discuție că hrana poate fi mediul ce oferă prilej de apariție și dezvoltare a diferitelor boli, din păcate!

Până relativ recent, alimentaţia omului obișnuit era formată în principal din alimente obţinute din grădina proprie sau din ogoarele din apropiere, suplimentată cu câteva produse cumpărate de la magazinul universal și cu carne de la animalele de pe lângă casă și de la vitele ce colindau pășunile. Bunicii noștri nu erau așteptaţi la piaţă de miile de produse alimentare frumos ambalate și intens popularizate, care pentru noi au devenit ceva obișnuit, iar restaurantele „fast-food” nu le făceau cu ochiul de la aproape fiecare colţ de stradă, ca astăzi. „Coloana vertebrală” a alimentaţiei lor o formau cerealele – grâul, orzul, ovăzul, secara etc. Pe masa fiecărei familii se găseau alimente proaspăt gătite, servite cu felii groase de pâine de casă. Cerealele fierte, pastele făinoase, orezul, porumbul, precum și fasolea, cartofii, zarzavaturile și fructele aveau mare trecere. Aceste alimente hrănitoare, bogate în fibre, furnizau până la 53% din aportul caloric zilnic. Însă timpurile și gusturile s-au schimbat dramatic. Cerealele integrale au fost înlocuite cu fulgi preîndulciţi. Pentru mulţi, masa de prânz este formată dintr-o salată dreasă din abundenţă cu grăsime, un hamburger și o băutură răcoritoare. În ceea ce privește cina, aceasta este deseori formată din produse reci, frumos ambalate în pachete din material plastic. Între mese, se servesc fără nici o opreliște băuturi răcoritoare, cartofi pai, gogoși, brânzoaice etc. În aceste condiţii, alimentele hrănitoare, bogate în fibre, reprezintă astăzi numai 22% din totalul caloriilor unei zile, în vreme ce consumul de grăsime aproape s-a dublat, iar cel de zahăr a crescut cu 240%. Este înspăimântător!

Ce s-ar putea face?

Speranţele cele mai mari sunt legate de educaţie. Atunci când oamenii înţeleg că, prin prelucrare chimică și rafinare alimentele pierd mare parte din valoarea nutritivă și din fibre, adăugându-se în schimb o serie de aditivi chimici și crescându-le densitatea calorică, majoritatea sunt dispuși să-și schimbe modul de alimentaţie. Oamenii încep, de asemenea, să înţeleagă că produsele lactate și carnea trebuie folosite cât mai rar. Deși acestea conţin substanţe nutritive, majoritatea sunt prea bogate în grăsimi, colesterol și calorii și complet lipsite de fibre alimentare.

Atunci când preocupările noastre legate de alimentaţie se vor deplasa din zona produselor de origine animală și a alimentelor rafinate, prelucrate chimic, către creșterea consumului de hidrocarbonate (glucide) complexe, conţinute în produse alimentare de origine vegetală, bogate în fibre, vom suferi de mai puţine boli și ne vom bucura de o sănătate mai bună. De fapt, acest lucru are deja loc în unele ţări: din 1970, de pildă, în S.U.A. a început să scadă consumul de carne, lapte integral și ouă, lucru ce a dus la scăderea numărului de infarcte miocardice și de accidente vasculare cerebrale.

Așadar, dovezile știinţifice există…

Practic, astăzi nu mai sunt motive de îndoială. Este limpede că drumul spre o sănătate mai bună și o viaţă mai lungă nu trece prin modernele restaurante „fastfood” sau pe lângă atrăgătoarele „snack-baruri” sau bufeturi cu gustări rapide. Acest drum cotește către alimente consumate așa cum provin ele din grădinile și  goarele pe care sunt cultivate, către fructe proaspete, zarzavaturi și legume care mai de care mai aromate și mai gustoase și către boabe aurii de grâu.

Ca oameni ai secolului XXI și ca cetăţeni ai unei ţări bogate în resurse alimentare, ne mândrim că suntem una dintre generaţiile cel mai bine hrănite din întreaga istorie. Pentru acest privilegiu plătim însă un preţ mult prea ridicat, sub forma atâtor boli inutile, a invalidităţii și a morţii premature.

Unde greșim?

Noi, românii, mâncăm prea mult aproape din orice: prea mult zahăr, prea multă grăsime și prea multă sare. Consumăm prea multe calorii. Pe deasupra, mai mâncăm și de prea multe ori pe zi. Acest „belșug” ajută la punerea temeliei pentru apariţia bolilor arterelor coronare (care hrănesc inima), a accidentelor vasculare cerebrale, hipertensiunii, artritei, diabetului cu debut la maturitate, a obezităţii și a câtorva tipuri de cancer. Aceste boli sunt răspunzătoare de trei sferturi din totalul deceselor. Iar apariţia lor, așa cum am spus deja, este legată de stilul de viaţă, mai precis de modul în care ne hrănim.

Extras din cartea lui Aileen Ludington, Hans Diehl – Lifestyle Medicine Institute, Loma Linda, California – Tablete de stil de viata.

Cumpatarea este aliatul sanatatii, intelegerea adevarurilor din jurul nostru inseamna intelegerea firii si raspunderea personala asupra propriei stari de sanatate ne indreapta spre acea intelegere si simplitate firesca a frumusetii vietii. Fara cumpatare si fara disciplina personala ramanem dominati de instincte, ramanem in urma in fata progresului general si al evolutiei umane.