Atenție la consumul laptelui de vacă – II
Unul dintre cele mai controversate subiecte in nutritie vizeaza laptele de vaca. Laptele de vaca – bun sau nu în nutriție? Subiectul starneste ‘furtuni’ de o asemenea violenta, precum este diabetul insulinodependent, care afecteaza copii la varste fragede. Toate studiile ultimilor decenii spun si confirma stiintific: laptele de vaca este responsabil, in principal, de diabetul insulinodependent la copii de pana in 12 ani!
Va prezint un studiu cu privire la efectul distructiv al laptelui de vaca, publicat in 1992, in ” New England Journal of Medicine”. Cercetatorii de Finlanda au recoltat sange de la copii cu diabet tip I, avand varste intre 4-12 ani. Au masurat apoi nivelul anticorpilor ce se gasesc in sange, ca raspuns la proteinele incomplet digerate, de la proteina laptelui de vaca (albumina serica bovina BSA). Au facut acelasi experiment la copii sanatosi, apoi au comparat rezultatele. S-a produs o unda de soc! Toti cei 142 copii diabetici au avut anticorpi mai mari de 3,55. Ceilalti copii sanatosi, 79 la numar, au avut anticorpi mai mici decat 3,55. Concluzia? Cei cu mai multi anticorpi au consumat lapte de vaca. Existenta numerosilor anticorpi, ca raspuns la proteina laptelui de vaca BSA, constituie facor de risc in declansarea diabetului de tip 1.
Un studiu facut in SUA scoate in evidenta ca sugarii cu sensibilitate genetica, hraniti cu lapte de vaca in perioada de alaptare, risca diabet insulino dependent de 11 ori mai mult decat cei care au aceste gene si sunt alaptati la san cel putin 3 luni. Este greu de trecut sub tacere incidenta atat de mare a acestei boli cumplite, avand ca punct de plecare consumul de lapte de vaca. Doar daca interese oculte (de natura economica, politica etc) minimalizeaza sau chiar neaga aceasta realitate. Pericolul multiplicat de 11-13 ori este de-a dreptul ucigator, cu 1000-1300%. In literatura de specialitate un risc de 3-4 ori mai mare este considerat semnificativ. Și atunci, oare merita sa ne punem in primejdie sanatatea in acest mod?
Intrebarea este: cat din riscul enorm privind diabetul tip 1 se datoreaza genelor si cat este din vina expunerii timpurii la agresiunea laptelui de vaca? Exista parerea ca Diabetul de tip 1 ar fi cauzat de gene, dar nu e chiar asa… ”Genele nu actioneaza izolat, este nevoie de un element declansator pentru ca ele sa produca efecte. Genele nu sunt responsabile de aceasta boala, ele doar incarca arma, stilul de viata este cel care apasa pe tragaci!”
Cu cat consumul de lapte de vaca este mai mare, cu atat este mai raspandit Diabetul de tip 1. In Finlanda, el este de 36 de ori mai raspandit decat in Japonia. Ce relevanta are aceasta comparatie? Este data de consumul mare de lapte in tarile nordice si nesemnificativ in Japonia.
Dr. T. Colin Campbell sustine, in lucrarea mentionata, ca avem dovezi cu privire la implicarea laptelui de vaca in imbolnavirea D tip 1. In cazul copiilor care nu sunt hraniti la san, ci cu lapte de vaca, riscul mediu este de 50-60% mai mare. Ce nu este clar in aceasta privinta? In Finlanda, ingestia laptelui de vaca sporeste de 5-6 ori riscul dobandirii de D tip 1, determinand organismul sa fabrice alti 3-4 anticorpi pe langa cei descrisi. Anticorpii la beta-cazeina sunt mai numerosi la sugarii hraniti cu laptele de vaca. Copii cu diabet tip 1 au nivelurile mai ridicate si din acest tip de anticorpi. De retinut, asadar, pericolul pe care il reprezinta laptele de vaca in alimentatia copilului, in special a celui cu predispoziție genetica.
Dar, oare de ce se promovează atât de intens aceasta alimentatie, ce poate afecta organismul în sens negativ?
Impactul economic ar fi urias! O intreaga industrie ar avea de suferit, pierderile ar fi imense. Se ascund informații, in ciuda dovezilor stiintifice, sub puternica eticheta a controversei. Oamenii, manati de interese financiare, folosesc aceste instrument pentru a deruta opinia publica. Controversa, ca mijloc de discreditare, provoaca suferinte cu bataie lunga. Pe cine intereseaza acest fapt? Pe noi toti!
Care este primul medic al meu? Eu sunt!
Alimentele sa ne fie medicament, nu invers, ne indemna Hipocrate, parintele medicinei. Pentru cineva care nu este de specialitate (medic, biolog, dietetician, biochimist etc) este dificil sa evalueze legitimitatea unei controverse tehnice, precum cea referitoare la laptele de vaca si declansarea D tip1. Exista suficiente dovezi care il incrimineaza drept cauza pentru D tip 1, dar nu sunt facute publice si nici nu se intrevede a se face ceva in sensul acesta prea curand. Sunt alte interese în joc…
Astfel, laptele de vaca nu este un bun inlocuitor pentru laptele de mama si nici un aliment recomandat copiilor si adultilor. Mai presus de toate ramane ce simte fiecare ca este mai bine sa faca, pentru binele sau și a celor dragi.
Multumesc Doamnei Dr. Virginia Faur pentru suportul din acest articol, multumesc pentru toate cărțile de mare pret pentru mine, pentru noi toti!
Vezi și articolul acesta despre consumul de lapte de vacă:
Interesant articolul , pentru credibilitate ar fi indicat sa citați cu exactitate sursele (Autor, an, revista ). Daca sursele provin din ISI Web of Knowledge atunci aveți credibilitate si mai ales dacă exista alte studii care confirma cea ce ați prezentat.
Mulțumesc pentru cele scrise, am să iua seama, pe viitor…
Nu contrazic, dar imi este greu sa cred. Zeci de studii contradictorii. Anual se retrag sute de studii si doctorate care la prima vedere sunt „beton, iar apoi se dovedesc eronate si insuficient cercetate si documentate. Unii spun alb, iar altii spun negru. Eu personal m-am cam saturat de studii si rezultate de cercetari care exista doar pentru a manipula piata si/sau sa justifice banii/fondurile de cercetare. Ai mei provin de la tara, locuiesc la tara. Mosu’ mare, mosu’ lu’ mosu’ mare si bunicul, toti au locuit pe acelasi „iosag” (proprietate). Cunosc povestile de familie si ale vecinilor. Aveau o vaca din care se hraneau 7 copii, asta era mosu’ mare – mosul lui la fel, cu lapte au crescut, bunicul si mama la fel. Buna lu’ mama si-a crescut copii doar cu laptele de la Floricica, produse din lapte si mamaliga, cand mosu era pe front. Imi povestea bunicul ca in primul razboi au pierdut toate animalele si le-a ramas o vaca care i-a tinut in viata si ce tragedie mare a fost cand a murit pana au primit de la grof doua juninci, pentru ca erau multi copii in familie. In afara de cei puscati de front sau ajunsi prizonieri in Caucaz, toti au trait peste 80 de ani. Bunicul meu a murit acum doi ani la 87 de ani. A mancat lapte toata viata lui, pita cu lapte, lapte acru, branza de vaca, orez cu lapte, gris cu lapte, smantana samd. Laptele pentru ei a fost felul principal, copiii cresteau doar cu lapte de vaca. Serios acuma, ce cacat de studiul lui peste prajit si nu mai stiu ce, vine sa ne zica sa nu mai bem lapte ca nu mai stiu ce patim. Serios?!?!
Da.. e de știut și de cercetat, să vedem cum ne simțim mai bine, cu lapte sau fără, în dieta de zi cu zi.
Sănătate și numai bine!
Bineinteles ca soia e mult prea-slavita atunci cand produsele din lapte dau reactii de toate felurile la toate natiile de oameni. Soia, alimentul sfant pentru vegetarieni, daca ar sti ei… Dupa cum stiti sursa oricarui aliment e cea mai importanta, asta da nastere la o caruta de ganduri paranoia: „de unde, ce a mancat, ce igiena, daca e injectata, cum e tratata vacuta? Asta se intampla oricui, stati linistiti, cand vine vb de lapte de vaca din industrie mai bine beti apa, practic in compozitia laptelui se gaseste apa intre 85-95%, asa ca nu averti nimic de pierdut. Cand vine vorba de produse fermentate din lapte nepasteurizat (sursa sanatoasa!), se schimba situatia, atunci toate intolerantele si alergiile dispar, indiscutabil. Sfatul meu de internaut cercetator este sa cautati sursa, la orice ca sa stiti cu ce va confruntati si frica asta, bat-o vina, s-o inlocuiti cu certitudinea de a sti despre subiect mai mult decat aveti nevoie, pentru ca niciodata nu e destul. Sanatate si la mai bine tuturor!