Secretele longevitatii impartasite de oameni care au depasit 100 de ani

Jeanne Louise Calment (1875-1997) din Arles, Franța este considerată persoana cea mai longevivă din lume, conform actului de naștere autentic. A trăit 122 de ani și 164 de zile. La 85 de ani s-a apucat de scrimă și a continuat să meargă pe bicicletă până la 100 de ani. Însă nu se considera nici sportivă, nici fanatică în ceea ce privește propria-i sănătate. A locuit singură în casa ei până cu câteva luni înainte de cea de-a 110-a aniversare, când a decis să se mute la azil, după ce a provocat un mic incendiu în bucătărie, din cauza vederii slăbite. A fumat de la 21 de ani și până la 117, dar nu mai mult de 3 țigări pe zi, spunea ea. Întrebată cărui fapt îi atribuie ea longevitatea ei extraordinară, Louise a răspuns că nu știe sigur, dar că folosește zilnic ulei de măsline în salate și mâncăruri, ca și în loc de orice altă cremă de față sau de corp, bea vin de Porto și mănâncă aproape un kilogram de ciocolată pe săptămână. Fumat, băut și mâncat ciocolată? Cine ar fi crezut?

Americanca Sarah Knauss (1880-1999) a intrat în Cartea recordurilor în 1998, ca cea mai în vârstă persoană din lume în momentul acela. Conform informațiilor de pe Wikipedia, fiica sa, care avea 96 de ani atunci când mama ei a murit, și care a trăit și ea până la 101 ani, a explicat la un moment dat longevitatea mamei sale prin faptul că era o persoană calmă, pe care nimic n-o scotea din sărite. A lucrat ca agent de asigurări până s-a căsătorit, după care a fost casnică tot restul vieții. I-a plăcut să facă prăjituri, să coasă și să brodeze. A povestit că și-a creat singură rochia de nuntă și multe din toaletele care i-au adus faima de femeie elegantă. Când a împlinit 115 ani, Sarah fost întrebată într-un interviu dacă se bucură de viață și la această vârstă. Ea a răspuns simplu: „Mă bucur că sunt sănătoasă și că pot să fac treabă”.

Christian Mortensen s-a născut în anul 1882 în Danemarca, iar la 21 de ani a emigrat în America. La data morții sale, în 1998, era cel mai în vârstă bărbat din istorie, record depășit abia în 2012 de Jiroemon Kimura, din Japonia. Mortensen a mai fost consemnat oficial și ca cel mai în vârstă bărbat nordic din toate timpurile și cea mai în vârstă persoană în viață dintre imigranții Statelor Unite. A avut diferite slujbe: croitor, lăptar, muncitor în fabrică, restaurator. A fost căsătorit doar o scurtă perioadă, în tinerețe. În 1950, când s-a pensionat, s-a stabilit în Galveston Bay, California. 28 de ani mai târziu, la vârsta de 96 de ani, s-a suit pe bicicletă și a mers până la azilul de bătrâni Aldersly din San Rafael, spunând personalului de acolo că a venit ca să rămână. La cea de-a 115-a aniversare, Mortensen a dezvăluit secretul longevității sale: „Să ai prieteni, să fumezi un trabuc bun din când în când, să bei apă bună, niciun pic de alcool și să cânți în fiecare zi. Aceste obiceiuri or să vă țină în viață multă vreme”. Un ultim amănunt: Christian Mortensen a fost vegetarian.

Emiliano (1891-2007) a trăit 115 ani și 156 de zile, fiind cel mai în vârstă veteran militar din toate timpurile și cel mai longeviv hispanic înregistrat oficial. S-a născut în Porto Rico și, după ce a ieșit din armată a lucrat pe câmpurile de trestie de zahăr până la vârsta de 81 de ani. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, dar a mărturisit că a avut trei „prietene” de-a lungul vieții. Și-a atribuit longevitatea unor alimente pe care le consuma frecvent: funche, un preparat pe bază de porumb fiert, pește (mai ales cod) și o anumită „cremă”, pe care o mânca aproape zilnic. El a mai spus că probabil simțul umorului l-a ajutat să trăiască atât de mult. Și într-adevăr, Emiliano a spus bancuri și a glumit aproape până în ultima zi. Nu a dat niciodată detalii despre viața lui amoroasă, dar avem un indiciu dintr-unul din multele interviuri pe care le-a dat mass mediei portoricane: Mercado se afla la dancing club (un eufemism pentru „bordel”) clubul deținut de Isabel la Negra, în ziua în care aceasta a fost asasinată. Avea 82 de ani și povestea că s-a ascuns sub o masă atunci când asasinii lui Oppenheimer au început să tragă. Întrebat ce căuta acolo, a răspuns: „Mă rugam… sau cel puțin asta făceam când au început să zboare gloanțele”.

Sursa informațiilor: Wikipedia

Așadar, ce putem învăța de la acești oameni excepționali?

Niciunul nu s-a „pensionat” și de la viață odată cu retragerea din serviciu.

Niciunuia nu i-a păsat că e bătrân și a continuat să fie activ.

Toți au fost calmi și relaxați.

Toți au continuat să participe la viața comunității.

Toți au avut relații de prietenie sincere și durabile.

Toți s-au distrat și au iubit viața.

Niciunul n-a fost supraponderal și nici bolnav, chiar dacă dieta lor n-a fost tocmai cea mai sănătoasă. Prin urmare, nicio rețetă elaborată de specialiști nu ne poate asigura o viață lungă și de calitate, dacă mintea noastră produce gânduri distructive. Schimbați-vă gândurile!

Fiți activi, optimiști și afectuoși!

Iubiți viața și nu vă gândiți niciodată la moarte! „Când iubești viața, viața te iubește și ea”, spunea celebrul pianist Arthur Rubinstein, care a trăit 95 de ani.

Sursa articol Aici