Postul și dezlegarea de gândurile rele

Începe de azi postul. O sărbătoare mare ce vine, are nevoie de o pregătire trupească și sufletească pentru a o cuprinde, pentru a-i primi ori simți taina. Unii nu postesc deloc, alții postesc o săptămâna sau câteva zile, iar alții o săptămână, la început și o săptămână la sfârșit. Fiecare după puterea, decizia, convingerea sa. Printre cei care postesc, adeseori ne mai și încurcăm unii dintre noi în înțelegerea postului. Unii postesc ajunând mai ales vinerea și e foarte bine. Pentru ca postul si ajunarea dau bun prilej organelor noastre să se repare. 

Corpul aceasta, precum o “uzina” care suntem noi, care merge automat și fără de încetare, are nevoie și el de răgaz și mai puțină activare, din când în când. Nu ne gândim prea des cum din pâinea ce o mâncăm, se obține energia cu care funcționăm. Corpul face totul pentru noi, are o mare responsabilitate. Cât ar fi de bine să te vezi și tu de aici înainte ca un responsabil asupra celor aduse în trup și ale celor rostite pe gură. “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Matei 4:4

”Postul este dezlegarea de gândurile rele.” Sfântul Macarie

Înainte de mâncare, ori poate odată cu ea, începutul postului are trebuință de împăcarea ta cu celălalt. Orice trudă pentru luminare și sporire a conștiinței presupune aceasta condiție a păcii interioare, a stării lăuntrice limpezite. Iar, ca să poți deschide această ”intrare”, primul pas este iertarea. Căci asta înseamnă iertarea: pacea și liniștea ta. Mai apoi, nici nu se poate face rugăciune cu ciudă, ori cu gânduri rele… 

E vreme pentru noi începuturi… Și, ca să primești ceva, mai întâi faci curat locului. Postul este despre mâncare, gânduri, comunicare; este despre cum plăcerea hedonică apune, iar răbdarea răsare în mintea și atitudinea noastră. Marile calatorii sunt cele interioare, mai ales aceste ”târguieli” cu noi înșine, pentru fapta cea bună.

Nu vă temeți de post. Postul nu e lăsat să omoare omul, să ne chinuie ori să ne îmbolnăvească. Postul este lăsat să ne adune, să ne vindece și să ne potolească patimile din noi. Dacă ești bolnav și postești, de cele mai multe ori te vindeci prin post. Dimpotrivă, dacă mănânci prea bine, mereu peste măsură, ai toate șansele să te îmbolnăvești. 

Iar postul mai înseamnă și atenția la cuvintele către celălalt, la ce te uiți, la ce citești, la cum te porți și cât de greu îți este să ierți, să lași de la tine, să fii un om mai bând și rezervat.

“Omul este mare după cât poate îndură și după câte chinuri poate suporta și după câți oameni poate purta în inima sa.” Părintele David

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *