DANIEL DAVID, rector UBB: ”E important ca știința și religia să își dea mâna.”

Rectorul celei mai mari universități românești, profesor doctor Daniel David, ne dezvăluie în podcastul de mai jos, despre reperele la care trebuie să întoarcem, resursele pe care să le accesăm. 

„Societatea este într-o fază foarte periculoasă. Intrăm în zona asta post modernă, adică nu mai ai repere. Toată lumea se pricepe la orice. E foarte important ca în această fază, știința și religia să își dea mâna pentru a se reîntoarce în spațiul public, astfel încât știința să aducă cunoaștere și tehnologie iar religia să aducă etică. Pentru că altfel lucrurile merg într-o direcție care nu arată bine pentru civilizația noastră. Nu arată bine deloc. Cine înțelege corect știința, nu are nicio problemă cu religia. Și cine se ocupă serios de teologie și religie, n-ar trebui să aibă nicio problemă cu știința. Având un nivel de educație problematic, nu trebuie să ne temem să spunem lucrul acesta, la nivel global, se emancipează și bunul șimț dar și tupeul și obrăznicia. Asta este o problemă foarte mare. Nu mai avem repere”,

Acceptarea necondiționată este un subiect care m-a atras în podcast, și despre care rectorul Universității Babeș Bolyai spune că „în psihologie, un lucru pe care trebuie să-l transmitem oamenilor este acesta: când faci evaluări critice nu evalua persoana, ci evaluează comportamentul. Altfel spus, tu ca persoană nu ești nici bun, nici rău, tu pur și simplu exiști. Comportamentele tale pot să fie morale, mai puțin morale, performante sau mai puțin performante. Or, oamenii ce fac? Atunci când au performanțe comportamentale ajung să spună despre ei că sunt: buni, extraordinari, minunați. Dar, cu această gândire, când ajungi să ai eșec, începi să spui că ești: prost, incapabil și fără valoare. Asta este la un mic pas de depresie. Iar religia creștină ne învață același lucru, păcatul se pedepsește, păcătosul se poate izbăvi, să spun așa”.

„Noi, la nivelul simțului comun, în afara înțelegerii adecvate a religiei, când facem o condamnare, condamnăm o persoană pe viață. Cumva, dacă am putea, am distruge persoana respectivă, uitând cum s-a comportat Iisus. Mergea în cele mai crunte zone, mergea în zonele în care ucenicii nu se așteptau, mergea în casele celor care erau considerați păcătoși, în societatea respectivă și când era întrebat  «De ce?», spunea  «Ei au nevoie de mine!», a explicat Daniel David.

Într-o lume care se află într-o dinamică continuă și caracterizată prin neîncredere în ceilalți, prin respingerea reperelor tradiționale, noi toți pierdem oportunități și stagnăm. 

Ce greșim și ce ne ține pe loc? 

Ce repere avem?

Care ne sunt valorile cardinale care ne ghidează? 

Pentru tine, 

Psiholog/Psihoterapeut Georgiana Lica

Mulțumesc pentru acest Podcast.

Mulțumesc, Lica, pentru cuvintele extrase și redate aici.

Sursă photo: Fain&Simplu.ro