Sănătate cu alimente în HIPERTENSIUNEA

respiratie-neplacuta– Este o boală tăcută, pe care ar fi bine să o preîntâmpinaţi, înainte să se transforme în infarct –

Cu nişte ani în urmă, multe milioane de oameni s-au dus liniştiţi la culcare, seara, cu convingerea că nu mai au motive să-şi facă griji referitoare la tensiunea lor, pentru ca în dimineaţa următoare să afle că se înşelaseră amarnic. Auto­rită­ţile din domeniul medical au lansat atunci con­ceptul de “prehipertensiune”, definită ca un fel de zonă gri, în care nu se înregistrează valori propriu-zis normale, dar nici suficient de crescute, pentru a justi­fica un diagnostic de hipertensiune. Criteriile sunt: o tensiune sistolică (valoarea mai mare) cuprinsă între 120 şi 139 sau o tensiune diastolică (valoa­rea mai mică) între 80 şi 90. Una dintre consecinţele măsurii respective este şi aceea că, din acel moment, numărul de consultaţii solicitate de pacienţii cu hipertonie arterială (cum se mai cheamă hipertensiunea, într-un limbaj elevat) îl depăşeşte pe cel legat de orice altă afecţiune, cu o singură excepţie: banala răceală.
Hipertensiunea este caracterizată, dese­ori, ca o “boală tăcută”, lipsită de simptome – şi, cu toate acestea, bolnavii sesizează de re­gulă orice creştere a presiunii fluxului san­guin din sistemul lor circulator. Ei simt fie o oboseală inexplicabilă, fie o stare de agitaţie interioară. Unii optează pentru o medicaţie alopată, administrată pe termen lung, even­tual pe viaţă, în vreme ce alţii preferă meto­dele naturale, afirmând, de exemplu, că 15-20 de respiraţii meditative profunde le pot scădea pe loc tensiunea. Există şi o serie în­treagă de alimente care acţionează în acelaşi sens.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva hipertensiunii

*** Peştele

Peştele n-ar trebui să lipsească din me­niul cardiacilor, deoarece în el se găseşte o mare cantitate de acizi graşi Omega-3, dar şi de coen­zimă Q10, care – pe lângă rolul ei antioxidant – ajută celu­lele să-şi producă energia necesară. Ea este pre­zentă în toate celulele organismului, însă cu precădere în cele ale inimii. Iar un aport suplimentar de Q10 poa­te avea de asemenea efecte notabile asupra tensiu­nii. Cu prilejul unui studiu, coenzima Q10 a fost tes­tată la 109 pacienţi hipertensivi cu o formă atât de severă a bolii, încât li se prescrisese deja un tratament com­plex, deocamdată pe o perioadă de un an. După apro­ximativ patru luni de terapie, aproape jumătate din ei au putut renunţa cel puţin la unul dintre medi­camen­tele hipotensoare, dacă nu chiar la două sau trei.

*** Ceaiul verde

În afară de cofeină, ceaiul conţine mai mulţi inhi­bitori ACE decât majoritatea plantelor medicinale. Acestea sunt substanţe care lărgesc vasele de sânge prin stoparea acţiunii unei enzime ce provoacă îngus­tarea lor. Totodată, în compoziţia chimică a ceaiului se mai întâlnesc zece beta-blocanţi, şapte blocanţi ai canalului de calciu şi 16 principii active cu funcţie diu­retică. De aceea, în locul obişnuitei pauze de ca­fea, vă recomandăm o ceaşcă de ceai verde, băută în tihnă şi eventual însoţită de câteva respiraţii profunde. Veţi observa cum tensiunea coboară.

*** Usturoiul
Puteţi lua şi capsule cu usturoi, dacă doriţi, însă noi vă sfătuim să-l cosumaţi în forma lui naturală. Tăiaţi, zdrobiţi sau tocaţi căţeii şi apoi aşteptaţi zece minute, pentru a da timp alicinei să se formeze. Această substanţă ac­ti­vă este un antioxidant deo­se­bit de puternic, utilizat de cercetători în experimentele de laborator cu şoareci, cu care ocazie s-a constatat că efectul său de reducere a tensiunii nu era cu nimic mai prejos decât cel al preparatului farmaceutic Enalapril, un inhibitor ACE.
Şi alte componente ale usturoiului, ca potasiul, vitamina C, calciul şi magneziul, contribuie la echili­brarea tensiunii arteriale. Specialiştii au studiat acţiu­nea usturoiului asupra tensiunii la un număr de pa­cienţi hipertensivi, iar rezultatele au fost extrem de convingătoare. Valoarea sistolică s-a redus în medie cu 7,7 mmHg, iar cea diastolică, la rândul ei, cu 5 mmHg. Şi nici nu este nevoie de o cantitate prea mare: doi căţei cruzi pe zi sunt suficienţi.

*** Tulpinile de ţelină

De 30 de ani, medicii pescriu beta-blocanţi contra hipertensiunii, deşi în tot acest timp niciun studiu nu a adus dovezi incontestabile, care să ne convingă de faptul că administrarea exclusivă a beta-blocanţilor poate ajuta la evitarea complicaţiilor hipertoniei arteriale sau la prevenirea stopului cardiac. În toate studiile care le confirmă efectele, beta-blocanţii au fost utilizaţi în combinaţie cu diuretice, acele medi­ca­mente ce activează secreţia urinară, eliminând sur­plusul de lichide din corp. Însă ele pot fi înlocuite foarte bine cu câteva tulpini de ţelină.
Acţiunea diuretică a ţelinei, ca şi a seminţelor sale, este cunoscută de multă vreme. Experimentele de laborator au arătat că substanţele conţinute în ele rela­xează musculatura netedă a vaselor de sânge, astfel încât acestea se pot dilata la trecerea fluxului sanguin. Cercetătorii au constatat că patru tulpini de ţelină mâncate pe zi pot scădea tensiunea cu 2-14% la şoareci şi cu aproximativ 7% la oameni.
Tulpinile nu sunt pe gustul dvs., vi se par prea aţoase? Preparaţi-vă atunci un ceai, turnând o cană de apă clocotită peste o linguriţă de seminţe de ţelină. Sau, şi mai bine, dacă vreţi să obţineţi o excelentă mix­tură hipotensoare, pasaţi într-un blender 4 tulpini de ţelină, 2 căţei de usturoi, o jumătate de ceapă şi o jumătate de roşie.

*** Ceapa

Ceapa are – asemenea cu rubedenia ei mai dură, usturoiul – o sumă de proprietăţi ce o fac utilă în tra­tarea hipertensiunii. În primul rând, ea reprezintă o sursă bogată de quercetină, care se găseşte mai ales în coajă. Acest flavonoid cu o puternică acţiune antioxi­dantă micşorează riscul de îmbolnăvire a inimii şi de accident vascular cerebral. La hipertensivii cărora li s-au administrat 730 miligrame de quercetină timp de 28 de zile, specia­liştii au observat o scădere a tensiunii sistolice cu 2-7 unităţi mmHg şi a celei diastolice cu 2-5 unităţi mmHg, pe când în grupul participanţilor care primiseră doar un placebo nu au existat niciun fel de modificări. Din alte studii a reieşit că 2-3 linguri de ulei eteric de ceapă, luate zilnic, reduc tensiunea sistolică în medie cu 25 de unităţi şi pe cea diastolică cu 15 unităţi. Calculând câtă ceapă am fi obligaţi să mâncăm pentru a atinge o asemenea concentraţie de principii active, ne dăm seama că ar fi vorba de o cantitate enormă – lăsând la o parte faptul că am agresa în mod nepermis simţul olfactiv al celor din jur. Însă chiar şi una sau două cepe pe zi vă vor fi de folos, în special dacă le veţi consuma crude sau doar puţin fierte, la foc mic (s-a dovedit că efectele hi­potensoare ale cepei sunt cu atât mai puternice, cu cât tratarea ei termică este mai sumară).

** Bananele

O banană de mărime medie con­ţine peste 400 miligrame de potasiu şi doar 1 miligram de sodiu. Potasiul este unul dintre cei mai importanţi electroliţi din organismul nostru. El reglează funcţionarea inimii şi totodată balanţa hi­drică, un factor esenţial în controlul tensiunii arteriale. De aceea, alimentele bogate în potasiu, cum sunt ba­nanele, oferă protecţie împotriva afecţiunilor inimii şi a accidentului vascular cerebral.

** Muşeţelul
Florile de muşeţel pot fi considerate o variantă vegetală a beta-blocantului Atenolol (Tenormin), care răreşte bătăile inimii şi destinde vasele de sânge. Mu­şeţelul constituie sursa optimă de apigenină, un anti­oxidant extrem de eficient, a cărui capacitate de a relaxa musculatura netedă a vaselor sanguine şi de a reduce tensiunea a fost deja atestată de o serie de stu­dii. Beţi câte o cană de infuzie de muşeţel ori de câte ori sesizaţi o creştere a nivelului de stres ori de an­xietate.

** Spanacul şi alte legume cu frunze amare
Printre acestea se numără, de exemplu, frunzele de sfeclă şi alte plante cu aromă amăruie, cum sunt schinduful, urzicile, salata verde, andivele, păpădia şi hreanul. Ele susţin producţia de monoxid de azot, care ajută la relaxarea vaselor de sânge. De asemenea, merită atenţie şi amarantul, mangoldul, loboda câi­neas­că, iarba-grasă şi măcrişul. Le puteţi amesteca în salate sau presăra în supe, cu puţin înainte de a fi servite la masă, după cum se pot şi căli, împreună cu ceapa şi usturoiul tăiate mărunt.
Fiecare dintre plantele amintite mai sus contribuie cu acţiunea ei specifică la combaterea hipertensiunii. Rădăcina şi frunzele de păpădie elimină surplusul de apă din organism, realizează un aport substanţial de potasiu şi sunt deseori întrebuinţate de terapeuţi în locul diureticelor clasice, cum ar fi de pildă Furo­semidul sau Lasixul. Schinduful se regăseşte în reţeta indiană aloo mehti, o mâncare de cartofi condi­men­tată în plus şi cu usturoi, ghimbir şi curcuma. Pe lângă faptul că ne oferă cantităţi apreciabile de betacaroten şi colină (o vitamină hidrosolubilă cu efect hipo­tensor), el mai conţine şi opt substanţe diuretice.

** Roşiile

Este deosebit de indicată introducerea roşiilor în diversele reţete de su­pă, deoarece, mai ales atunci când sunt fierte, aceste legume conţin foarte mult li­copen. Totodată, ele ne pun la dis­po­ziţie betacaroten şi vitamină E, care apără celulele împo­triva acţiunii distrugă­toare a radicalilor liberi. În cadrul unui studiu efectuat cu participarea a 31 de pa­cienţi hipertensivi care nu pri­meau tratament medicamentos, cercetă­torii le-au administrat subiecţilor mai întâi un placebo asemănător cu roşiile, pe o perioadă de patru săptă­mâni, apoi un extract de roşii pentru opt săptămâni, urmate de alte patru săptămâni cu placebo. Diferen­ţele au fost evidente. În intervalul când participanţii au luat extractul de roşii, valorile sistolice au coborât cu 10 unităţi mmHg, iar cele diastolice cu 4 mmHg, pe când în săptămânile cu placebo nu s-au înregistrat deloc modificări. Vă sugerăm o modalitate ceva mai puţin obişnuită de preparare a roşiilor: stropiţi-le cu ulei de măsline (fiindcă acesta îmbunătăţeşte asimi­larea licopenului şi a altor antioxidanţi în organism), apoi prăjiţi-le foarte lent, cu răbdare, timp de câteva ore, la numai 120o C. Pot fi mâncate fie ca garnitură lângă peşte sau pui, fie ca o pastă întinsă pe feliile de pâine prăjită, cu adaos de usturoi. În ambele cazuri, gustul e delicios. Vă garantăm!

* Şofranul 

Pe piaţa europeană, un gram de şofran se vinde cu minimum şapte euro – este cel mai scump condiment din lume. Costul ridicat se explică prin volumul de muncă imens, necesar pentru obţinerea acestei pre­ţioase mirodenii. Pulberea de culoare intens aurie pro­vine din staminele florilor culese manual. Iar pentru un kilogram de pulbere trebuie prelucrate peste 70.000 de flori de şofran. Din fericire, nu folosim pentru asezonarea mâncărurilor mai mult decât un vârf de cuţit. De reţinut că planta conţine crocină, un carotenoid care poate scădea tensiunea.

* Bobul

Dacă vă simţiţi cumva frustraţi de o tensiune care se încăpăţânează să rămână crescută, puteţi încerca s-o reduceţi cu o porţie zilnică de supă de bob, în care vă sfătuim să puneţi ceapă şi usturoi din belşug şi nu mai puţin de şapte frunze de păpădie. Bobul este una din cele mai bune surse naturale de L-dopa, un pre­cursor direct al dopaminei, care elimină surplusul de apă din corp. Un studiu a pus în evidenţă faptul că 40 de grame de bob proaspăt pe zi sporesc considerabil ponderea sodiului şi a dopaminei în urină – ceea ce este un lucru bun, atunci când intenţionezi să-ţi mic­şorezi tensiunea.

 

Supa care scade tensiunea….

Prea des ne punem speranţele într-o pilulă, cre­zând că ea ne va fi de mai mare folos decât ali­mentaţia sănătoasă. Nu înţelegem că diversitatea de nutrienţi şi de principii active, conţinută în hrana noastră, se îndreaptă convergent către realizarea unui anumit efect. Ceea ce se întâmplă şi în cazul supei pe care v-o propunem în continuare. Despre virtuţile hipotensoare ale tulpinilor de ţelină am vorbit deja. Dar nici broccoli, morcovii, ceapa, usturoiul, şofranul şi roşiile nu sunt de lepădat. Prin urmare, de ce am consuma toate aceste alimente separat, în loc să ne pregătim din ele o supă gustoasă şi totodată folo­sitoare sănătăţii? Mai întâi, legumele enumerate aici sunt cunoscute pentru acţiunea lor de echilibrare a tensiunii. Iar apoi, însuşi faptul de a mânca pe înde­lete o supă, pe măsură ce ea se răceşte treptat, este deosebit de liniştitor şi ne induce un calm care, la rândul său, contribuie la micşorarea în continuare a tensiunii. Nu uitaţi nici de condimente. La sare veţi renunţa, desigur, dacă suferiţi de hipertensiune, în schimb piperul, busuiocul, tarhonul şi oregano conţin fiecare câte şapte sau opt compuşi cu acţiune dovedită de reducere a tensiunii. Şi unde mai pui că toate împreună dau supei un gust absolut minunat?

Alimente de consumat cu prudenţă…

Alimentele procesate industrial, cum sunt cele con­servate, comercializate în cutii şi borcane, conţin mult sodiu şi chiar la combinaţiile de musli destinate micului dejun se adaugă o anumită doză de sare. După cum probabil ştiţi, canti­tăţile mari de sare sunt tabu în cazurile de hipertensiune. Mâncărurile foarte sărate atrag apă în sânge, fac ca fluxul sanguin să devină mai abundent şi, în consecinţă, măresc tensiunea arte­ria­lă. Remediile diuretice funcţionează invers: ele scot apa din sânge. Lă­saţi medicamentele deoparte şi mâncaţi alimente proaspete, cât mai apropiate de starea lor naturală. În acest fel veţi reuşi să vă reduceţi substanţial aportul de sare, fără a-i simţi lipsa.

Din cămara cu ierburi de leac…

Data viitoare când veţi avea poftă de o felie de pâine cu gem, ar trebui să încercaţi unul de păducel (instrucţiuni pentru prepararea lui se găsesc pe inter­net). Fructele cărnoase şi roşii de păducel sunt înru­dite îndeaproape cu merele şi conţin aceleaşi sub­stanţe active ca boabele de struguri. Ele relaxează şi dilată vasele de sânge, acţionând în principal asupra arterelor coronare. Prin mărirea fluxului sanguin orientat spre inimă, se reduce tensiunea.

Cu prilejul unui studiu consacrat pă­ducelului, 79 de pacienţi diagnos­ti­caţi cu un diabet de tip 2 au fost împăr­ţiţi în mod alea­to­riu în două grupuri. Li s-au dat timp de patru luni fie câte 1.200 miligrame de extract de păducel zilnic, fie un placebo. În grupul tratat cu păducel, tensiunea diastolică (valoarea mai mică) a scăzut în medie cu 2,6 unităţi mmHg, spre deosebire de grupul celor cu placebo, a căror tensiune a înregistrat chiar o uşoară creştere. Unul dintre cele mai serioase studii referitoare la eficacitatea pădu­celului ca remediu contra hipertensiunii atestă o diminuare a tensiunii sistolice de la 160 mmHg la 150 mmHg şi a tensiunii diastolice de la 89 mmHg la 85 mmHg. Efectele benefice ale acestei plante se da­torează probabil conţinutului său ridicat de flavo­noizi.
Dacă nu găsiţi gem de păducel în comerţ şi nici nu vă simţiţi tentaţi să vi-l pregătiţi singuri, puteţi fierbe un ceai cu o linguriţă de păducel uscat la o cană de apă. Se beau până la 2 căni zilnic.

Sursa articol: FormulaAs

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *