Sensibilitatea la gluten, dovedită științific 

”Boala celiacă (CD) și sensibilitatea la gluten (sau la grâu) (NCGS) sunt două tulburări legate de gluten, tratamentul cărora se bazează pe retragerea dietetică a glutenului (absolută și pe tot parcursul vieții în cazul pacienților cu CD). Cu toate acestea, aceste condiții diferă în ceea ce privește fiziopatologia și impactul asupra sănătății. CD este o tulburare autoimună a intestinului și este asociată cu o gamă largă de tulburări, pre- și post-diagnostic.” – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29704914/

Studii recente par să pună capăt controverselor, aducând dovezi despre sensibilitatea la gluten non-celiacă. Aceasta este o problemă reală, ce afectează un procent însemnat din populație, care nu are știință despre acest fapt. Asupra acestui aspect avem nevoie să fim atenți, felul în care cerealele sunt modificate genetic, felul în care făina din pâinea noastră este aditivată, fiind una dintre cele mai remarcabile produse, cu un conținut exagerat de produși chimici. Poate că această combinație chimică și modificările genetice realizate în timp să faciliteze dezvoltarea intoleranțelor și sensibilității la gluten.

Sensibilitatea la gluten, dovedită științific 

Cel mai recent studiu pentru a determina dacă sensibilitatea la gluten este reală s-a realizat la Columbia University Medical Center. Autorii au selectat 80 de participanți cu sensibilitate la gluten non-celiacă, 40 de pacienți cu boală celiacă și 40 de persoane sănătoase. Cercetătorii au luat probe de sânge și biopsii intestinale de la toți cei 160 de participanți. Dintre subiecții care au declarat că suferă de sensibilitate la gluten au fost excluși cei care avut rezultate pozitive la testele de boală celiacă. Din grupul celor cu sensibilitate la gluten au fost selectați 20 de pacienți care au urmat o dietă fără gluten timp de 6 luni și au comparat testele de sânge și biopsiile intestinale înainte și după eliminarea glutenului.

Rezultatul: pacienții sensibili la gluten suferă de sindromul intestinului permeabil. De ce?  GLIADINA, fracțiunea proteică responsabilă de toxicitatea grâului, distruge joncțiunile strânse din mucoasa intestinală, ducând la creșterea anormală a permeabilității intestinului. Ceea ce nu este altceva decât dovada faptului că intoleranța la gluten este reală în cazul pacienților sensibili, chiar dacă nu pot fi diagnosticați cu boală celiacă.

Un alt rezultat a indicat faptul că, după adoptarea dietei fără grâu și alte cereale glutenice, subiecții cu sensibilitate la gluten au prezentat îmbunătățirea semnificativă a markerilor inflamației și autoimunității.

”Persoanele pot restricționa glutenul din dietele lor din mai multe motive, cum ar fi îmbunătățirea simptomelor gastrointestinale și nongastrointestinale, precum și a percepției că glutenul este potențial dăunător și, prin urmare, restricționarea reprezintă un stil de viață sănătos. Dovezile emergente arată că evitarea glutenului poate fi benefică pentru unii pacienți cu simptome gastro-intestinale, cum ar fi cele întâlnite frecvent cu sindromul intestinului iritabil. Cu toate acestea, dovezile de înaltă calitate care susțin evitarea glutenului pentru simptome fizice sau boli, altele decât cele cunoscute în mod specific ca fiind cauzate de răspunsuri imun-mediate la gluten, nu sunt nici robuste, nici convingătoare. De fapt, evitarea glutenului poate fi asociată cu efecte adverse la pacienții fără boli dovedite legate de gluten. ” – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29606920/

”Pe măsură ce dieta fără gluten câștigă popularitate în rândul publicului larg, medicii încep să pună la îndoială beneficiile sale reale pentru sănătate. Pentru acei pacienți cu boală celiacă (DC), dieta fără gluten este considerată terapie de nutriție medicală, precum și singurul tratament dovedit care are ca rezultat îmbunătățiri ale simptomatologiei și histologiei intestinului subțire. Cei cu alergie la grâu beneficiază de asemenea de dieta fără gluten, deși acești pacienți nu au adesea nevoie să restricționeze secara, orzul și ovăzul din dieta lor. Sensibilitatea la gluten este un subiect controversat, în care pacienții care nu au alergii la gluten, au grade diferite de îmbunătățire simptomatică, prin dieta fără gluten. Condițiile din această categorie includ dermatita herpetiformă, sindromul intestinului iritabil  și bolile neurologice, cum ar fi ataxia și autismul. Este important ca pacienții și practicienii din domeniul sănătății să înțeleagă diferențele dintre aceste afecțiuni, chiar dacă toți pot răspunde la o dietă fără gluten. Pacienții cu boala celiacă pot prezenta deficiențe nutriționale comorbide și prezintă un risc mai mare de dezvoltare a cancerelor și a altor afecțiuni autoimune. Se crede că cei cu alergie la grâu și sensibilitate la gluten nu prezintă un risc mai mare pentru aceste complicații. Definirea simptomelor și a markerilor biochimici pentru afecțiunile sensibile la gluten este un domeniu important pentru investigații viitoare și sunt necesare studii randomizate de înaltă calitate și la scară largă pentru a dovedi adevăratele beneficii ale dietei fără gluten, în acest domeniu în evoluție.” – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22237879/

Surse:

William Davis, Dieta fara gluten – Renunţă la produsele făinoase, slăbeşte şi restabileşte-ţi starea de sănătate, Ed. Adevăr Divin – 2013

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29704914/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29606920/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22237879/

https://www.hellosanatate.ro/nutritie/sensibilitatea-la-gluten-o-problema-reala/