Despre vina și judecata omenească
”De fiecare dată când luăm hotărârea de a înceta să mai condamnăm faptele unei persoane și încercăm în schimb să o înțelegem, propriul nostru depozit de vină inconștientă se micșorează”, spune David Hawkins în cartea sa ”Vindecare și recuperare” – Ed. Cartea Daath. O carte pe care ți-o recomand, pentru că vei găsi în ea diferite tehnici de vindecare, pe care noi toți le folosim instinctiv în momentele de viață dificile. Tehnicile de depășire a fricii sunt poate unul dintre cele mai bune daruri ale acestei cărți, fiindcă frica, așa cum veți vedea la Hawkins, chinuie pe toată lumea, în diferite feluri și în diferite împrejurări de viață.
Una dintre emoțiile ascunse sub frică este vina, ne spune Hawkins. Aceasta nu provine neapărat din faptul că noi facem lucrurile bine sau rău, greșim sau că nu greșim la nivelul faptelor, asupra alegerilor de viață, cât au o sursă interioară, în mintea și în emoțiile omului.
”Judecata noastră, dreaptă sau nu, naște vina, iar vina naște frică în noi”, ne spune Hawkins și aș vrea să subliniez în mod deosebit legătura dintre FRICĂ, VINĂ ȘI JUDECATĂ. Sunt legate și generate una de cealaltă. Poate nu găsești acum legătura dintre ele, însă energia de susținere a lor este legată și generată în acest mod.
Noi, oamenii, vrem să ne vindecăm de frică prin acțiuni, prin fapte bune, prin corectarea greșelilor și acest lucru nu-i rău, dar nu este suficient. Fără a fi eradicată cauza, adică judecata mentală, noi ne vom confrunta din nou și din nou cu frica și vina inconștientă, ale căror consecințe în interior, în psihologia noastră, precum și în corp, continuă să producă efecte și consecințe nedorite și deloc evolutive.
Pentru că frica, de orice natură ar fi ea, să piardă energia și puterea pe care o are asupra noastră, avem nevoie să înțelegem importanța renunțării la ”judecată, critică, ostilitate față de noi înșine și față de alți oameni. În locul judecății, să ne folosim rațiunea pentru a înțelege. Iată înlocuitorul judecății: ÎNȚELEGEREA, prin rațiunea dreaptă pusă la treabă.” Și, această înțelegere este de aprofundat. Judecăm fără să ne dăm seama, vorbim urât și ne vorbim urât, manifestăm ostilitate în situații pe care nu le interpretăm rațional, din păcate. Este o provocarea și un text level, atenția asupra acestor aspecte de creștere personală. Drumul nu este facil, dar n-a zis nimeni dintre cei treziți, că viața aceasta ar fi precum o vacanță la mare.
Pentru a înțelege mai bine, desigur că avem nevoie de exercițiu spiritual, avem nevoie să practicăm iertarea și acceptarea. Dar putem să ne punem și întrebări de genul: ”la ce-mi folosește să critic acest om sau această situație”?
Dacă vom înțelege că judecățile noastre nu ne fac mai deștepți, criticile la adresa altor oameni nu ne sunt de folos în mod real (cu toate că lumea pare a exista pe baza criticii, iar critica pare a fi eroul de succes al vremurilor noastre!), vom simți mai puțin impulsul de a critica, de a judeca și a găsi vinovați.
Lumea judecă, iar asta ne costă. Noi ne judecăm aspru în gândul nostru, și asta este costisitor. Rezervorul de energie negativă inconștientă se mărește și produce evenimente, mai devreme sau mai târziu, care nu ne cresc. În relația cu ele se trezește frica, se trezește vinovăția și se trezește judecata, iarăși și iarăși…
Dacă ne-am judeca mai puțin, dacă am înțelege mai mult lumea și am accepta-o așa cum este, s-ar putea să simțim mai puțină vină și mai puțină frică. Este posibil ca această conștiință să ne ridice energetic și să ne fie călăuză pe drumul către iubire, bunăvoință și înțelepciune. Asta, odată ce începem să simțim bucuria și apropierea față de celălalt. Să-ți placă de tine, să-ți placă de oameni…
Lumea din jur ne va provoca mereu, mai mult sau mai puțin, dar ar putea fi important ca noi să ajungem în punctul în care să nu ne mai fie atât de frică de ceea ce se întâmplă în lume, de provocările pe care ni le oferă oamenii apropiați, de pierderile și problemele noastre, de vreme ce frica de toate acestea s-a diminuat prin renunțarea la puterea judecătorului din noi. Acceptarea și deschiderea, prin rațiunea dreaptă și mintea curățată de gânduri, toate acestea sunt un exercițiu de viață. Și nu doar pentru unii dintre noi! Nu! Este practica de viață bună de pe pământ. Este metoda de creștere a conștiinței, de explorarea a vieții, omului și orizontului. E pentru noi toți!
Hawkins spune că noi folosim frica drept forță protectoare și credem că ea ne ajută să evităm problemele, când, de fapt, frica ne atrage problemele și ar putea fi una dintre cele mai mari cauze ale lor. Așadar, să înțelegem mai mult, să judecăm mai puțin, iar asta înseamnă să ne simțim mai puțin vinovați. Și, mai mult de atăt, să ne apropiem de adevărata PUTERE care ne spirjină viața… IUBIREA … aproapelui!
Bibliografie: David R. Hawkins, ”Vindecare și recuperare” – Editura Cartea Daath, 2011
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!