Patimile, modul prin care CORPUL vorbește

Cum poți lupta cu o dependență, cu o adicție, cu ceva ce nu-ți face bine și ești conștient de asta?

  • Mai întâi, este nevoie să fii conștient că o ai, că te lovești de un obicei nedorit!
  • Să fii conștient că dependența este O ȘANSĂ pentru tine, ea spune ceva despre tine, îți arată un gol ce trebuie umplut…
  • Înseamnă că ”nu ești mort”, că ai energie ce poate fi folosită pentru altceva, dacă știi să o eliberezi.
  • Nu poți să te opui dependenței, nu așa o deblochezi… Conștient îți spui, iar dependența ta este inconștientă. Ai nevoie ”să intri în inconștient și să schimbi acolo ceva”… Ai nevoie de o trăire, o emoție, o stare, ceva care să o învăluie, să o înglobeze. Ai nevoie să pătrunzi în inconștientul tău… 

Condiția de la care pornești: vreau sau nu vreau să mai stau în dependența aceasta? Dacă sincer vreau să scap de ea, atunci voi putea. Și, lucrează la ce a declanșat această dependență… Nu te fixa pe dependența, deschide-te iubirii! 

Dacă frica și evitarea durerii ar putea fi reprogramate în iubire, se va putea răspunde la durere prin iubire, cu adevăr și fără nici un fel de durere. Ca și în succes, la fel și în dependențe, soluția este legată de schimbarea programului, prin deprogramarea fricii lăuntrice în iubire. Dependența tinde să fie mai ușor de învins, chimia organismului odată instalată starea de iubire este total opusă celei de teamă, un lanț chimic care diminuează durerea și crește plăcerea într-u fel care nu poate fi explicat în cuvinte. El poate fi doar trăit de cei care au  – nu doar voința! – ci și puterea de a accepta simplitatea formei de care ei suferă, absența iubirii.

Poveste cu ”5 capitole despre groapa din asfalt!”

  • Merg pe strada. E o groapă adâncă, cad în ea. Nu e vina mea. Îmi ia o veșnicie să ies din ea.
  • Merg pe ac strada. E o groapă adâncă în asfalt. Mă prefac că nu o văd. Cad în ea. Nu-i vina mea. Nu-mi vine să cred că iarăși am căzut în ea, dar nu-i vina mea. Îmi ia din nou mult să ies din ea.
  • Merg pe aceeași strada. E o groapă adâncă în asfalt. O văd. Totuși, cad în ea pentru că a devenit o obișnuință. Dar, măcar am ochii deschiși, știu unde mă aflu și … E vina mea! Ies imediat. Conștientizez mișcarea din lăuntrul meu…
  • Merg pe aceeași stradă. E o groapă adâncă în asfalt. O ocolesc. 
  • Merg pe altă stradă.

Ca să pot să mă schimb, am nevoie de un SCOP înalt, la care să mă raportez constant.

Înțelegerea, claritatea și asumarea celor ce suntem, pe unde am fost, pe unde ne aflăm acum și pe unde am vrea să fim, în viitor. Această frază simplă de am înțelege-o, toate s-ar limpezi și calea ar fi atât de simplu de găsit… Dar, drumul nu-i ușor, nici greu… E drumul fiecăruia dintre noi!

Nu uita că adicțiile/patimile sunt modul prin care îți vorbește corpul!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *