Amintiri de pe Vârful Moldoveanu și de astăzi…

Poți urca pe munte și ești obligat să fii atent la tine! Vezi unde pui piciorul, ești provocat a fi conștient de toate simțurile, auzi păsări și apa izvorâtă din piatră, miroși aerul tare, îți simți conștient respirația și bătaia inimii. Practic, toate simțurile sunt activate la cote maxime: auzul, văzul, kinestezicul sunt conștientizate, iar intuiția te surprinde cu revelațiile sale. În timpul urcării, îți compari ritmul cu a celor din jur, exact ca și în viață! Vezi cum unii o iau înainte, iar alții rămân în urma ta. Habar nu am cum simți tu, la mine este întotdeauna la fel: am nevoie să fiu acolo, între cei care merg asudând înainte. Iar, de data asta, startul a fost greu, urcarea lungă și anevoioasă, rucsacul greu. Priveam spre cel care conducea și-mi aminteam vorbele lui Herman Hesse: “E timpul să-ți vină mintea la cap. E timpul să trăiești și să înveți să râzi. Trebuie să înveți să asculți blestemata muzică a vieții, să venerezi spiritul din spatele ei și să râzi de distorsiunile ei. Asta-i tot. Nu ți se va mai cere nimic altceva.”

Nu puteam înainta cu frustrarea celui rămas în urmă, iar pentru asta am avut nevoie de un mindset nou. Acum, îmi dau seama ca toate aceste provocări au sens în general, în viața mea. Mereu mi-am impus să mă bucur de călătorie, mai mult decât orice alt challenge personal și, nu mi-a fost ușor! Uimitor, de data asta a funcționat! Și, n-aș putea spune că eu am reușit. Am fost ajutată, așa am putut! E tot mai clar că, Dumnezeu ne vorbește prin oameni, ne trimite oameni în ajutor. Și de data aceasta am reușit prin puterea de conectare, prin comuniunea simțită, iar asta rămâne cea mai tare lecție pentru un individualist-introvert-solitar, ever! Habar nu am de unde vine gândul că, dacă cineva câștigă noi o să pierdem, dar avea sens până acum, din păcate… Mă rog să mă fi vindecat de asta, după revelația trăirilor recente.

Până la urmă am nevoie de un răspuns bun pentru cei care mă întreabă de ce caut să-mi forțez limitele uneori, iar acesta ar putea fi cel mai elegant răspuns inspirațional. Și n-am cum să formulez ideea în câteva cuvinte mai bine decât a făcut-o Henry D. Thoreau: “ Nu cunosc nimic mai încurajator decât capacitatea omului de a-și înobila viața prin efort conștient.”

Interesant este că aici am reflectat la gândul: “fă tot ce poți, apoi lasă viața să facă restul” și, surprinzător de tare, chiar așa s-a întâmplat! Am avut parte de o cascadă de emoții, de nici nu știu exact cum să calific această călătorie pe munte. Știi care este sintagma cea mai potrivită ce-mi vine în minte acum? “Ce înseamnă să fii viu…”

Ce înseamnă să fii viu? 

Când faci ceva nou, ce nu ai mai făcut niciodată și simți că e riscant și greu, și totuși mergi înainte pentru că simți undeva în inima  ta că, continuând îți vei face viața mai frumoasă. Da, asta înseamnă să fii viu!

Ce înseamnă să fii viu? 

Când vrei și ai curajul să spui ceva unui om și simplul gând de a face acest lucru te face să ai fluturi în stomac, da, și asta te face atât de viu!

Ce înseamnă să fii viu?

Să cazi din picioare și de acolo de jos, să poți auzi pe celălalt întrebându-te: “ești bine, ai vreo rană sau poți continua?” Iar tu – plin de teamă, de rușine și de mintea ce te ceartă că, “iar ai căzut” -, să oprești toate acestea, ca să-l auzi pe cel de lângă tine încurajându-te. Iar mai apoi,  să vezi cum îți întinde mâna, să o apuci cu putere și cu recunoștință, să te bucuri că cineva e acolo lângă tine, și asta te face atât de viu!

Ce înseamnă să fii viu? 

Când ai curajul să ceri de la cineva ceva ce nu ai cerut niciodată, să ceri ajutor și să poți să primești acel ajutor, și asta te face de viu!

Ce înseamnâ să fii viu? 

Să ai încredere în fiecare pas, să-ți fie frică uitându-te în jos și chiar dacă nu vezi nimic mai mult decât prăpastie, să crezi în drumul tău și să trăiești înaintând și cutezând. Iar mai apoi, când ai ajuns pe câte o culme, ferit de greu și cu priveliștea superbă din jur, să cauți lumina si bucuria, sa le cauți a le zări în ochii celor care te însoțesc la drum. Și, de acolo să-ți iei și tu bucuria, privind în ochii celor din jurul tău, văzându-le lor bucuria. Da, și asta înseamnă să fii atât de viu!

Ce înseamnă să fii viu?

Să ieși din tot confortul tău, să ai puterea de a schimba cu totul registrul vieții tale, și pentru câteva zile să ai libertatea totală de a fi surprins de viață, atent, prezent și deschis. E uimitoare viața, ai să vezi! Iar asta te face atât de viu!

Viața întreagă este despre felul în care pășim pe sârmă. Așa cum spunea marele acrobat Papa Wallenda: “Viața e pe sârmă, restul este doar așteptare.”

Concluziile unei călătorii…

Punctual, iată rezoluțiile personale, mai bine conturate ca oricând… Cum ar fi ca de mâine să-ți propui:

• Să devii cea mai bună persoană pe care o cunoști;
• Să fii sincer cu tine însuți și să te privești asumat, exact așa cum ești;
• Să ai o integritate impecabilă;
• Să-i ajuți pe cei din jur, iar fiecare parcurs câștigat să-l legi de ajutorul dat și primit alături de ceilalți;
• Să faci mereu tot ce îți stă în putință și astfel să atingi și să tinzi spre o astfel de perfecțiune;
• Să cultivi curajul în gândul temător și credința că cineva acolo sus le rânduie pe toate mult peste ce tu ai putea;
• Să ai curajul, atunci când simți nevoia de a te depărta de mulțime, să o faci fără să te simți izolat;
• Să ai deschiderea permanentă în a te lăsa surprins, să fii deschis vieții, poate că asta este ultima parte de surprins, în toată această poveste…

“Ești aici nu doar pentru a-ți trăi viața. Te afli aici pentru a face ca lumea să trăiască mai amplu, cu o viziune mai măreață, cu un spirit mai înalt al speranței și împlinirii. Te afli aici pentru a îmbogăți lumea și, dacă uiți de această misiune, te sărăcești pe tine însuți.” Woodrow Wilson

Acolo sus pe munte, cineva spunea: ”Aici nu poți decât zâmbi și pentru asta urci pe munte!” Aș zice eu că, mai apoi, să iei cu tine zâmbetul și să te porți cu bucurie și recunoștință, odată ce-ai ajuns în culmea unui munte. Știi ce scrie pe Vărful Moldoveanu? ”Cine a ajuns până aici este un învingător!”

Recunoștință și Bucurie!