Lecții de curând învățate

Orice schimbare este un bun prilej de refelctare asupra năzuințelor viitoare, precum și ale celor memorabil petrecute în trecutul apropiat. Într-un final de an te poți gândi la ce ai învățat în acel an sau la aspirațiile dorite pe viitor. Sunt gânduri de pornire, având mintea trează și viziunea necesară împlinirii lor. Astăzi m-am gândit la cele parcurse în anul trecut, la cele pe care le-am învățat în 2017. Să te inspire și pe tine în tot ce ai de făcut!  

 

…am învățat că pot continua încă mult timp și după ce mi-am spus că nu mai pot! Chiar avem puterea de a continua, atâta timp cât căutăm ca orice apare în calea noastră să ne dea putere și încrederea de nădejde pentru a merge înainte, spre împlinirea țelului propus. Fiecare pas să caute susținerea năzuinței, iar împlinirea vine… Atât de multă putere sălășluiește în fiecare dintre noi, doar să descoperim această bogăție și să o explorăm către bine și cu bună credință.

 

…am învățat că amintirile dureroase din trecut se vindecă, nu se uită! Poți trece peste orice durere, viața merge înainte și, așa cum se spune, ”timpul le vindecă pe toate.” Doar că, nu e chiar așa! Timpul le ascunde, la fel cum face și mintea conștientă, însă asta nu înseamnă că emoția acelui moment din trecut nu poate să reapară oricând. Atât de puține știm despre mintea noastră… O lege universală este fără îndoială valabilă și în ce o privește pe ea: fiecare durere, fiecare eșec este o lecție pe care o primim, spre îndreptare, creștere și bună înaintare. Dacă nu învățăm să explorăm aceste stări, conștient, va fi mereu un ”inconștient” gata oricând să-ți amintească de aceea durere. Amintirile rămân parte din trecut și ar fi bine ca  pentru viitor să pășim curat și vindecat.

 

…am învățat că orice greutatea sau suferință are tot dreptul să vină în viața mea, dar nu are dreptul să și rămână. De mine depinde cât stau căzută și rănită și, mai ales, cum vindec rănile ce mai apar, prin viață. Pierdem multă energie în aceste stări de deznădejde, tocmai de asta ar fi bine să căutăm puterea de a merge înainte, vindecându-ne suferința cu recunoștință.

 

…am învățat că cea mai puternică arma pe care o am pentru a merge cu maximă energie înainte este starea de recunoștință. Din ea clădesc cel mai firesc viziunea călăuzitoare, următorii pași și energia de care am nevoie pentru o atitudine învingătoare. Una dintre cele mai imporante lecții, ever: învață să fii recunoscător pentru ce ai, așa poți căpăta mai departe cele de nădejde, către un progres personal.

 

…am înățat că succesul  poate fi numit succes, doar atunci când și împarți aceea împlinire și bucurie cu ceilalți! Nu ai cum să simți împlinirea unui obiectiv înalt, la adevărata altitudine a stării, dacă nu împarți această bucurie cu cei din jurul tău. Cât de mult să tot faci și să te bucuri doar tu de tot ce ai și ce faci? Și unde duce asta? Dacă faci ceva împlinitor, secretul unei bucurii permanente și al unui ecou ce te poate inspira către viitor vine tocmai din puterea coenxiunii și împărtășirii cu ceilalți. Atât de mulți oameni de succes, cărora nu le lipsește nimic și totuși ei nu sunt fericiți. Dacă din tot ce faci, din tot ce ai și știi nu dai mai departe necondiționat, ecoul lipsește și succesul se stinge cât ai clipi…

 

…am învățat că nu m-am născut puternică, ci viața m-a învățat cum pot să fiu așa! Cât de importantă este pentru mine aceea stare de prezență de care se tot vorbește, în orice formă de spiritualitate actuală. Da, această prezență vine tocmai în salvarea drumului și a stării de bine. Evident, ai nevoie de practică ca să mă poți înțelege! Crede-mă este tot ce ai nevoie! În această stare de prezență ești inspirat de undeva mai departe de propria minte, despre cum să trăiești. Atât de simplu și totuși, bătălia aceasta cu propria minte, cu propriile gânduri este atât de complicat de trecut!

 

…am învățat că legătura pe care o am cu unii oameni nu are nevoie de priviri, de întâlniri, de nici o altă programare mentală. Aceea relație există, pur și simplu, o simt, o trăiesc. Mă simt conectata cu celălalt, indiferent cât de aproape sau de departe am fi. E greu a-ți descrie acum legăura care mi-a adus acest simțământ, este ceva ce are nevoie de iscusință, ca să poată fi împlinit. Pot spune că îmi doresc ca într-o bună zi să găsesc cuvintele ce pot descrie cele scrise aici.

 

Și, pentru că recunoștina este una dintre lecțiile cele mai frumoase, vreau tare mult să spun MULȚUMESC tuturor celor care m-au ajutat să parcurg anul ce tocmai a trecut, cu bine! Nu uita să faci și tu asta…

 

Ce ai învățat în ultima vreme despre tine, despre oameni sau viață?

Cui simți să spui MULȚUMESC…

 

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *