“Este o diferență de vârstă”, am mai auzit asta și în alte contexte! Vezi tu, ca orice altă întâmplare din viață, fiecare provocare vine cu accesarea de noi resurse, ori trezirea unora de care habar nu aveai sau nu mai știai că le ai, că sunt acolo, că fac parte din tine. Așa cum și din diferența aceasta, eu construiesc acum magia…

Intenționez sa fiu scurtă și cuprinzătoare, e ceva caracteristic vârstei de 16 ani integrați: nu se pierd în detalii, știu exact ce vor! Am învățat asta în această vară, mi-a adus claritate și aliniere, pot spune că da!

Amănuntele țin de puterea de a te detașa de tot ce știi și de cine ești, capacitarea de a-ți da voie să fii doar a prezentului. Da, să te abandonezi cu totul momentului ce-l trăiești în prezent. Și, apar niște contexte de viață ce te duc la o distanță mare de realitatea ta de o viață, cumva… 

Distanță aceasta vine precum o resursă fantastică de calibrare interioară, pentru că-ți dai voie să te vezi așa cum n-ai oportunitatea zi de zi. Te vezi în cadre de flexibilizare, de adaptare, în noi poziții perceptuale. Și, ce e magic în aceste contexte, este că poți să te lași surprins, chiar uimit! Da, să te bucuri de uimirea momentului și cu tot ce este el capacitat să fie. 

Să știi că aceasta nu este un simplu amănunt. Mi-a luat ani mulți pentru a putea înțelege că, asemeni unui copil, am nevoie să mă las în bucuria și uimirea celor ce nu le mai planific cu mintea, ci pur și simplu vin către mine și îmi dau voie să le trăiesc firesc…

Am spart toate obiceiurile în această vară (am avut atâta nevoie de asta și am realizat ulterior!), într-un mod asumat, deliberat… Într-una dintre dimineți, mergând spre dormitor și somn aproape de ora 5 dimineața, mi-am surprins gândul jucăuș: “Aceasta este ora ta de trezire, iar acum este … altceva! Bucură-te de vacanța asta magică!”

„There is virtue in work and there is virtue in rest. Use both and overlook neither.” Există virtute în muncă și există virtute în odihnă. Folosește-le pe amândouă și nu trece cu vederea niciuna. -Alan Cohen

Mărturisesc că din acest abandon total în fața timpului și a celor programate de făcut, din acest context a răsărit cu uimire o stare de dor. Da, dor și apreciere! Da, exact așa am simțit față de unele dintre obiceiurile mele, odată ce plecam spre aeroport, din escala la Nice. Iar, această conștientizare a fost generoasă și mângâietoare. Confirma drumul pe care mă aflam, atât din prezent, cât și din viața mea, în general. Magic!

Dă-ți voie să trăiești astfel de momente de libertatea asumată a gândurilor și acțiunilor tale! La fel cum, în alte situații, cel mai bun îndemn este: “Dă-te din calea ta, să poți manifesta talanții pe care ți i-a dat Dumnezeu!” Exact așa, uneori ești responsabil de pacea interioară, alteori de focusul conștient asupra proceselor de adaptare și evoluție personală. 

Ceva înălțător este legat de conectarea cu cei din jur, o super conștientizare am avut…

Multă PUTERE primești atunci când înveți să te lași inspirat de oamenii din jur. Descoperirea lor și uimire în fața fiecăruia dintre ei este un level existențial potențator, categoric da!

Iar, ca și ultim gând din escala la Nice, sunt cuvinte citite de curând, ce nu-mi aparțin, însă descriu exact ce simt și trăiesc acum: „Trebuie să avem curajul să iubim! Să iubim fără nici o rezervă.” ❤️

Și când iubim oameni, când ne iubim pe noi și existența noastră, te duci cu recunoștință și năzuiești într-un gând profund și cutezător: “Doamne, eu nu mă las până când nu te iubesc așa cum mă iubești și tu.”