Genele și dependența ta

În ultimul deceniu, prevalența dependenței de opiacee a crescut la niveluri epidemice, dar, din păcate, intervențiile terapeutice pentru tratamentul dependenței rămân limitate. Trebuie să înțelegem mai bine factorii de declanșare a dezvoltării dependenței pentru a dezvolta prevenirea și tratamentele mai bine direcționate. Una dintre întrebările-cheie pe care cercetătorii din domeniul neuropsihiatriei încearcă să le răspundă este de ce unii oameni sunt mai vulnerabili la dependență. Ca și în majoritatea cazurilor de tulburări psihiatrice, factorii genetici și de mediu interacționează pentru a determina cât de vulnerabili sau probabil sunteți la dezvoltarea unei tulburări de utilizare a substanței.

Drogurile de abuz, inclusiv opioidele, acționează asupra sistemului de recompense al creierului, un sistem care transferă semnale în primul rând printr-o moleculă (neurotransmitator) numită dopamină. Funcția acestui sistem este afectată de factorii genetici și de mediu. De exemplu, un studiu recent publicat în revista științifică PNAS a relevat unul dintre acești factori genetici. Cercetatorii au demonstrat ca un tip de agent mic infectios (un tip de virus ARN numit retrovirus uman endogene-K HML-2, sau HK2) se integreaza intr-o gena care reglementeaza activitatea de dopamina. Această integrare se găsește mai frecvent la persoanele cu tulburări de consum de substanțe și este asociată cu dependența de droguri.

Cum stresul induce schimbări epigenetice?

Dovezile acumulate sugerează că factorii de mediu, cum ar fi stresul, induc modificări epigenetice care pot declanșa dezvoltarea tulburărilor psihiatrice și a dependenței de droguri. Modificările epigenetice se referă la regulamentele expresiei genetice care nu implică modificări în secvența materialului genetic (ADN) în sine. Practic, modificările epigenetice sunt informații care sunt adăugate la materialul genetic deja existent, dar pot afecta expresia genelor.

O situație stresantă, cum ar fi moartea unui alt semnificativ sau pierderea unui loc de muncă, declanșează eliberarea de hormoni steroizi numiți glucocorticoizi. Acești hormoni de stres declanșează modificări în multe sisteme din întregul organism, induc modificări epigenetice și reglează expresia altor gene în creier. Unul dintre sistemele afectate de hormoni de stres este circuitul recompensat al creierului. Interacțiunea dintre hormonii de stres și sistemul de recompensă poate declanșa dezvoltarea dependenței, precum și o recădere indusă de stres în recuperarea de droguri sau alcool.

Reducerea stresului poate contribui la reducerea riscului de apariție a unei dependențe și la prevenirea recidivei

Din fericire, efectele negative ale stresului pot fi atenuate de alți factori, cum ar fi activitatea fizică sau sprijinul social. Aceste comportamente produc schimbări epigenetice care împiedică dezvoltarea dependenței și pot avea un rol benefic în tratamentul utilizării în combinație cu alte intervenții, cum ar fi terapia comportamentală cognitivă și, pentru unele persoane, medicamente. Unul dintre modalitățile prin care activitatea fizică ar putea fi eficientă este reducerea sentimentelor negative, inclusiv stresul și schimbările epigenetice induse de stres. În cazul unei situații stresante, cum ar fi moartea unui alt semnificativ sau pierderea unui loc de muncă, dacă o persoană se angajează în activitate fizică, aceasta poate reduce schimbările epigenetice induse de stres, ceea ce va reduce riscul de apariție a dependenței sau a stresului indus recidiva.

Speranța pentru tratamentele dependente de țintă

Știm acum că funcția și disfuncția sistemului de recompensare al creierului este complicată, plastică (suferă modificări bazate pe factori negativi și pozitivi) și implică interacțiuni complexe ale factorilor genetici și de mediu. Modificările expresiei genelor pot duce la modificări ale funcției sistemului de recompensare al creierului, astfel încât o persoană este mai mult sau mai puțin probabil să se autodeprime. Împreună, aceste cunoștințe pot duce, în cele din urmă, la dezvoltarea de abordări terapeutice și de prevenire pe mai multe niveluri și mai eficiente pentru a aborda epidemia de opiacee în curs de desfășurare.

Resources

Human Endogenous Retrovirus-K HML-2 integration within RASGRF2 is associated with intravenous drug abuse and modulates transcription in a cell-line model. Proceedings of the National Academy of Sciences, September 24, 2018.

Articol tradus de pe health.harvard.edu

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *