Digestia, răbdarea și emoțiile

”Uneori, Universul vine și așează în viețile noastre precum un covor roșu, evenimentele ce urmează a se întâmpla.” Și, este așa un privilegiu să pășești cu recunoștință și încredere pe așezarea rânduită! Cam așa este și povestea acestui articol scris de unul dintre mentorii mei dragi, Zoia Zărnescu. Atunci când l-am citit l-am simțit cumva, ca fiind parte din mine. Zoia a ales să-l publice pentru noi toți, aici. Sunt recunoscătoare!

Monitorizând într-un grup împreună atenția, – un exercițiu pentru fiecare dintre noi în aceste timpuri de schimbări profunde -, Zoia a scris aceste gânduri. O să le adori, așa cum le-am adorat și eu, citindu-le, simțindu-le… Odată cu acest articol, am și eu acum, cumva, responsabilitatea de a scrie despre exercițiul meu asupra atenției. Care au fost conștientizările mele, înțelegerea mea după practicarea unui program de 30 de zile de atenție asupra apei. Da, dacă Zoia a fost atentă la felul în care mestecă mâncarea, eu am monitorizat contactul cu apă… Voi reveni cu gândurile mele, curând.

Până atunci, să ne bucurăm de acest articol scris de Zoia, să-l trimitem mai departe… Să bucure oamenii și să-i susțină în schimbările ce vor să vină!

În urmă cu mulți ani am început să fac diverse exerciții de atenție pentru a trăi cât mai conștientă de mine și de viață. Credeam atunci că un an o să fie de ajuns ca să trăiesc conștientă. După câțiva ani am realizat că a trăi conștientă este despre toată viața și am continuat. 

Luna aceasta am început un exercițiu de atenție la mestecat pentru că îmi doream să mănânc mai puțin. Observasem că deși îmi alegeam cu grijă mâncărurile, mâncam foarte mult. De cele mai multe ori, după ce terminam de mâncat, îmi mai puneam încă o porție de mâncare pentru că mi se părea că nu m-am săturat. După două porții sau mai mult, mă ridicam sătulă de la masă, dar și cu o senzație de disconfort. De cele mai multe ori luam cărbune activ sau îmi făceam un ceai digestiv ca să ajut digestia. Devenise un obicei. Dar ce mă deranja cel mai mult era senzația de balonare de care nu scăpam zile la rând.

De multe ori am auzit că digestia începe în gură. Dar da, doar am auzit. Luna aceasta însă am început să mestec îndelung tot ce mănânc. Acum aș zice că digestia începe la magazin și în frigider ☺. 

De fapt, întreaga digestia se bazează pe procese mecanice și biochimice pentru ca alimentele să fie transformate în substanțe nutritive necesare întregului organism. Pentru mine cuvântul cheie aici este “procese”. Un proces presupune un timp și mai multe etape, nu o singură acțiune. Știam de mult timp cât de important este pentru digestie ceea ce mănânc. Acum a venit timpul să fiu atentă cât mănânc și cum mănânc. 

Într-una dintre zile însă, am realizat că obiceiul acesta nou de a mesteca până când mâncarea se transformă în lichid, nu m-a ajutat doar să am o digestie mai bună, să scap de balonare și să mănânc mai puțin. M-a ajutat să înțeleg ce este Răbdarea.

Oricât aș fi spus înainte că am răbdare, acum mi-am dat seama că nu pot să spun că am răbdare cu alți oameni atâta timp cât nu am răbdare cu digestia mea, atâta timp cât nu am răbdare să mestec mâncarea de 20 până la 50 de ori.

Să am răbdare cu mine înseamnă inclusiv să am răbdare să aleg din magazine sau de la piață acele alimente pe care le pun în frigider. Pentru că, de multe ori deschid frigiderul și mănânc sau gătesc ceva din ceea ce găsesc acolo. Așa am început să am mai multă răbdare la cumpărături, să aleg cu răbdare, să citesc etichetele cu răbdare, așa cum ne amintește mereu Lavinia.

Apoi, răbdare înseamnă să am răbdare să îmi gătesc singură mâncarea și să fac singură sucurile din fructe și legume. Cine își face sucuri acasă știe de câtă răbdare este nevoie pentru spălarea storcătorului sau blanderului ☺.

Mâncând acum în fiecare zi încet, mi-am amintit de câte ori am mâncat pe fugă, chiar în picioare, ca să nu întârzii la câte o întâlnire. Nici nu știu dacă mestecam de trei ori înainte să înghit. Ce știu însă este că îmi alegeam să mănânc ceva care să nu trebuiască să mestec mult. 

La câteva săptămâni după ce am început să fiu atentă la mestecat, am căutat și informații despre beneficiile mestecatului. Da, în primul rând era despre mărunțirea alimentelor, pentru că stomacul nu are dinți. Cu cât sunt mai mărunțite alimentele, cu atât se face mai bine absorbția vitaminelor, aminoacizilor și mineralelor în intestine.

Apoi era despre rolul salivei care conține enzime ce încep să descompună carbohidrații chiar din gură, ajută la distrugerea unor bacterii, inactivează unele toxine și protejează smalțul dinților.

Este fascinant ce se întâmplă în corpul nostru. Mă uit acum doar la acest proces de mestecat și este uimitor să văd câte procese din organism sunt influențate de modul cum mestec mâncarea. Astfel de procese se întâmplă în tot corpul nostru. Ne trăim această viață într-un corp care este construit perfect. Noi, cu mintea noastră conștientă, nu am putea să avem grijă de toate aceste procese care se întâmplă de la sine în corp. Acest obicei nou de a mesteca mi-a adus o imensă recunoștință pentru corpul uman, pentru măreția și frumusețea a tot ce se petrece în acest corp. 

Uitându-mă în urmă la cât de mult mâncam, îmi dau seama că stomacul este flexibil și îmi permite să mănânc mai mult decât am nevoie, doar pentru că mănânc repede și creierul nu are timp să primească informația că este de ajuns (am citit că este nevoie de o perioadă de 15-20 min pentru ca senzațiile de sațietate să fie transmise la creier).

Sunt doar câteva săptămâni de când mestec de 20-50 de ori tot ce mănânc, dar deja văd o mare diferență. Nu am mai simțit în nicio zi să îmi mai pun încă o porție de mâncare. Nici între mese nu mai simt să mănânc ceva.

Înainte făceam o mulțime de lucruri în timp ce mâncam – ascultam o înregistrare, mă uitam la un video, citeam ceva, mă uitam pe telefon sau chiar vorbeam la telefon. Nu aveam răbdare să mănânc și doar atât. Acum nu fac nimic altceva cât timp mănânc. Doar mănânc încet. Observ consistența mâncării, am răbdare până se transformă totul în lichid și recunosc anumite gusturi. De cele mai multe ori îmi dau seama că m-am săturat înainte să termin porția pe care mi-am pus-o (întotdeuna un castronel).

La început mintea îmi spunea revoltată că este total ineficient și neproductiv să stau jumătate de oră fără să fac nimic. Acum mi se pare că este timpul cel mai bine investit. Investesc 30 de min la fiecare masă în digestie bună și în dobândirea răbdării.

La o săptămână după ce m-am obișnuit cu greu să mestec încet și de multe ori, mi-am dat o nouă provocare. Voiam să respir profund de cinci ori înainte să încep să mănânc.

Eram convinsă că de a doua zi am să respir profund înainte de fiecare masă. 

In prima zi mi-am adus aminte de cele 5 respirații la sfârșitul zilei. 

A doua zi nu mi-am amintit deloc înainte să mănânc merele de dimineață. La prânz mi-am amintit când am terminat de mâncat, iar seara mi-am amintit la puțin timp după ce am început să mănânc. Mi-am pus o intenție să îmi amintesc următoarea zi.

A treia zi, dimineață mi-am amintit imediat după ce am mușcat din măr. La prânz mi-am amintit exact când duceam prima lingură de mâncare la gură. M-am oprit și am respirat de 5 ori profund. Seara mi-am adus aminte înainte să mă așez la masă.

După câteva zile în care mi-am amintit la fiecare masă chiar înainte de a începe să mănânc, am început să îmi amintesc chiar în timp ce îmi pregăteam mâncarea sau o puneam în farfurie.

Obiceiurile vechi sunt bine înrădăcinate. Ca să le înlocuiesc am nevoie de intenție și de atenție. Mai am nevoie de încă ceva extrem-extrem de important: să nu mă învinovățesc și să nu mă critic de fiecare dată când nu reușesc. Am nevoie de înțelegere și răbdare  față de procesul de dezvățare de vechile obiceiuri și de învățare a noilor obiceiuri. 

Apoi am nevoie de un timp de atenție sporită ca să mă mențin în noile obiceiuri. Dacă mi-a reușit o singură dată nu înseamnă că o să reușesc în mod constant începând din acel moment și că nu mai am nevoie de atenție. Obiceiurile vechi sunt încă acolo și mă atrag ca un magnet foarte puternic.  

Sunt tare recunoscătoare pentru exercițiul nou de respirat de 5 ori înainte de a începe să mănânc pentru că îmi aduce o stare de total calm și relaxare în timpul mesei. Nu mă mai reped să înfulec ce am în farfurie, ci mai întâi respir conștientă de 5 ori. Cinci respirații profunde care imediat îmi aduc starea de liniște. De când am început să fac aceste respirații îmi este mult mai ușor să am răbdare să mestec fiecare îmbucătură de 30, 40 sau 50 de ori, în funcție de consistența mâncării.

O altă constatare a fost că, dacă mă uit pe telefon sau vorbesc cu cineva, tendința firească de a înghiți repede revine de la sine. Așa că de cele mai multe ori închid telefonul cât mănânc. Mulți ani am mușcat, mestecat și înghițit fără să mă gândesc deloc la aceste acțiuni. Toate erau un reflex inconștient și acum văd că este nevoie de un timp și atenție ca să instalez noi reflexe. 

Ce conștientizări mi-au adus noile obiceiuri

Dacă nu sunt atentă să aleg mâncarea potrivită pentru corpul meu, nu sunt atentă nici la gândurile cărora le permit să-mi umple mintea.

Dacă nu am răbdare să mestec, la fel nu am răbdare să fiu atentă să “mestec” ideile care vin la mine. Le înghit nemestecate și nu doar că nu mă ajută să înțeleg ceva din viața asta, ci chiar mă încurcă. Îmi aglomerez mintea cu ceva inutil.

Am observat că uneori mușc mai mult decât pot să mestec și apare firesc impulsul de a înghiți. Dacă esofagul permite să înghit și mâncare nemestecată, stomacul și intestinele nu sunt chiar bucuroase de ceea ce primesc. Așa apare balonarea sau constipația. Cum este sus este și jos. 

La fel se întâmplă și în cazul emoțiilor. Cum nu mestec mâncarea, nu îmi “mestec” nici emoțiile. Nu stau cu răbdare să-mi înțeleg emoțiile, să reflectez, să le alchimizez. Dacă nu sunt atentă la emoțiile mele, le “înghit” neînțelese și apar blocaje emoționale. Fără atenție la emoțiile mele, nu am cum să învăț ceva despre cum funcționează chimia emoțională și cum să o folosesc în relațiile mele.

La fel este și cu experiențele prin care trec. Trec repede prin ceea ce se întâmplă într-un moment, cu gândul și dorința de a intra în următoarea experiență înainte ca cea care s-a încheiat să fie „digerată”. Nu am răbdare să-mi iau înțelegerile (nutrienții) din fiecare experiență, ca să am resurse pe termen lung pentru tot ceea ce am de făcut. Mă uit în trecut și văd de câte ori am făcut ceva doar pentru că trebuia să fac, pentru că și altcineva făcea așa, pentru că nu puteam să stau liniștită și nemișcată, pentru că mă obișnuisem să fiu într-o continuă agitație și mișcare. Acum realizez binecuvântarea tăcerii, a liniștii, a păcii.

La fel cum întreaga digestia se bazează pe procese mecanice și biochimice prin care alimentele sunt transformate în substanțe nutritive necesare întregului organism, tot așa și trăirea conștientă se bazează pe atenția și contemplarea care transformă fiecare experiență în înțelepciunea cu care ne trăim propria viață. Doar din această înțelepciune îi ajutăm cu adevărat pe ceilalți.

Cu respect și încredere în natura umană,

Zoia