”Nu poţi vorbi despre abundenţă, fără să vorbeşti şi despre recunoştinţă. Recunoştinţa porneşte din sentimentul valorii intrinseci şi sprijină trăirea experienţei abundenţei. Pe de altă parte, lipsa ei şi resentimentul îşi trag obârşia din sentimentul lipsei de valoare intrinsecă. Fiecare dintre ele este precum cerc închis.

Ca să pătrunzi în cercul stării de graţie, e nevoie să aduci iubirea în viața ta, permanent…

Ca să intri în cercul fricii, e nevoie să refuzi iubirea, ţie însuţi sau altcuiva.

Atunci când stai în interiorul unuia dintre cercuri, realitatea celuilalt cerc devine contestabilă. Din acest motiv, ai adesea sentimentul că există în experienţa ta două lumi ce se exclud reciproc.

Cei recunoscători nu-şi pot imagina că pot fi nedreptăţiţi.

Cei ranchiunoşi nu-şi pot imagina că pot fi iubiţi de noi, de Dumnezeu.

In care dintre aceste lumi vrei să locuieşti?

Alegerea îţi aparţine…

In orice moment trebuie să decizi: a face pe victima sau a-ţi aminti că nu poţi fi nedreptăţit. În primul caz vei fi ofensat de darul primit şi îl vei vedea ca pe o pedeapsă; în al doilea caz vei accepta ceea ce vine spre tine, ştiind că îţi aduce o binecuvântare pe care încă nu o poţi vedea.

Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nici o fiinţă care alege astfel nu se poate simţi nenorocită. Căci opţiunea de a aprecia duce la fericire, întocmai cum opţiunea de a nu aprecia duce la nefericire şi disperare.

Felul cum alegi să reacţionezi faţă de viaţă dă contur propriei tale percepţii permanente. Dacă trăieşti în disperare, asta se întâmplă deoarece alegi să nu apreciezi ‘darurile ce ţi-au fost oferite.

Fiecare persoană ce păşeşte pe pământ culege rezultatele gândurilor pe care Ie-a semănat. Iar dacă vrea să schimbe natura recoltei din anul viitor, ea trebuie să schimbe gândurile pe care le are acum.

Gândeşte doar un singur gând de recunoştinţă şi vei vedea cât este de adevărată această simplă afirmaţie. Data viitoare când eşti pe cale să nu apreciezi un dar ce ţi se oferă, opreşte-te un moment şi deschide-ţi inima ca să primeşti acel dar cu recunoştinţă.

Observă mai apoi cum se transformă atât modul în care trăieşti experienţa darului, cât şi relaţia cu cel care-l oferă. Data viitoare când eşti pornit să judeci sau să condamni, opreşte-te o clipă şi lasă să pătrundă în inima ta. Binecuvântează acolo unde ai condamna. Nu judeca şi fii bucuros că n-ai judecat. Simte uşurarea care te cuprinde când îl eliberezi pe celălalt de percepţiile tale înguste. Când am spus să întorci şi celălalt obraz, te-am învăţat să-i demonstrezi semenului tău că nu-ţi poate face un rău. Dacă nu-ţi poate face un râu, nu poate fi vinovat de atacul asupra ta. Şi dacă nu este vinovat, nu trebuie să se autopedepsească.

Când întorci şi obrazul celălalt, nu-ţi inviţi semenul să te lovească din nou. Îi demonstrezi refuzul tău de a încuviinţa atacul, fiindcă ştii că, în acel moment eşti demn de a fi preţuit şi iubit. Şi, cunoscându-ţi valoarea intrinsecă, tu nu poţi să nu o vezi pe a lui. Abuzurile şi greşelile din această lume vor lua sfârşit. Atunci când vei refuza să fii victimă sau torţionar. Atunci vei păşi afară din cercul fricii şi tot ceea ce vei face şi vei spune va fi plin de har.

S-ar părea că există două lumi, dar cu adevărat există numai una.

Frica este doar absenţa iubirii. Lipsa este doar absenţa abundenţei.

Resentimentul este doar absenţa recunoştinţei.

Vă invit să intraţi în acest dans, fără să vă luaţi prea în serios. Nici unul dintre voi nu e un dansator profesionist. Dar fiecare dintre voi este capabil să înveţe paşii. Dacă se întâmplă să calci pe cineva pe picior, un simplu „îmi pare rău” va fi de-ajuns.m  Cu toţii învăţaţi în acelaşi timp şi e de aşteptat să faceţi greşeli.”

Paul Ferrini