Slăbesc sau mă îngraș dacă renunț la gluten?

De ce favorizează oare grâul, depunerea de țesut adipos la nivelul burții, în zona abdominală, este o întrebare pentru care se pare că nu avem o explicație complexă. Există însă un adevăr: la foarte mulți dintre noi, eliminarea din dietă a produselor de panificație are ca rezultat eliberarea grăsimii din zona abdominală!

A fost acel curent în anii 80, prin care populația din SUA era îndemnată să consume cât mai mulți carbohidrați – 60% este un procent ridicat, cu siguranță, da! Mai apoi, este sugerat consumul de cereale, fie ca un aport ideal pentru micul dejun, fie ca prezență în dieta zilnică, sub formă de produse de panificație. Studiile efectuate în timpul anilor 80 au demonstrat că înlocuirea produselor din făină albă procesată, cu produse din făină integrală, pentru a reduce incidența cancerului de colon, a bolilor cardio-vasculare și a diabetului ar putea fi o opțiune bună. Acum, aceste implementări treptate, așa cum s-au efectuat în timp, pot fi privite și cu scepticism, dacă citim și despre industria ce stă în spatele acestor produse și felul în care au explodat producțiile, vânzările și profitul lor. Sunt multe firme ce pot fi menționate, cu profituri de zeci de ori mai mari, odată cu startul acestor mișcări cumva nefondate, în sprijinul sănătății omului.

Consumul de carbohidrați a fost încurajat, implicit cel de cereale, iar consumul de grăsimi a fost restricționat și puternic blamat în rândul specialiștilor. Ei bine, consumul de grăsimi a fost asociat cu dezvoltarea de afecțiuni cardio-vasculare, pe acest criteriu se bazează în mare parte aceste recomandări. Doar că, din păcate, urmarea celor implementate în anii 80 în vederea obținerii unei diete optime, a produs exact efectul nedorit, cu boli cardio-vasculare în număr foarte mare.

Făina albă, amidonul din porumb, zaharoza, siropul din porumb, coloranții și alți aditivi alimentări au devenit componente de bază în cerealele pe care le găsim astăzi în supermarket.  Ai citit eticheta lor, ale cerealelor dulci și nesățioase, viu colorate și adorate de mulți copii, a căror părinți poate încă nu au aflat ce bombe calorice conțin? Și nu este vorba doar de calorii, este despre indicele glicemic și absența nutrienților, cu preponderentă! Extremele glicemiei și secreția de insulină sunt responsabile îndeosebi de depunerea de grăsime în jurul organelor viscerale (din zona abdominală).  Știința medicală încă nu a răspuns întrebării: de unde pornește perturbarea metabolismului glucozei și a insulinei. 

Grăsimea abdominală viscerală funcționează precum o adevărată glandă endocrină, ”o veritabilă uzină metabolică”, ce lucrează non-stop. Generează semnale inflamatorii și citocine, care sunt hormoni ce transmit semnale între celule, cum ar fi cea care anunță starea de foame și nevoia de hrană.

Grăsimea din corp produce aceste citocine denumite adiponectină însă, pe măsură ce se dezvoltă tot mai mult țesut adipos, acest hormon nu mai este secretat, în defavoarea stării de sănătate. Rolul său este în reducerea tensiunii arteriale, a bolilor cardio-vasculare. Absența lui, corelată cu secreția masivă de leptină, cu secreția celorlalți compuși proinflamatorii, toate generează exces de insulină, duc la diabet, hipertensiune și boli cardiace. 

Grăsimea se comportă precum o veritabilă glandă endocrină, secretând hormoni permanent și influențând întregul metabolism, într-un mod nefavorabil, evident. Poate de aici și expresia pe care o auzeam la bătrâni, când cineva era supraponderal sau obez, argumentul pentru asta era: ”are probleme cu glanda.” 

”Lista bolilor provocare de grăsimea abdominală este în continuă creștere, provocând la ora actuală demența, artrita reumatoidă, cancerul de colon.” Dr. William Davis

Dr. Peter Green, gastroenterolog, profesor la Universitatea din Columbia, coordonatorul unui studiu asupra persoanelor ce renunță la produse cu grâu și efectul lor asupra greutății, afirma că nu are o claritate dacă efectul de slăbire evident se datorează eliberării din dietă a acestor produși sau, datorită unui număr de calorii automat mai mic. Reducerea în greutate este incotestabilă, încă neclară contribuția celor două argumente oferite de el. ”Eliminarea grâului din dietă reduce consumul caloric cu 350-400 de calorii, chiar dacă dieta nu impune nicio restricție asupra grăsimilor, carbohidraților și porțiilor consumate.”

”Pentru femei, în apropierea perioadei de menopauză, grăsimea viscerală nu este deloc de dorit, secreția de estrogen generată în exces de grăsimea viscerală sporește considerabil riscul d cancer la sân, acest risc fiind dublu în cazul femeilor grase ajunse la menopauză, prin comparație cu cele suple.” Dr. William Davis

Iată, un argument semnificativ, poate mult prea puțin dezvoltat și pus în studiu, având în vedere numărul mare de creșteri, atât în rândul persoanelor obeze, cât și în rândul celor ce dezvoltă afecțiuni tumorale, precum și a celor ce consumă un număr mare de carbohidrați, în special cereale. 

Bibliografie: ”Dieta fără gluten”, Medicul William Davis