Sens și semnificație – MISIUNE PERSONALĂ

Dacă întrebăm oamenii în aceste vremuri cum este viața lor, cum este societatea și lumea din jur, ei știu în sinea lor că lucrurile nu merg tocmai bine, fără să poată defini exact acest bine.

Să nu lăsăm societatea de astăzi să ne pregătească pentru o viață conectată la avântul tehnologic și globalitate, dar decuplată de interioritate. Pentru că aceasta ar putea sabota relizarea misiunii noastre și farmecul frumuseții relațiilor sufletești dintre noi.

Ce lipsește și tinde să fie tot mai vizibil în comportamentul omului de azi, ca fiind precum o verigă slabă în starea de bine – sănătate și împlinire?

 

Care este MISIUNEA OMULUI?

Misiunea omului este a se ridica, a crește, a se supune permanent unui efort .. a evolua.

Da, acesta este rostul nostru pe pământ să ne ridicăm mereu de acolo de unde suntem, să evoluăm, să ne înălțăm în idei și în noi idealuri permanent.

Iar din această misiune nu avem voie să ne oprim.

Parcursul, potențialul și bogăția omului vin din starea sa interioară, prin relație cu ceilalți, alături de semenii săi. Pentru toate acestea omul are nevoie a se cunoaște, a se știi pe sine…

Iar călătoria, în săvârșirea misiunii, are nevoie și de conectarea cu cei din jur, în relație cu alți oameni. 

Pentru că revărsarea tuturor virtuților noastre, în drumul împlinirii misiunii personale a fiecăruia, se realizează doar prin relație cu ceilalți, alături de semenii noștri. Prin ceilalți creștem și ne creștem puterea, virtuțile și viziunea asupra misiunii noastre personale.

Confortul, căutarea permanentă a plăcerii, individualitatea și smulgerea permanentă a atenției către exterior sunt principalii perturbatori ai progresului de astăzi. Și mai e ceva: multe cele de făcut și grija permanentă!

Orice persoană care trăiește astăzi în lume este în război cu grijile, fie interioare, fie exterioare.

Însă unii dintre noi avem și liste întregi cu ceea ce trebuie să evite să mai facă, nu doar să facă.

Eu mă regăsesc și aici, da, cu nevoia acută de a simplificare.

Grija omului pentru a-și simplifica programul ar trebuie să fie o preocupare permanentă.

Evaluarea stării are nevoie să fie făcută periodic.

În viața noastră ar trebui să aducem insule de liniște, ca să scoatem grijile din viața noastră…

Pentru că grijile și stresul îmbătrânesc cognitiv, generează fixitatea ființei, incapacitatea de a învăța ceva nou.

Dacă nu este liniștit, omul nu poate învăța, fiind anchilozat în proiectul său de viață.

 

Cu recunoștință,

Lavinia

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *