Sănătatea minții un obiectiv major 2

Majoritatea literaturii neurologice arată că sensibilitatea la gluten poate fi în primul rând – și uneori exclusiv – o boală neurologică. Nu trebuie să aveți boală celiacă pentru ca acest lucru să fie cazul, deoarece este valabil și pentru sensibilitatea la gluten (atunci când sistemul imunitar produce anticorpi față de gluten). ”Deci, boala celiacă se poate prezenta și cu simptome neurologice. Cercetările arată că două treimi dintre persoanele care produc anticorpi împotriva glutenului își manifestă simptomele neurologic. Este posibil ca aceste persoane să nu aibă deloc plângeri gastro-intestinale. Atunci când boala celiacă sau sensibilitatea la gluten cauzează simptome cerebrale, o dietă strictă fără gluten poate provoca o inversare profundă a simptomelor. De asemenea, poate fi necesar să eliminați lactatele din dietă deoarece reacționează încrucișat cu glutenul, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar greșește lactatele cu glutenul.” – https://drknews.com/gluten-brain-issue-trigger-brain-autoimmunity/ 

Impactul glutenului asupra creierului este atât de bine stabilit încât unii cercetători se referă la sensibilitatea la gluten precum la o boală neurologică. Exista o gamă  largă de mecanisme asociate cu neurotoxicitatea glutenului, toate relevate de studii științifice.

1. Glutenul acționează asupra creierului ca un drog prin prezența peptidelor opioide farmacologic active din grâu, inclusiv patru exorfine și gliadorphina. O acțiune nocivă este capacitatea glutenului de a limita fluxul sanguin la cortexul frontal. ”Creierul tău poate reacționa la opioidele din gluten.” 

”Oamenii pot reacționa de asemenea la opioidele din gluten, care este diferit de reacția la gliadină, glutenină sau WGA. Un răspuns imun la opioide are loc în sistemul nervos și poate fi măsurat prin anticorpi la gluteomorfină și prodinorfină. Gluteomorfina este o peptidă opioidă formată în timpul digestiei glutenului. Prodinorfinul este un opioid care este blocul de bază al endorfinelor. Dacă o persoană are anticorpi crescuți la acești compuși, glutenul poate provoca o reacție neurologică. Cea mai dificilă problemă legată de sensibilitatea la opioide, este faptul că, atunci când eliminați glutenul poate determina simptome severe, inclusiv depresie, modificări ale dispoziției sau activitate intestinală anormală. Este o reacție similară ca și cum ai retrage medicamente opioide, cum ar fi heroina.” https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/6111631/

”Peptidele cu activitate opioidă se găsesc  hidrolizate de pepsina glutenului din grâu și alfa-cazeinei. Activitatea opioidă a acestor peptide a fost demonstrată prin utilizarea următoarelor bioteste: 

1. inhibarea reversibilă a naloxonei a adenilat ciclazei în omogenatele celulelor hibride ale neuroblastomului X-gliom; 
2. inhibarea reversibilă a naloxonei a contracțiilor stimulate electric ale vaselor deferente ale șoarecelui; 
3. deplasarea [3H] dihidromorfinei și [3H-Tyr, dAla2] met-enkefalin amidei din membranele creierului șobolanului. Substanțele care stimulează adenilat ciclaza și cresc contracțiile vaselor deferente ale șoarecilor, dar nu se leagă de receptorii opiacei, sunt, de asemenea, izolate de hidrolizați de gluten. Se sugerează că peptidele derivate din unele proteine alimentare pot avea o importanță fiziologică.”  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/372181/

2. Sensibilitatea la gluten poate declanșa procesul de autoimunitate. O mulțime de studii indică acum la indivizii sensibili la gluten ca fiind afectata în mod negativ axa intestin-creier. Astfel crește permeabilitatea intestinală și în cele din urmă face ca sistemul imunitar să identifice greșit țesuturile neurologice ca fiind „străine”, determinând sistemul imunitar al gazdei să atace propriul sistem nervos.

3. „Spinul invizibil” este numită proteina din grâu cunoscută și sub numele de aglutinina. S-a demonstrat că trece de bariera hemato-encefalică și poate interfera cu funcțiile neurologice în mai multe moduri.

4. Cum reactivitatea încrucișată a glutenului poate afecta creierul? 

”Reactivitatea încrucișată, cunoscută și sub numele de mimică moleculară, este una dintre cele mai înfricoșătoare modalități prin care glutenul afectează creierul. Acest lucru se întâmplă atunci când sistemul imunitar ”greșește”, atacă țesutul cerebral  și distruge țesutul. Face acest lucru deoarece atât glutenul, cât și țesutul cerebral au proteine formate din secvențe identice de aminoacizi. Partea creierului numită cerebel este extrem de sensibilă la gluten. Atunci când oamenii au anticorpi împotriva glutenului, acești anticorpi se pot lega și de țesutul cerebelos, semnalând sistemul imunitar să atace, să distrugă și să îndepărteze țesutul. Aceasta se numește ataxie cerebelară și poate duce la un echilibru slab, anxietate crescută, sensibilitate la sunet și lumină, fiind ușor copleșită și la alte simptome.” – https://drknews.com/gluten-brain-issue-trigger-brain-autoimmunity/