Felul în care vorbim, vorbește despre felul în care trăim!

Felul în care vorbim vorbește despre felul în care trăim și putem să stabilim aici patru moduri de interacțiune importante și modul corect de folosire al cuvintelor, precum și efectul lor asupra celor din jurul nostru.

1. Dacă ne gândim la raportul părinte-copil și la felul în care proiectăm și trasăm viitorul copiilor noștri prin cuvintele cu care ne adresăm lor, nu exagerăm deloc. Imaginați-vă câtă încredere și ce statornicie au cuvintele asupra lor, cuvintele pe care noi le rostim, ele formând universal și stâlpii realității celor mici. Atunci când copilul suferă un eșec sau nu izbândește ceva, una este să-i adresăm cuvinte ca…

”nu deznădăjdui, caută să te pregătești mai bine, să dezvolți abilitățile ce te pot ajuta să izbândești. Chiar dacă acum nu ai reușit, eu sunt bucuros pentru munca și aspirația ta, te încurajez și am mare încredere în progresul pe care-l vei face prin muncă și perseverență, în viitor. Tot ce-și propui să faci, prin muncă și credință vei dobândi, iar eu, mereu îți voi fi alături, ca sprijin, încredere și dragoste ce-ți port. EU AM ÎNCREDERE ÎN TINE!”

și alta este să spunem:

”nu ești în stare de nimic, nu reușești nimic pentru că nu ești bun de nimic. Nu știu ce o să te faci în viață?! Vai de capul tău!”

Două atitudini diferite, poate puțin duse în extremă spre a vedea și înțelege clar diferența și a înțelege că, prin cuvinte, noi aducem mari șanse de împlinire și realizare în viețile copiilor noștri.

Se spune despre mama că rugăciunea ei este auzită de Dumnezeu, iar cuvintele de ocară aduse copiilor, pot fi adevărate blesteme asupra lor. Nimic nu se compară cu puterea și gândul mamei către pruncul său, astfel, mamelor, mereu să fiți atente la cum alegeți gândul și cuvântul către propriul copil, indiferent de situația pe care o trăiți. Iubirea este întotdeauna atotcuprinzătoare!

2. Raportarea șefului la subalternii săi, de este făcută cu răutate, cu lipsă de respect, prin aroganță și superioritate, poate aduce mari turbulențe în sufletele, fiziologia și performanța celor din subordine. Stresul din câmpul muncii, stresul fața de șef poate îmbolnăvi nu numai pe cei sensibili de fire. De exemplu, pot apărea atacuri de panică, depresie, lipsa încrederii personale, variații de tensiune, tulburări cardiace, cardio-vasculare, ulcere, gastrită, tulburări ale florei intestinale ce aduc disfuncții tubului digestiv. În timp, toate acestea pot măcina starea de sănătate și perfomanțele individuale vor fi în scădere. Nu acceptați astfel de oameni în jur, fie ei chiar și superiori în câmpul profesional. Aveți curajul să opriți cele și cei ce vă fac rău, în a face parte din viața voastră. În situațiile acestea este trebuință de schimbare, în dorința de a putea fi sănătos, în a munci cu tihnă și a avea bucuria rezultatelor și a oamenilor bine încredințați și manifestați alături.

3. Raportul dintre soți, acolo unde de multe ori se instalează o stare competitivă este extreme de nociv. Un mediu toxic de relaționare apare în situația în care cuvintele cu vibrație joasă (adică criticile, nemulțumirile, ocara sau înjurăturile) își fac loc în cuibul unei familii. Se creează un mediu distrugător, iar instalarea stării de nefericire, nemulțumire atrage așa cum este și firesc de înțeles, apariția bolilor și suferințelor fizice. Iubirea fața de aproapele este marea provocare, mereu să ne amintim de aceastea, iar felul în care ne purtăm cu soțul sau soția noastră, se spune că este felul cel mai apropiat în care ne purtăm sau raportăm la Dumnezeu. Ce spuneți, câtă greutate, nu-i așa? Da, mare atenție la cel/cea de lângă noi, este venit să ne fie chiar unul dintre cei mai buni profesori ai vieții, iar respectul și felul în care ne arătăm dragostea poate fi o binecuvântare, sau nu…

4. Poziția omului ce are o „reacție”, ca și atitudine, care nu acționează în urma unui gând, ci reacționează la el, este specifică omului ce vrea cu orice preț să-l convingă pe cel de lânga, de înțelegerea lui, ori de vreo convingere personală, pur si simplu! Omul ce simte nevoia de validare, în permanență, omul mândru, cu o personalitate și un ego profund.

Ori de cate ori te simți hotărât să dai explicații și să convingi pe cineva despre ceva, o realitate – în percepție proprie-, de fiecare dată, în fapt, nu faci altceva decât să aperi aceasta convingere, să vrei să o impui, sau să te impui cu ea în realitatea celuilalt. Un egoism profund și o poziție egocentrică ne poate duce în astfel de sitauții, este evident! Nevoia noastră de recunoaștere, ce altceva?! Ceva de care tu ești deja convins – prin întreaga simțire-, nu simti nevoia în a face efortul spre a sublinia, convinge, ori transmite mai departe. Emani acele convingeri, le trăiești și nu mai este trebuință de altceva. De ești întrebat, mereu cu bucurie, naturalețe și firesc dai toate informațiile! De nu, în nici un caz nu îți dorești să impui ceva, poate și fără să fii întrebat! Doar să trasezi niște proiecții personale în viziunea celuilalt, într-o realitate diferită de a ta, este o pierdere de stare si mereu de energie, iar de aici pot naște și conflicte.

Pentru a fi fericiţi trebuie să ne acceptăm felul de a fi, nu să încercăm să-l ascundem de ceilalți și, chiar și de noi. Trebuie să devenim versiuni perfecţioniste ale persoanei care suntem deja, nu ale cuiva care nu putem fi niciodată, iar a ne raporta la alții sau dupa alții, aceasta aduce de cele mai multe ori suferință. Suntem unici, evenimentele vieții noastre se derulează nu întâmplător, iar existența noastră este desăvârșita tocmai prin unicitatea și firescul personal, asumat conștient, zi de zi, de fiecare dintre noi…

Alegeți-vă cu atenție cuvintele și mereu să vă gândiți că acestea izvorăsc din gânduri, iar… ”pentru a ne face ordine în viața, mai întâi avem trebuință să ne facem ordine în minte.”

Și, mai mult decât atât, mereu să vă amintiți că, felul în care vorbiți celor din jurul, atitudinea voastră, vorbește despre felul vostru de a fi, despre calitatea umană dobândită și perfecționată mereu, în timp.

Rămânem aproape cu bine, bucurie și sănătate! Doamne ajută!

Fotografie Horea Preja