ZOULINELE și permeabilitatea intestinală

„Toate bolile încep în intestin” este o declarație veche de peste 2.500 de ani, făcută de Hipocrate, părintele medicinii moderne și autorul jurământului absolvenților facultății de medicină de azi. Cercetările științifice au dovedit cât de important este intestinul pentru funcționarea normală a organismului, așa cum se știe din vechime…

Intestinul este un important organ al digestiei și nutriției, dar este și un organ de eliminare a reziduurilor și toxinelor. Are, de asemenea, rolul de barieră, protejează organismul de microbii din exterior, diferențiază nutrienții benefici și blochează accesul substanțelor care reprezintă un pericol pentru sănătate. În mod normal, peretele intestinului este semi-permeabil și permite doar anumitor particule să pătrundă în circulația sanguină.

Grâul are în compoziția sa o proteină numită GLIADINĂ, ce este parte componentă din GLUTEN. Mai multe cercetări din ultimii ani au arătat cum gliadina din grâu, declanșează secreția unei proteine intestinale numite ZOULINĂ, un adevărat regulator al permeabilității intestinale.

Toate produsele de panificație, toate variantele de pâine multicereale, organice sau artizanele, toate conțin aceste componente. Din păcate, acestea au capacitatea de a face ca intestinul să devină permeabil.  Reglarea permeabilității intestinale este una dintre funcțiile de bază ale celulelor ce căptușesc fragilul tub intestinal, la nivelul căruia se procesează o adevărată industrie.

Nu ne dorim și nici nu este firesc să avem intestinul permeabil, atributele sale sunt extrem de valoroase, iar procesarea mâncării, asimilarea nutrienților și eliberarea resturilor nefolositoare, prin intermediul bacteriilor din zonă, sunt pe scurt activitățile sale de bază. Cum reușește tubul digestiv să procese o porție de mâncare atrăgătoare, să extragă tot ce e nevoie din ea, mai apoi să o elibereze din corp într-o cu totul altă stare, rămâne un subiect încă extrem de fascinant. Acele componente ce sunt eliberate din corp au mare trebuință de un intestin sănătos. Permeabilitatea sa ar facilita absorbția unor elemente deloc favorabile sănătății organismului.

Sindromul de intestin permeabil este definit prin creșterea permeabilității mucoasei intestinale și include tulburările legate de trecerea substanțelor nedorite (endotoxine, microbi, produse alimentare nedigerate) prin peretele intestinal în sânge și limfă. Aceste particule străine declanșează un răspuns imunitar susținut, iar reacțiile în lanț care urmează declanșează, atât inflamație localizată intestinal, cât și o reacție inflamatorie generală. Dacă tulburarea persistă, inflamația devine cronică. De aici, la bolile degenerative, nu este decât un pas. În anumite cazuri apare și atrofia mucoasei și malabsorbția nutrienților esențiali.

Dacă se întâmplă acest proces, dacă intestinul devine permeabil, există posibilitatea apariției bolilor autoimune despre care se vorbește încă cu rezerve în lumea medicală. Apariția unor compuși străini în sânge duce la reacția de apărare, prin intervenția sistemului imunitar. Problema este că, această intervenție se face și asupra propriilor organe ce funcționează normal, precum: tiroida, țesutul din jurul încheieturilor. Acestea sunt două exemple, de la care se dezvoltă două tipuri de boli, tot mai răspândite în zilele noastre: tiroida Hashimoto și artrita reumatoidă.

Zoulinele, acele enzime ce susțin permeabilitatea intestinală, se pare că ”au o capacitate particulară de a dezasambla bariera, de obicei sigură, dintre celulele intestinale.” William Davis.

Gliadina este cea care declanșează secreția de zouline, ce rupe legăturile strânse dintre celulele intestinului, astfel că, gliadina și alți compuși proteici nedoriți ajung la nivelul sângelui. Sistemul imunitar reacționează imediat, se activează limfocitele T, care încep un proces inflamator împotriva altor proteine din sistem. ”Așa apare boala celiacă, îmbolnăvirea tiroidei, artrita reumatoidă și astmul.” Din păcate, gliadina reușește să pătrundă în organism în locuri în care nu este deloc favorabilă prezența ei, reușind chiar să spargă bariera hemato-encefalică, pătrunzând și la nivelul sistemului nervos.

Studiile actuale susțin că secreția zoulinelor este declanșată de anumiți agenți infecțioși, de natură bacteriană sau virală. Sunt multe cercetări ale momentului ce caută depistarea și tratarea acestor microorganisme. În schimb, ”boala celiacă este declanșată prin consumul de covrigi și brioșe frumos ambalate.” 

Bibliografie: Medicul William Davis, ”Dieta fără gluten”