Nu știi cum să faci? Spune ADEVĂRUL

Călătoria noastră ÎMPREUNĂ a pornit pas cu pas, sub îndemnul cunoașterii și apropierii de noi. Avem nevoie de noi, fiecare dintre noi, ca fiind cel mai de nădejde partener de călătorie. Te-am îndemnat să te uiți la tine, să te vezi, să te apropii de cele pe care le vezi și le îndrăgești la tine. Te-am îndemnat și o fac și acum, să te uiți cu blândețe și la cele pe care nu le dorești a le vedea, ori nu-ți fac cinste. Toate acestea suntem noi, cu bune și mai puțin bune, da! Iar, ca să putem năzui la stări înalte ale conștiinței, ca să creștem, avem nevoie de claritate și înțelegerea noastră. Noi, să ne cunoaștem pe noi, să ne știm pe noi… Ca mai apoi, de acolo de unde ești, să pornești și să știi clar, pe ce te poți baza, ce ai de năzuit, încotro este calea ta.

Poate că nu știi cum să pornești, cum să construiești o perspectivă nouă asupra vieții tale, să aduci schimbarea. Și, te întrebi…

”Ce ar trebui să fac când nu știu ce să fac?” 

Să spui adevărul, atât de simplu e! 

Doar asta trebuie să faci, să spui adevărul!

Să alegi calea cea mai ușoară sau să spui adevărul? Acestea nu sunt doar două alegeri diferite, sunt chiar două căi de viață diferite, două moduri fundamental diferite de existență. 

”Valoarea omului este determinată de volumul adevărului pe care îl poate tolera”, spunea Nietzsche. Te gândești cine ești și oare, ești ceea ce știi deja sau ești și ceea ce ai putea știi, dacă ai vrea? Niciodată nu ai dreptul să te oprești și să renunți de dragul celui ce ești acum, la cel ce ai putea deveni în timp. Siguranța sau zona de confort ne vor boicota mereu traseul și viziunea, vor anihila mereu voința de a face și a cerceta continuu viață, dar mai ales potențialul personal. Dacă vreodată ai vizualizat  ceva din viitorul tău, te-ai zărit într-un anume fel sau ai avut vise care te făceau să plutești de fericire, ei bine, atunci mai mult decât oricând, nu ai voie să renunți.

Cu iubire, credința personală și susținerea celor din jur, omul cu un caracter integru poate fi inimaginabil de rezistent, cu un potențial imens de realizare. Ceea ce este de nesuportat rămâne tragedia unei rutine inconștiente, trăite în amăgire și minciună. 

Fixând noi rezoluții pentru viața ta, vei întâlni – așa cum este firesc – numeroase obstacole. Dacă ești norocos ai să înveți atunci când ratezi să încerci din nou și vei vedea că atunci avansezi. Dacă nu se întâmplă asta, vei încerca și altceva, ceva diferit. Este prudent să începi cu schimbări mici și să urmărești dacă sunt de ajutor. Uneori funcționează și poți înainta, alteori vei vedea că baza de la care ai pornit trebuie schimbată, întregul edificiu are nevoie să fie reformat. Valorile și ierarhia lor este nepotrivită scopurilor tale. Se creează un haos, așa e, o adevărată revoluție a ființei, iar psihologia vorbește de astfel de etape inerente în evoluția noastră. Jung vede evoluția omului în două etape grandioase: individualizarea și individuarea, care începe după 40 de ani. Practic, ”întregul joc se schimbă sau are nevoie să fie scimbat la un moment dat.” 

Uneori avem nevoie de schimbare și nu e ușor, dar e necesar. Viața are nevoie de redirecționare și corectarea de erori, erorile mari implicând schimbări mari, cu sacrificii semnificative… 

A accepta adevărul înseamnă capacitatea de a sacrifica unele valori, iar dacă ai ascuns sau ai respins adevărul mult timp, cu siguranță te afli într-un punct în care vor fi multe de sacrificat.

”Freud avea o convingere în ceea ce privește refularea, aceasta contribuind într-o manieră importantă la dezvoltarea bolii mentale, iar diferența dintre refulare și minciună este o chestiune de grad nu de substanță. Alfred Adler știa că minciuna este cea care produce boala. C. G. Jung știa că problemele morale îi bântuiau pe pacienții lui și că, astfel de probleme erau cauzate de neadevăr. Toți acești mari gânditori preocupați de psihologia individului au ajuns la aceiași concluzie: 

”Minciuna sau neadevărul corupe deopotrivă sufletul și viața omului, contorsionând structura ființei.” J. Peterson

Cât de mulți trăiesc în povești clădite pe minciuni, viața părând fără culoarea și anostă. Realizările nu vin, iar dacă vin, succesul este privit doar de alții, iar neputința năzuinței unei vieți trăite cu sens este pierdută definitiv. Aceasta se întâmplă când te minți și minți pe cei din jur. Cum altfel să trăiești și pentru ce? Pe când…

”A rosti adevărul, înseamnă a te propulsa pe nivelul la care poți trăi cel mai bine. Adevărul este baza oricărui edificiu de împlinire. ”

Adevărul este sursa ta inepuizabilă de devenire, este cel care te apropie de oameni și nu-ți devin dușmani. Adevărul este cel care luminează fiecare acțiune și dă sens parcursului, face trecutul să fie apreciat și viitorul plin de posibilități. Adevărul este lumina din întuneric, cel mai simplu fel de a spune ce este adevărul.

Dacă viața ta nu este ceea ce ar putea fi, oprește-te și începe să spui adevărul. Dacă te simți confuz, lipsit de puteri, respins, încearcă să spui adevărul. Cui să spui? În primul rând ție, mai apoi oricărui om din jur. Mergi către oameni cu tot adevărul tău sau, cel puțin, nu minți.

“Oare, ar fi bine să te bazezi pe credința a ceea ce știi deja? Dar, oare aceasta este ceea ce te salvează, ceea ce te propulsează mai bine înainte? Sau ceea ce ne salvează este disponibilitatea de a învăța din ceea ce nu știm încă? Iată o credință ce susține posibilitatea transformării umane. Sacrificând sinele prezent, pentru sinele care poate deveni mai târziu.”

Omul e trupesc/lumesc.

Caută plăceri, se lasă pradă instinctelor, prin toate acestea este mai puțin înzestrat cu o  conștiința…

sau

Omul este conștient/treaz.

Și este un aristocrat în ce privește stăpânirea simțurilor…

Mă bucur enorm de conversațiile autentice. Nu sunt pentru toată ziua, nu sunt așa de dese… Tocmai de asta spun că, mă bucur și sunt recunoscătoare când întâlnesc un om alături de care am parte de o astfel de explorare, articulare și elaborare a unor strategii pentru viață. Pentru mine, este o binecuvântare să am astfel de momente, cu oameni trimiși parcă de Dumnezeu să mă inspire, să-i inspir, să respirăm în aceiași cadență a idealurilor și căutării binelui. 

Mă bucur tare mult și d călătoria noastră aici, ÎMPREUNĂ. Creștem și năzui a fi oameni mai buni, zi de zi…

Cu poveștile noastre de viață…

Cu întrebările la care se caută răspuns…

Cu atenția asupra noastră și la celălalt…

Cu bucuria conexiunii…

Cu încrederea în gândul nostru comun..

Credința în ADEVĂR și LUMINĂ!

De fiecare dată când ești într-o situație în care nu știi ce să faci, spune adevărul. De fiecare dată când viața ta nu este ceea ce ar putea fi, încearcă să spui cuiva adevărul. Dacă te simți respins, confuz, deznădăjduit, încearcă să spui adevărul. Spune adevărul! De fiecare dată când mergi cu tot adevărul tău către ceilalți, către viață, amintește-ți că va fi bine, că-ți va fi bine. Cu adevărul tău, exact așa cum e, viața se deschide și numai prin prisma energiei pe care o trăiești, care este una eliberatoarea. În plus, atunci când spui adevărul, asumarea și acceptarea individuală aduc o creștere, o maturitate a firii și asta înseamnă progres. Atât în ADAPTARE, cât și  în STARE.

Iubesc oamenii și sunt îndrăgostită de aceste momente de autenticitate pe care le caut cumva inconștient, iar când am parte de ele sunt fascinată de bucurie și recunoștință!”  Iar tu, știi deja toate acestea… Bucurie și recunoștință!

Bibliografie:  Jordan B. Peterson – 12 reguli de viață – o carte excepțională, ți-o recomand cu drag!