Tu, cum te descurci în era nutriționismului?

”Nutriționism” – un termen creditat inițial lui Gyorgy Scrinis, profesor la Universitatea din Melbourne, noțiunea fiind mai apoi popularizată de scriitorul Michael Pollan. Scrinis vorbește despre importanța gradului de procesare al alimentelor, mai mult decât conținutul în nutrienți. Cercetările sale au examinat politica, sociologia și filozofia alimentelor și nutriției, cu accent pe știința nutriției, sfaturi dietetice, alimente funcționale, etichetare alimentară, reglementări privind bunăstarea animalelor, rolul corporațiilor internaționale, proteine alternative și noile tehnologii de producție. O activitate impresionantă, din multe puncte de vedere! Iată câteva dintre ideile promovate de această personalitate în domeniului, idei pe care odată ce le citești, le simți cumva firesc de bun simț și adevărate:

1. ”Alimentele naturale și cele industriale sunt singurele două grupuri de alimente pe care le-aș include într-o piramidă alimentară”.

2. ”Citiți etichetele produselor pe care le cumpărați? Este simplu atunci: căutați produse pe care să scrie ”100% produs integral!”

3. La întrebarea:”Care sunt alimentele tale de confort?”, iată ce răspunde: ”mâncarea trebuie să fie simplă, proaspătă, minim prelucrată, mare parte vegatală și în măsura care poți, pregătită de tine. Linte, orez, pâine din cereale integrale, măsline, ulei de măsline și orice pot să adun din grădina mea. Mă ghidez în mare parte după etica bunăstării mediului și a animalelor, las echilibrul nutrițional al dietei mele să vină de la sine.

4. Și, poate cel mai semnificativ îndemn, iată: ”Cred că este cel mai bine să evităm anxietățile și obsesiile nutriționale asociate cu ideea că există o dietă optimă sau alimente pe care trebuie să le identificăm și să le consumăm.”

Proiectele actuale finanțate de Gyorgy Scrinis includ o inițiativă a Universității Hallmark privind „Alimente Viitoare” și proteine alternative (2019-2021); cercetător șef în cadrul unui proiect grant NHMRC (2018-2020) – „Consolidarea bazei de dezvoltare pentru proiectele de sănătate publică”; conduce studiul australian de grant „Consumul de alimente ultraprocesate, profilul alimentar dietetic și obezitatea în șapte țări” (Brazilia, Chile, Columbia, SUA, Canada, Marea Britanie și Australia), finanțat de Fundația Sao Paulo Research (FAPESP-2017-21).

”Nutriționismul este o paradigmă care presupune că nutrienții identificați științific în alimente determină valoarea alimentelor individuale din dietă.” Putem spune că valoarea nutrițională a unui aliment este totalitatea substanțelor nutritive individuale, vitaminelor și celorlalte componente. Aspectele ce țin de nutriționism urmăresc promovarea sănătății corporale și cam atât. Termenul este în mare parte peiorativ, ceea ce implică faptul că acest mod de vizualizare a alimentelor este simplist și poate fi dăunător. Oponentul de seamă al conceptului jurnalistul Michael Pollan, susține că ”valoarea nutritivă a unui aliment este mai mult decât suma părților sale. Nutrienții fiind invizibili, iată cum, acum este necesar să vă bazați pe experții în nutriție pentru a face alegeri alimentare. Deoarece știința are o înțelegere incompletă a modului în care alimentele afectează corpul uman”, susține Pollan.

În bestseller-ul ”În apărarea mâncării -manifestul unui gourmand”, autorul Michael Pollan ne vorbește pe final despre câteva reguli simple de luat aminte, în această ”era a nutriționisnului”.

”Hrăniți-vă mai ales cu plante și cu frunze verzi” – scriind aceatea îmi aduc aminte de un articol citit recent, în care un celebru medic diabetolog din Romănia spunea că: ”e o prostie alergătura asta după plante și frunze verzi”. Ei, vedeți, există loc pentru toți și toate teoriile din lume. Să ne ferim însă de ignoranți, egocentrici și limitați…
”Nu sunteți doar ce mâncați, ci și ceea ce mânâncă animalul pe care-l consumați.” Da, omul e omnivor, asta nu ne dă dreptul să alegem omnivorul porc, al cărui gust delicios nimeni nu-l poate contesta. Și, mai apoi, să nu uităm de micii, cu muștar și bere! Nu poți ușor refuza… Sau poți, depinde ce standard personale ai!
”Mâncați produse cultivate pe soluri sănătoase.” Iată un îndemn ce ne duce cu gândul la fermierii noștri locali și la ”coșul săptămânii.” Să nu uitați să vă abonați!
”Consumați alimente sălbatice, de câte ori aveți ocazia.” De la animale sălbatice, frunze verzi sau pește pescuit, până la ciuperci sau la fructele de pădure, toate acestea sunt de dorit.
Priviți cu scepticism alimentația occidental și renunțați la ea. Are gust și fură sănătatea. Ea ne determină să mâncăm fast, ne crește plăcerea, întunecându-ne conștiința. Rămâneți tradiționali, este cea mai bună alegere.
Vrei ceva netradițional? Aruncă o privire la italieni, la francezi sau la greci. Ia aminte la dieta lor, nimic complicat și mult crud, sălbatic și verde.
Beți din când un pahar de vin la cină. Stați cu drag în jurul mesei, cu toți cei dragi, faceți din servitul mesei un ritual al recunoștinței, bucuriei și stării de bine.

Cititnd aceste lucruri simple, nu poți să nu te întrebi, oare, în nutriție evoluție înseamnă adaptarea la chimicale sau evoluție înseamnă păstrarea tradiției și a produsului natural în farfurie? Dacă chimizarea este o capcană? Culturile, animalele și alimentele sunt continuu reproiectate tehnologic pentru a răspunde cerințelor agriculturii industriale, tendințelor nutriționale și intereselor corporative, iar acest lucru a fost un focus al cercetării mele în ultimele două decenii. Proiectarea culturilor modificate genetic care tolerează contactul cu erbicide toxice sau care se realizează numai atunci când este cuplată cu aporturile chimice proprii ale unei corporații; descălecarea puilor pentru a se încadra în sistemele de carcase limitate; și proiectarea alimentelor funcționale care pretind că îmbunătățesc sănătatea prin adăugarea arbitrară de ingrediente extrem de procesate și sintetizate, acestea sunt expresii ale unor raționalități destul de perverse și de calcul.

Ben Goldacre a scris că, ”nutriționalismul e condus de un set de erori în interpretarea datelor științifice.” În opinia sa, cercetătorii profesioniști și experții medicali au o oarecare vină pentru toate acestea, deoarece uneori au creat așteptări nerealiste cu privire la potențialele beneficii ale cercetării. Se pare că principalii promotori ai nutriționismului sunt producătorii de alimente de sănătate, „guru” autoproclamați și jurnaliștii care au o înțelegere incompletă a științei, împreună cu un public credul care este dispus să creadă orice teorii ce se spune în mass-media.

Deși multe studii științifice despre nutriție au indus omul actual pe o cale mai puțin dreaptă, să spunem, nu ar trebui să respingem o abordare științifică a alimentelor. Concluziile extrapolate mai sus, atât de oamenii de știință cât și de jurnaliști au fost mai degrabă un semnal de alarmă asupra ce să ne fixăm privirea, când ne gândim la mâncare. Nu putem contesta studiul vitaminelor și nutrienților, care a dus la o îmbunătățire vastă a tratamentului bolilor. Odată cu perfecționarea ulterioară, știința alimentară poate ajuta la combaterea altor boli și a condițiilor de sănătate. Daniel Engber susține, de asemenea, că Pollan idealizează mai degrabă dieta strămoșilor noștri și consideră că este posibil să nu fie adecvat nevoilor noastre moderne. În același fel, dacă citești cartea lui Buettner, ”Blue zones” sau, pur și simplu te pui într-o zi să stai și să te gândești, s-ar putea ca simplitatea, ”mâncarea de la bunici de acasă”, bunul simț și măsura să fie suficiente. Acestea să fie ingredientele principale din ”era nutriționismului”. Evoluția înseamnă adaptare permanentă, dar dacă genomul uman are modificări infime în mii de ani, crezi că mâncarea ar trebui să se schimbe sau elementele chimice ale hranei, regăsite în corpul nostru, ar fi bine să fie cele pe care sursele naturale le-au creat, alături de noi?

De multe ori m-am întrebat în munca mea, alături de pacienții din cabinet, ce fac eu este un lucru bun? E drept să învăț oamenii ce/cum/cât să mănânce? Dar, oare omul nu mai știe să facă asta? Apoi, poate descurajată de îndrăzneală și de a crede că noi toți ar trebui să știm cum să ne hrănim, mergeam într-un supermarket. Mii de produse, care mai de care mai colorate, organoleptizate, tentante și amăgitoare îmi aduceau din nou credința că e bine ce fac.

În munca mea, nu învăț omul să-și calculeze caloriile, nici să aleagă mâncăruri sofisticate. Intenția mea este a-l ajuta să redescopere capacitatea de a îndrăgi gustul mâncărurilor naturale, integrale, cele care au legătură cu mediul de viață – pământ, soare, apă, vânt, ploaie. Să facă diferența între alimentele din natură și cele realizate în laborator, industrial. Ajut oamenii să stabilească o nouă relație cu mâncarea, una de bună stare. Știu ce schimbare poate aduce în viața unui om câteva kilograme mai puțin, o stare de energie mai bună, reducerea medicației alopate sau claritate mentală mai bună! Hrana îți schimbă viața, pentru că mâncarea nu este doar nutrienți este și energie pentru viață! Despre aceasta este nutriționismul pentru mine, așa cum povestesc și în cărțile pe care le-am scris – DIETETICA, așa cum trăiesc și eu…

Trăim o vreme în care omul are tot mai inerentă nevoie de consiliere nutrițională. Trebuie să recunoaștem că nutriționismul este foarte atractiv în zilele noastre. Avem mii de produse în market, cum să nu fie vorba despre ”era nutriționismului?” Gândiți-vă câte sectoare sunt implicate în povestea aceasta? Consumatori, producători, dieteticieni, consilieri nutriționali, jurnaliști în domeniu, scriitori, sociologi, toți devenind un ”must have” ai societății actuale. Cele mai bine vândute cărți din lume sunt cele legate de nutriție și rețete de bucate! Nu e uimitor?!?

De multe ori m-am întrebat, ca mai apoi șă și scriu despre asta: ”unde se mănâncă cel mai bine și oamenii trăiesc cel mai mult?” Ce credeți că am constatat și mi-a fost confirmat și de celebrul Dan Buettner în ”Zonele albastre”? Cel mai bine oamenii trăiesc și cea mai bună hrană ce susține viața lor este acolo unde se păstrează tradiția, obiceiurile, alimetele și cultura locală. Nu poți izola și studia factorii individuali deconectați de contextele lor obișnuite, cum ar fi dieta și cultura, factori care s-au dovedit în mod repetat a avea un impact fundamental asupra rezultatelor nutriționale. Chiar și atunci când oamenii de știință au încercat să studieze factori precum cultura, dieta și modelele de consum pe termen lung, dificultățile enorme de a face măsurători precise referitoare la componentele nutriționale individuale și de a produce concluzii semnificative au dus la rezultate incomplete, înșelătoare sau chiar dăunătoare.

Bibliografie:

Pollan, Michael (2007-01-28). „Unhappy Meals”. The New York Times

Pollan, Michael (2008). In Defense of Food: An Eater’s Manifesto. New York, USA:

Goldacre, Ben (2007-01-22). „Science and Fiction” (PDF). New Statesman. pp. 16–17.

http://www.food-culture.org/gyorgy-scrinis/

https://www.researchgate.net/scientific-contributions/22840761_Gyorgy_Scrinis

Autor:

Dr. Lavinia Melania Bratu

Biolog, Consilier nutriție, Psiholog clinician

Lector UMFT – Dep. Neuroștiințe

Autor ”Dietetica – o veche filosofie de viață”

www.laviniabratu.ro